Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 144/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.144/F/CA/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâții SC SA, MINISTERUL ECONOMIEI, și SC" "SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse concluzii scrise din partea reclamantei și a pârâtei SC""SA, care mai depune și soluția pronunțată de ÎCCJ în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09.06.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra excepției de nelegalitate;
Constată că în dosar nr- aflat pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal pârâta a ridicat excepția de nelegalitate parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria - 3 nr.0008/30.10.1992, eliberat de fostul Minister al Industriilor (având ca succesor pe parcursul procesului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar în prezent Ministerul Economiei) în ce privește dispoziția de cuprindere în acest certificat a terenului în suprafață de 951. înscris în CF nr.130, nr.top 358/2, proprietatea pârâtei și a antecesorului intimatului.
În motivarea excepției se arată că în certificatul a cărui legalitate se contestă, a fost cuprinsă și suprafața de 951. ce se pretinde că aparține autoarei excepției și intimatului.
acestui teren în certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 15/1990 și a HG nr. 834/1991, dat fiind faptul că SC""SA D nu l-a deținut în patrimoniu în virtutea unui drept de administrare operativă, ci l-a deținut în calitate de locator, potrivit contractului nr. 32/1974 încheiat între și Grupul de Șantiere Construcții Forestiere D (al cărui succesor în drepturi este SC""SA D).
Aceste contract, se mai susține, a încetat de drept la data adoptării Legii nr.18/1991, terenul revenind în proprietate, cu titlu de reconstituire, pârâtei și antecesorului intimatului.
Se mai arată că emiterea certificatului în cauză s-a făcut fără să existe la documentația întocmită în acest scop acordul de vecinătate a Comisiei locale de fond funciar.
În drept se invocă art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare intimata SC""SA a solicitat respingerea excepției ca nefondată, întrucât autoarea excepției nu justifică un interes în cauză, deoarece a înstrăinat acest teren către SC"- & "SRL, că reclamanta împreună cu intimatul a introdus acțiune în anulare a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate ce a fost respinsă irevocabil prin decizia nr. 3318 din 26.05.2005 pronunțată de în dosar nr. 307/2005 și, în final, că terenul în cauză a fost deținut de SC""SA cu titlu de chiriaș și apoi cu titlu de proprietar.
Prin întâmpinare intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR (actual MINISTERUL ECONOMIEI, sub aspectul succesiunii în drepturi a fostului MINISTER AL INDUSTRIILOR) a solicitat respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât nu este suficient să fie ridicată oricând în cadrul unui proces, ci în mod categoric, actul administrativ trebuie să fie raportat la dispozițiile legale în baza cărora a fost emis.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința nr.218 din 19.11.2004 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA, irevocabilă în baza Deciziei nr.3318/26.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanții și, având ca obiect anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate - 3 nr.0008 din 30.10.1992 cu privire la suprafața de teren de 5.048. înscris în CF nr. 130 nr. top. 358/2.
În esență argumentele hotărârii au fost temeinicia excepției tardivității cererii de chemare în judecată și lipsa procedurii prealabile.
Rezultă din cele ce preced că între cererea de față și acțiunea mai sus arătată este identitate parțială de obiect.
SC""SA Daf olosit acest teren începând cu anul 1975, în baza contractului de închiriere din 1.10.1975 încheiat între și antecesoarea SC""SA și până în anul 1990, când acest teren a fost cedat de titularul dreptului de proprietate, în administrare operativă acesta din urmă societăți.
În baza legii nr. 15/1990 și a HG nr. 834/1991 terenul reclamat a intrat în patrimoniul SC""SA cu titlu de proprietate, drept atestat prin Certificatul Seria - 3 nr.0008 emis la data de 30.10.1992 de fostul Minister al Industriilor.
Din această perspectivă criticile reclamantei sunt neîntemeiate, fiind respectate la emiterea certificatului contestat dispozițiile Legii nr. 15/1990 și a HG nr. 834/1991 asupra terenului în discuție, SC""SA având un drept de administrare legal constituit.
Însă, mai era abilitată reclamanta de ridica excepția de nelegalitate la 16 ani de la emiterea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea SC""SA și la 9 ani de la data înscrierii dreptului de proprietate în favoarea acestei societăți?
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, așa cum a primit modificare prin Legea nr. 262/2007, "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatăoricândîn cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părților interesate", iar potrivit art. II alin. 2 Teza finală din Legea nr. 262/2007 "Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
În această cauză, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin. 2, art. III din Legea nr. 262/2007 ridicată de SC""SA, apreciind conformitatea acestor dispoziții legale cu Constituția pentru argumentele conținute în Decizia nr.404/2008 și Deciziile nr.425 și 426/2008.
Totuși, judecătorului, în operațiunea de aplicare a dreptului îi revine obligația de a cerceta în temeiul art. 20 alin.2 din Constituție, eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, pe de o parte și, de a verifica în temeiul art.148 alin. 2 din Constituție, eventuala compatibilitate ori concordanță a normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, judecătorul național are obligația de "a asigura efectul deplin al normelor Convenției, asigurându-i preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor", iar conform jurisprudenței comunitare s-a decis" că este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar opune".
Prin raportare la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la reglementările comunitare și jurisprudența, Curtea va înlătura de la aplicare dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004.
Se reține că aceste dispoziții legale încalcă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin aceea că permițând anularea fără limită în timp a unui act administrativ irevocabil emis de către autoritatea emitentă și definitivat prin neutilizarea mijloacelor prevăzute de legislația anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 contravine principiului securității raporturilor juridice.
De asemenea, jurisprudența este constant în a aprecia în legătură cu posibilitatea de invocare a excepției de nelegalitate cu privire la actele instituțiilor comunitare, în sensul că atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate.
Așadar, înlăturând de la aplicare dispozițiile legale arătate și constatând că acțiunea în anulare a certificatului de atestare a fost respinsă ca tardivă, excepția de nelegalitate cu depășirea acestui termen se dovedește inadmisibilă, motiv pentru care va fi respinsă în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate parțială ridicată de pârâta, domiciliată în municipiul D, sat, nr.15, jud.H, în contradictoriu cu SC""SA, SC" "SRL prin lichidator SC și MINISTERUL ECONOMIEI, având ca obiect certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 3 nr.008/30.10.1992, eliberat de fostul Minister al Industriilor.
Cu drept la recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./6 ex./15.07.20009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu
