Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 146/CA
Ședința publică de la 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: - G, A -, -, domiciliați în I,-, - parter,.3, în contradictoriu cu intimații: -, PRIMARUL MUNICIPIULUI I, INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE CONSTRUCȚII I, CONSTRUCTORUL I, " " I, având ca obiect -excepție de nelegalitate act administrativ, recurs împotriva sentinței civile nr.833/ca/25.09.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă, la prima și la a doua strigare, avocat, pentru toți recurenții, avocat pentru intimații - și -, și consilier juridic pentru intimatul Inspectoratul Județean de Construcții I,lipsă fiind reprezentanții celorlalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier.
Reprezentanta intimatului Inspectoratul Județean de Construcții I, consilier juridic, depune la dosar delegația de reprezentare.
Avocat depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Se înmânează duplicate ale răspunsului la întâmpinare reprezentanților intimaților, prezenți la termenul de astăzi.
Avocat și consilier juridic susțin că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul răspunsului la întâmpinare.
Cauza este lăsată la ordine.
La reluare, nmemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru toți recurenții, solicită admiterea recursului pentru cele arătate în motivele de recurs și în răspunsul la întâmpinare, susținând că, în ambele întâmpinări, intimații consideră, fără a se argumenta, că hotărârea primei instanțe este legală, în sensul că în mod corect s-ar fi apreciat că actele contestate, acele avize și autorizări prin care s-a schimbat destinația spațiului apartamentului și nu al spațiului "uscător", nu sunt acte administrative.
Consideră că un act ce face parte dintr-un act administrativ nu poate avea decât natura acelui act, cu atât mai mult cu cât actul este el însuși susceptibil de efecte juridice proprii iar în lipsa sa nu se putea obține actul administrativ. Chiar dacă s-a admite că documentația respectivă face parte din operațiunile administrative, trebuie observat că, potrivit legii contenciosului administrativ, și legalitatea acestora poate face obiectul controlului instanței de contencios administrativ.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, și depune chitanțe în dovada efectuării cheltuielilor de judecată.
Avocat, pentru intimații - și -, pune concluzii de respingere a recursului, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, susținând că, referitor la natura juridică a actului a cărui legalitate se contestă, în art.4 din Legea nr.- se arată care anume acte pot face obiectul controlului de legalitate de către instanța de contencios administrativ și anume actele administrative și nu orice fel de act de natură tehnică și că nu se pot invoca, pe calea excepției de nelegalitate, motive de netemeinicie, de aplicare sau interpretare greșită a legii și nici vătămări ale drepturilor terților.
Consilier juridic, pentru intimatul Inspectoratul Județean de Construcții I, pune concluzii de respingere a recursului, susținând că actele în legătură cu care se invocă excepția de nelegalitate nu sunt acte administrative și nici asimilate acestora.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 833/ca din 25.09.2008 Tribunalul Iașia dispus următoarele:
A respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanții G, domiciliați în I,-, - 4, parter,. 3, respectiv. 6, în dosarul nr- al Judecătoriei Iași -Secția Civilă, pârâți fiind - și -, în ceea ce privește următoarele acte: autorizația de construire nr. 728 din 10.08.2000 emisă de Primarul mun. I, autorizația de construire nr. 378 din 21.04.2006 emisă de Primarul mun. I, certificatul de urbanism nr. 3300 din 22.08.2005 emis de Primăria mun. I, proiectul de lucrări nr. 25/2005 elaborat de SC Lopis SRL, proiectul de lucrări nr. 81/2000 elaborat de Constructorul I și acordul pentru intervenții în timp asupra construcțiilor nr. 130/930/23.03.2006 eliberat de Inspectoratul de Stat în Construcții - Inspectoratul Județean în Construcții
A respins ca nedovedită cererea pârâților - și - de obligare a reclamanților G, la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din nr. 554/2004 modificată și completată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, de care depinde soluționarea în fond a unui litigiu, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul acelui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Prin prezenta cerere reclamanții au invocat excepția de nelegalitate a următoarelor acte, apreciate de ei ca fiind acte administrative unilaterale în sensul prevederilor legii contenciosului administrativ: autorizația de construire nr. 728/10.08.2000 emisă de Primarul mun. I, proiectul de lucrări nr. 81/2000 elaborat de Constructorul I, autorizația de construire nr. 378/21.04.2006 emisă de Primarul mun. I, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire nr. 25/2005 elaborat de SC Lopis SRL, certificatul de urbanism nr. 3300/22.08.2005 emis de Primarul mun., acordul de intervenții în timp asupra construcțiilor nr. 140/930/23.03.2006 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții.
Instanța constată, în primul rând, că, astfel cum au invocat atât pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcții, cât și pârâtul Primarul mun. I, proiectul de lucrări nr. 81/2000 elaborat de Constructorul I, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire nr. 25/2005 elaborat de SC Lopis SRL și acordul de intervenții în timp asupra construcțiilor nr. 140/930/23.03.2006 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții nu sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c, care definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Cele trei acte sus-amintite sunt simple acte premergătoare, cu privire la care nu poate fi invocată excepția de nelegalitate. De altfel, Judecătoria Iași ar fi putut să se pronunțe asupra acestui aspect, fără a mai sesiza instanța de contencios administrativ, constatând că nu sunt incidente prevederile art. 4 din nr. 554/2004 modificată.
Pârâtul Primarul mun. I, invocând excepția inadmisibilității, a înțeles să se refere la întreaga documentație aferentă celor două autorizații de construire, deci inclusiv la certificatul de urbanism nr. 3300/22.08.2005 emis de Primarul mun. În ce privește certificatul de urbanism, instanța reține, astfel cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 1095/19.03.2003, că acesta este un act de informare a solicitantului asupra elementelor privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, stabilind cerințele urbanistice necesare, în funcție de specificul amplasamentului. Certificatul de urbanism nu produce efecte juridice proprii și prin conținutul lui, nu este de natură să vatăme drepturile ori interesele legitime ale reclamanților. Nefiind așadar un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din nr. 554/2004, excepția de nelegalitate ridicată cu privire la acest act, apare, astfel cum corect a invocat Primarul mun. I, ca inadmisibilă.
Reclamanții au ridicat excepția de nelegalitate și cu referire la autorizația de construire nr. 728/10.08.2000 emisă de Primarul mun. I și autorizația de construire nr. 378/21.04.2006 emisă de Primarul mun. I, acestea fiind, de altfel, actele administrative unilaterale pentru emiterea cărora a fost întocmită întreaga documentație de care mai fac vorbire reclamanții și o contestă ca nelegală în cererea lor. Având în vedere modificările aduse nr. 554/2004, cu privire la autorizația de construire nr. 728/2000 poate fi ridicată excepția de nelegalitate oricând, chiar dacă aceasta a fost eliberată anterior intrării în vigoare a nr. 554/2004.
Examinând legalitatea celor două acte administrative sus-menționate, instanța trebuie să verifice dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele cerințe de legalitate: să fie adoptate și emise de autoritatea competentă material și teritorial în limitele competenței ce îi revine; conținutul actelor administrative să fie conform cu conținutul legii în baza căreia sunt emise și cu actele normative cu forță juridică superioară; actele să corespundă scopului urmărit de legea pe care o pun în executare; actele să fie emise în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege; actele să fie actuale și oportune.
Or, instanța constată că cele două autorizații de construire respectă întocmai cerințele de legalitate amintite, susținerile reclamanților vizând aspecte ce țin de temeinicia acestora. Instanța nu poate verifica pe această cale dacă au fost vătămate drepturile unor persoane prin emiterea celor două autorizații ori dacă există temei pentru ocuparea de către pârâți a uscătorului și transformarea lui în spațiu comercial.
Pentru toate aceste considerente, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 4 din nr. 554/2004, urmează să respingă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, cu privire la proiectul de lucrări nr. 81/2000 elaborat de Constructorul I, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire nr. 25/2005 elaborat de SC Lopis SRL, acordul de intervenții în timp asupra construcțiilor nr. 140/930/23.03.2006 emis de Inspectoratul de Stat în Construcții și certificatul de urbanism nr. 3300/22.08.2005 emis de Primarul mun. I și ca neîntemeiată în privința autorizației de construire nr. 728/10.08.2000 emisă de Primarul mun. I și autorizației de construire nr. 378/21.04.2006 emisă de Primarul mun.
Instanța va respinge ca nedovedită cererea pârâților - și - de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate, aceștia nefăcând proba cuantumului onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții -G, --, - și, pe care o critică pentru următoarele motive:
-instanța a încălcat legea, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv disp. art. 18 alin.2 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "instanța este competentă să se pronunțe - și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății" atunci când a apreciat că actele premergătoare nu sunt acte administrative și împotriva lor nu poate fi invocată excepția de nelegalitate - potrivit art.304 pct. 4 Cod procedură civilă instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești substituindu-se puterii legislative, încălcând disp. art. 4 Cod procedură civilă, stabilind o regulă inexistentă în domeniul actelor administrative potrivit căreia actele atacate prezintă aspecte de temeinicie pe care instanța de fond nu le poate verifica.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, în mod corect fiind reținută inadmisibilitatea excepției de nelegalitate cu privire la actele premergătoare eliberării autorizației de construcție, acestea neavând caracter de act administrativ în sensul, și netemeinicia excepției de nelegalitate cu privire la celelalte acte, fiind conforme cu dispozițiile legale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură ci, Curtea constată că nu este întemeiat recursul de față, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii specifice reglementate de art. 4. și nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii, în afara cadrului procesual firesc. Așa fiind, instanța competentă este datoare să verifice în ce măsură actul con testat pe calea excepției de nelegalitate se circumscrie definiției actului administrativ dată prin Legea nr. 554/2004, urmând a hotărî în consecință în raport cu aceasta și în măsura în care va aprecia a fi incidente dispozițiile art. 4 din lege.
Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 lit. "c" din Legea 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării și a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Rezultă deci că, un act premergător (preparator) emiterii unui act administrativ, nefiind susceptibil prin el însuși să dea naștere, să modifice sau să drepturi și obligații, nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, iar legalitatea să se verifice în condițiile art. 18 alin. 2 din lege,pe calea acțiunii directe în contencios administrativ.
Or, așa cum a reținut și instanța fondului și cum rezultă din dispozițiile Legii n 10/1995 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 coroborate cu dispozițiile menționate din Legea contenciosului administrativ, proiectul de lucrări nr. 81/2000, proiectul pentru autorizarea lucrărilor de construire nr. 25/2005 și acordul de intervenții în timp asupra construcțiilor nr. 140/930/23.03.2006 nu sunt acte administrative în sensul disp. art.2 alin. 1 lit. "c", sus menționat, fiind acte premergătoare, avize tehnice care nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice și cu privire la care, așa cum au argumentat mai sus nu poate fi invocată excepția de nelegalitate.
În ce privește legalitatea celor două autorizații de construire, în mod corect instanța de fond a reținut că, raportat la dispozițiile legale aplicabile în materie respectiv Legea nr. 10/1995, legea nr. 50/1991 și normele metodologice de aplicare a acestora, acestea îndeplinesc în mod cumulativ cerințele de legalitate, în sensul că au fost adoptate și emise de autoritatea competentă material și teritorial potrivit competenței sale; conținutul actelor administrative este conform cu conținutul legii în baza cărora au fost emise.
În ce privește caracterul certificatului de urbanism, astfel cum a reținut și instanța fondului, dat fiind faptul că acesta "este un act de informare a solicitantului asupra elementelor privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării stabilind cerințele urbanistice necesare, în funcție de specificul amplasamentului" - potrivit deciziei nr. 1095/19.03.2003 a, nu produce efecte juridice proprii și prin conținutul său, nefiind de natură să vatăme drepturile ori interesele legitime, întrucât nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.
Așa fiind, câtă vreme obiectul excepției de nelegalitate este strict delimitat și prevăzut de disp. art. 4. nu poate fi primită critica recurenților privind încălcarea prevederilor art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de judecată s-a substituit puterii legiuitoare, câtă vreme, astfel cum s-a argumentat, acest mijloc de apărare vizează nelegalitatea actului administrativ și nu netemeinicia acestuia în vederea anulării actului, acțiune circumscrisă prevederilor art. 18 alin.2.
Nu poate fi primită solicitarea recurenților în sensul că instanța de fond era datoare să examineze legalitatea actelor sus menționate și cu privire la care a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate în temeiul disp. art. 18 alin. 2. câtă vreme dispozițiile invocate vizează situația în care instanța de contencios administrativ este investită pe caledirectă cu soluționarea unei acțiuni în anularea unui act administrativ.
Pentru identitate de rațiune și raportat la obiectul excepției de nelegalitate, ca mijloc de apărare care poate fi utilizat într-un proces pendinte (civil, comercial etc.) aceeași este situația și cu privire la solicitarea recurenților de verificare atemeinicieicelor două autorizații de construire, verificare care în mod just nu a fost efectuată de către instanța fondului în cadrul unui mijloc de apărare ce vizeazănelegalitateași netemeinicia unui act administrativ.
Pe cale de consecință, având în vedere că nu pot fi cercetate pe calea excepției actele prin care organele administrației publice realizează operațiuni administrative, în mod corect instanța fondului a reținut inadmisibilitatea excepției de nelegalitate cu privire la cele patru acte menționate sus enunțate, și cu actele normative cu forță juridică superioară, actele corespund scopului urmărit de legea pe care o pun în executare; actele sunt emise în forma specifică actelor administrative și cu respectarea procedurii și a normelor de tehnică legislativă prevăzute de lege; actele sunt actuale și oportune.
În consecință, constatând respectarea cerințelor de legalitate, în mod corect instanța fondului a respins excepția de nelegalitate invocată de recurenți cu privire la cele două autorizații ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt temeiuri de modificare sau casare a sentinței recurate, motivele invocate de recurenți fiind neîntemeiate, Curtea urmează ca în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de reclamanți și să mențină hotărârea primei instanțe.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurenții reclamanți vor fi obligați la plata către intimatul pârât - a cheltuielilor de judecată efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către reclamanții G, -, și, împotriva sentinței civile nr.83325.09.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului - suma de 952 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 Martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - I -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
