Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 152/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 152
Ședința publică de la 12 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 22 mai 2008 privind acțiunea formulată de reclamanții, -ia, G și în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL C, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU-COMISIA CENTRALĂ PTR.STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, PREFECTURA D, GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenienții SC HANUL, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, A, G, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 22 mai 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin încheierea din 28 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova - Secția Civilă a sesizat Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a HG nr.965/2002 (pozițiile nr.4794 și nr.4783 din anexa 2 la hotărâre).
Reclamanții, G, -ia au formulat în contradictoriu cu Guvernul României excepția de nelegalitate a HG 965/2002, în temeiul art.4 din Legea 554/2004 și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a hotărârii, prin radierea pozițiilor nr.4794 și nr.4783 din anexa 2 acestei hotărâri.
Au aratat reclamanții că au formulat, în calitate de moștenitori ai autorilor și, notificări în baza Legii 10/2001, prin care au solicitat restituirea în natură a terenului, dobândit de aceștia prin act autentic în anul 1906 în punctul Hanul Doctorului.
S-a mai aratat că suprafața inițială a autorului avea peste 100 ha și că imediat după 1990 au formulat cerere de restituire în natură a terenului rămas liber la Primăria C, Prefectura D și la alte instituții ale statului în baza Legii 18/1991, Legii 1/2000 și Legii 10/2001 și că în timp ce se judecau pentru restituirea în natură a terenului Consiliul Local Caî ntocmit inventar al bunurilor și în baza acestui inventar s-a dat HG 965/2002, prin care la pozițiile 4783 și 4794 au fost trecute bunurile ce au aparținut autorilor, respectiv terenul din punctul "Hanul Doctorului" fiind menționată suprafața de 140.000 mp și sub denumirea " de acumulare", în suprafață de 30.000 mp.
Reclamanții au precizat că HG 965/2002 este nelegală, întrucât n-au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea 213/1998, care prevăd exact modalitățile în care se dobândește dreptul de proprietate publică, iar în condițiile în care autorul lor a fost deposedat abuziv nu se poate spune că terenul a fost în domeniul privat al statului sau al altor unități administrativ-teritoriale.
S-a mentionat că inventarul alcătuit în vederea emiterii hotărârii de Guvern, ca și anexa la HG cuprind mențiuni ce le confirmă susținerea, întrucât la anul dobândirii se menționează cifra 0, iar la rubrica "situația juridică actuală - denumire act proprietate sau alte acte doveditoare" se menționează că este în administrarea Consiliului Local conform L nr.147/1999, deși la rubrica "Elemente de identificare" este trecut ca administrator nu Consiliul Local, ci
Au mai sustinut reclamanții că nu s-a făcut în nici un mod dovada cum a intrat bunul în proprietatea Municipiului C, la ce dată și în baza cărui titlu, astfel că toate condițiile cerute de lege pentru ca un bun să poată fi trecut în domeniul public lipsesc cu desăvârșire, iar HG965/2002 s-a dat cu nerespectarea metodologiei legale în adoptarea unor astfel de acte, fiind încălcate dispozițiile art.21 din Legea 10/2001, întrucât s-au făcut modificări ale regimului juridic, în condițiile în care dispozițiile art.6 alin.2 din Legea 213/1998 prevăd că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari.
Guvernul României a depus întâmpinare la excepția de nelegalitate.
S-a aratat, că în ceea ce privește poziția nr.4794 din Anexa nr. 2 actului administrativ în discuție, aceasta a format obiectul acțiunii în anulare parțială în dosarulnr.1220/A/2005 al Curții de Apel Timișoara, instanța de fond soluționând cauza prin admiterea acțiunii în anulare parțială, intimata solicitând ca reclamanții să-și precizeze acțiunea.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a sustinut că excepția de nelegalitate este neîntemeiată, întrucât HG965/2002 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Constituția României și de Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia cu completările ulterioare.
Se arată că actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, așa cum reiese din nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației Publice (actualmente MIRA), organul de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică ce exercită atribuțiile ce îi revin.
Intimata a precizat că la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 și cele cuprinse în HG555/2001, proiectul fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției.
S-a mai precizat că potrivit art.21 din Legea 213/1998, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se întocmește după caz de comisii special constituite și că odată însușite de consiliile județene se centralizează și se trimit Guvernului României, pentru ca prin hotărâre să se ateste apartenența bunurilor la domeniu public de interes județean sau local.
A aratat intimata că prin natura sa juridică, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local nu creează drepturi noi, nu stabilește și nici nu modifică regimul juridic al bunurilor respective, deci nu este de natură a vătăma vreun drept, iar prin astfel de acte consiliile (locale sau județene) stabilesc doar regimul juridic diferențiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietății altor persoane.
S-a invederat că Guvernul nu are decât competența de a atesta sau nu, prin hotărâre, apartenența bunurilor la domeniul public de interes local sau județean, neavând abilitarea legală de a inventaria el însuși aceste bunuri.
La 14.01.2008, reclamanții și au depus precizare la acțiunea având ca obiect excepție de nelegalitate.
S-a aratat că prin HG965/2002 au fost trecute în domeniul public și Parcul Hanului Doctorului și Lacul Hanul Doctorului poziția 4794 și 4783 din inventar și că aceste terenuri nu au trecut niciodată în proprietatea statului în baza vreunui titlu așa cum s-a evidențiat și în cele două expertize, iar la data adoptării hotărârii de guvern ei erau proprietarii terenului în cauză.
S-a învederat că autoritatea administrativ teritorială și Guvernul României au operat trecerea în domeniul public și au dispus asupra unui teren pe care statul român nu a avut niciodată drept de proprietate, iar terenul în cauză fusese revendicat conform Legii 10/2001 și până la clarificarea situației juridice a acestuia era interesul autorității deținătoare a terenului să modifice destinația acestuia, să-i schimbe regimul juridic sau să-l greveze cu vreo servitute, lucru menționat și în răspunsul dat de P la sesizarea lor privind intenția Primăriei C de a schimba regimul juridic al terenului din zona Hanul Doctorului.
S-a aratat că prin HG965/2006, Consiliul Local și Primăria C au dispus asupra unui teren ce aparținea altor persoane și au modificat situația juridică a acestuia cu efect asupra drepturilor lor de proprietate și s-au creat drepturi noi cu vătămarea drepturilor lor.
In cauza, Rogojinaru, n, G, escu au formulat cereri de intervenție în interes propriu.
Au arătat intervenientii că sunt proprietarii unor construcții, reprezentând căsuțe de vacanță tip, la care au efectuat numeroase lucrări de reparații, igienizare și modernizare și că aceste construcții sunt amplasate pe un teren aflat în litigiu la Hanul Doctorului.
Prin încheierea de ședință din 20.03.2008, instanța a respins cererile de intervenție în interes propriu ca fiind nefondate.
La 13.03.2008, MIRA a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României.
Intervenienta a precizat că în lipsa unui act juridic care să ateste un drept subiectiv al reclamanților asupra imobilului în discuție și atâta timp cât hotărârea Consiliului Local prin care imobilul a fost atestat în domeniul public al municipiului produce efecte juridice, intervenția Guvernului asupra inventarelor însușite de autoritățile locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală.
Tot in cauza, A, G, au formulat cereri de intervenție accesorie în interesul Consiliului Local
Intervenții au aratat că sunt proprietarii unor construcții reprezentând căsuțe de vacanță tip, iar terenul solicitat de reclamanți este domeniul public al municipiului C, așa cum rezultă din anexa 2 cu inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public.
În scop probator au fost depuse la dosar înscrisuri și s-a efectuat o expertiză tehnică de specialitate completată cu un supliment la raportul de expertiză.
Examinând excepția în raport de dispozițiile legale aplicabile în materie și probele administrate, instanța apreciază că aceasta este fondată doar în parte.
Prin HG965/2002 a fost atestată apartenența la domeniul public al județului D, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, a bunurilor cuprinse în anexele ce fac parte integrantă din hotărâre.
În anexa 2 Hotărârii de Guvern, privind inventarul bunurilor ce aparțin Municipiului C la poziția nr.4794 figurează " Parcul Hanul Doctorului", în suprafață de 140.000 mp, cu mențiunea că este în administrarea Consiliului Local al Municipiului C, conform HCL 147/1999, iar la poziția 4783 figurează "Hanul Doctorului -lac de acumulare" în suprafață de 30.000 mp tot în administrarea Consiliului Local conform HCL 147/1999.
La baza adoptării HG 965/2002 au stat nota de fundamentare întocmită de Prefectul Județului D, Președintele Consiliului Județean D și Ministerul Administrației Publice (actualmente MIRA), precum și hotărârea nr.147/1999, adoptată de Consiliul Local
Din actele depuse la dosar reiese că terenurile solicitate de reclamanți în baza Legii 10/2001 au fost atestate ca fiind domeniul public al Municipiului C, prin Hotărârea de Guvern mai sus menționată.
Pentru a stabili dacă suprafețele solicitate de reclamanți sunt domeniul public, se impune a se analiza dacă Hotărârea de Guvern privind atestarea domeniului public, respectiv pozițiile nr.4783 și nr.4794, este conformă cu prevederile legii care reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
În cadrul analizei excepției de nelegalitate, judecătorul verifică dacă actul administrativ, în raport de care s-a invocat excepția de nelegalitate este emis cu respectarea legii.
În acest sens, instanța precizează că actele administrative, atât cele cu caracter normativ, cât și cele cu caracter individual trebuie emise numai în baza legii și cu respectarea întocmai a prevederilor acesteia, fără a prezenta relevanță emitentul actului.
Legea 213/1998 reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public fiind alcătuit din bunurile prevăzute la art.136 din Constituția României.
Astfel, proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ teritoriale.
Textul constituțional enunțat reglementează în alin.3 bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice, prin enumerarea unor bunuri, precum și prin referirea la alte bunuri stabilite de legea organică.
Legea 213/1998 are caracterul unei legi organice în materia proprietății publice și regimul juridic al acesteia.
Articolul 3 alin.4 al legii prevede că domeniul public al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.III din anexa la lege și din alte bunuri de uz sau de interes public local.
Observând pct.III din anexa la lege, instanța constată că terenul în suprafață de 140.000 mp cuprins în poziția 4794 din Anexa 2 HG 965/2002, nu face parte din bunurile enunțate ca aparținând domeniului public al municipiului.
Din probele administrate rezultă indubitabil că terenul mai sus menționat a aparținut autorului reclamanților, iar susținerea Consiliului local că a fost introdus în domeniul public datorită funcționalității acestui teren fiind considerat parc de agrement nu este justificată.
Din suplimentul la raportul de expertiză (fila 426) reiese că pe domeniul aferent poziției 4794 sunt amplasate 41 căsuțe de tip, ce aparțin intervenienților din dosar și că nu mai există nicio altă amenajare care să-i confere afectatiunea de parc public.
Din plansele depuse la dosar nu se poate retine ca terenul respectiv este amenajat ca parc public.
Dimpotriva existenta celor 41 de casute de vacanta,situate pe o parte din teren,imprejmuite si destinate folosintei individuala,demonstreaza ca terenul respectiv nu are caracter de bun public.
O astfel de destinație a acestui teren nu este de natură a atrage calificarea lui ca aparținând domeniului public al localității.
Având în vedere situația de fapt analizată mai sus, instanța apreciază că introducerea terenului solicitat a fi restituit de către reclamanți, la poziția 4794, anexa 2 din HG 965/2002, este nelegală.
Autoritatea publică locală a propus, iar Guvernul și-a însușit lista bunurilor ce aparțin domeniului public, fără a verifica dacă bunurile respective pot sau nu să facă parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale și dacă au fost dobândite într-una din modalitățile legale.
În conformitate cu prevederile art.6 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public al unităților administrativ teritoriale bunurile dobândite de stat în perioada 1945-1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil.
Bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Pârâtul nu a făcut nici un fel de probe care să ateste că statul ar fi preluat legal terenul respectiv, ori în speța de față succesorii proprietarului au solicitat, în baza unei legi speciale de reparație (Legea 10/2001), restituirea bunurilor.
Autoritățile locale, în loc să procedeze la restituirea bunului preluat, au întreprins demersuri pentru introducerea în domeniul public al acestuia, deși nu există nicio amenajare care să-i confere calitatea de parc public de agrement.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 30.000 mp, cuprins la poziția 4783 din anexa 2 HG 965/2002, acesta este situat în punctul "Hanul Doctorului" și figurează ca lac de acumulare.
Potrivit pct.III din anexa la Legea 213/1998, lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public național sau județean fac parte din domeniul public local al comunelor, orașelor și municipiilor.
Că această suprafață figurează ca lac reiese din schița moșiei " Hanul Doctorului", întocmită de expertul, desemnat în cauză, dar și din alte expertize întocmite în alte dosare.
Cum anexa la Legea 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia reglementează bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice prin enumerarea acestor bunuri și cum lacul de acumulare face parte din bunurile ce aparțin domeniului public, instanța apreciază că în mod legal suprafața de 30.000 mp cuprinsă în poziția 4783 din anexa 2 HG 965/2002, situată în punctul Hanul Doctorului - lac de acumulare, a fost atestată ca și domeniul public al Municipiului
Față de toate motivele enunțate, instanța apreciază cererea întemeiată doar în parte și în temeiul art.4 din Legea 554/2004 R va constata doar nelegalitatea poziției nr.4794 din Anexa 2 HG 965/2002 pentru suprafața de 140.000 mp, urmând a respinge excepția de nelegalitate cu privire la poziția nr.4783 din același act normativ.
În ceea ce privește cererile de intervenție, respectiv MIRA, în interesul Guvernului României și proprietarii căsuțelor tip în favoarea Consiliului Local C, instanța le apreciază neîntemeiate.
Prin intervenția accesorie tertul participă voluntar la judecată pentru a apara drepturile uneia din părțile inițiale ale procesului.
Având natura juridică a unei apărări, intervenția accesorie se judecă întotdeauna împreună cu cererea principală, iar asupra ambelor cereri se va pronunța o singură hotărâre care va fi opozabilă tuturor.
Cum cererea de intervenție în favoarea pârâtelor se respinge dacă se admite cererea principală, întrucât pârâtul a căzut în pretenții, iar apărarea terților a fost inutilă, instanța va respinge toate cererile de intervenție accesorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanții, domiciliat în C, strada - 15, Județul D, domiciliată în B, sector 6,-, -.44,.1,.10, -ia, domiciliată în C, -1,.2,.3, Județul D, G, domiciliat în C,-, Jud.D și, domiciliată în C,-, Județul D, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL C, CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU-COMISIA CENTRALĂ PTR.STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, PREFECTURA D, GUVERNUL ROMÂNIEI și intervenienții SC HANUL, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
Constată nelegalitatea poziției nr.4794 din Anexa 2 HG 965/2002 pentru suprafața de 140.000 mp.
Respinge excepția de nelegalitate cu privire la poziția nr.4783 din Anexa 2 HG 965/2002 pentru suprafața de 30.000 mp.
Respinge toate cererile de intervenție accesorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 20.06.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti
