Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 1552/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1552
Ședința publică din 07 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții, și B împotriva sentinței civile nr.675/CA/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Ortodoxă Română, Consiliul Local și intimații reclamanți și, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea recurenților, avocat, recurentul prezent personal, în reprezentarea pârâtului L, se prezintă consilier juridic, în reprezentarea pârâtei intimate Ortidoxă Română se prezintă Preotul paroh și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurenților, avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat, în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și nu a analizat motivele de nelegalitate, arătând că nu s-a invocat nici o excepție de inadmisibilitate și nu s-a respectat principiul contradictorialității; prima instanță a încălcat limitele de judecată cu care a fost învestită. Pe fond, solicită admiterea excepției și să se constate nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul pune aceleași concluzii ca și apărătoarea recurenților, - avocat.
Reprezentantul Consiliului Local consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Reprezentantul pârâtei intimate Ortodoxă Română, avocat, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 05.11.2007, reclamanta ORTODOXĂ ROMÂNĂ a chemat în judecată pârâții, B, STATUL ROMÂN - CL, solicitând instanței de judecată să dispună granițuirea proprietății reclamantei învecinate cu pârâții, prin stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți. De asemenea, s-a solicitat să fie lăsate în deplină proprietate și pașnică folosință de către pârâți suprafața de 8551 mp, să se constate nulitatea actelor respectiv adeverința și adresa prin care, au dobândit un drept de proprietate asupra suprafeței revendicate de reclamantă, și să se dispună rectificarea cărților funciare, cu cheltuieli de judecată.
În cadrul acestui litigiu, pârâții și au invocat excepția de nelegalitate a HCL nr.30/2004, formulându-se dosarul nr. 3132/2008 al Tribunalului Timiș, pârâții menționați dobândind calitate de reclamanți în acest dosar.
Prin sentința civilă nr. 627/CA din 23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a espins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, excepție invocată de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții ORTODOXĂ ROMÂNĂ, și B și, având ca obiect excepție de nelegalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează,Excepția de nelegalitate, prevede că, Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Aceste dispoziții legale nu prevăd un termen de prescripție în cadrul căruia să se invoce nelegalitatea unui act administrativ.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 30/30.09.2004, aflată la fila 49 din dosar, s-a atribuit pârâtei Bisericii Ortodoxe Române gratuit în folosință veșnică suprafața de 11.510 mp, identificată sub nr. cad. 627, CF nr.146, pentru destinația de cimitir, că prin sentința nr. 524/2004 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosar nr. 648/2003, rămasă definitivă și irevocabilă la data de 02.07.2004, s-a stabilit că asupra terenului înscris în CF nr. 146, nr. 627 reprezentând cimitir în suprafață de 1.151 mp este proprietar Statul Român, dispunându-se rectificarea CF -ului în sensul radierii dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe și intabularea dreptului de proprietate a Statului Român.
Din cuprinsul hotărârii menționate, reiese că cimitirul înscris în f nr. 627 este folosit de Ortodoxă de mai bine de 30 ani, contrar afirmațiilor reclamanților care arată că asupra terenului respectiv proprietari sunt pârâții și alți cetățeni ai localității și că terenul se afla în patrimoniul fostului CAP la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 și a fost atribuit pârâților în anul 1957 sub forma de gradină aferenta casei de locuit.
Împrejurarea că pârâții și și alte persoane achită impozitul inclusiv pentru suprafața de teren din litigiu, aspect nedovedit de altfel în cauză, nu are relevanță, câtă vreme actele de proprietate, respectiv f-urile și hotărârea judecătorească arată că terenul este cimitir, de peste 30 ani.
A mai reținut Tribunalul Timiș că reclamanții, în susținerea excepției invocă aspecte ce țin de rectificarea cărților funciare, aspecte analizate de altfel de către instanțe prin pronunțarea hotărârii nr.524/2004 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dos. 648/2003, rămasă definitivă și irevocabilă și că Hotărârea de Consiliu Local nr. 30/2004, nu schimbă categoria de teren și destinația acestuia din grădini de zarzavaturi aferente caselor de locuit în cimitir, cum greșit afirmă reclamanții, astfel că aceasta nu este nelegală.
Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 4 din aceeași lege, instanța de judecată a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată, obligând totodată reclamanții la plata către pârâta Ortodoxă Română a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții și, a și B, solicitând în principal casarea cu trimitere în vederea rejudecării la aceeași instanță.
În motivarea recursului, recurenții și au arătat că prima instanță nu a analizat toate aspectele ce țin de condițiile de legalitate ale HCL variaș nr. 30/2004 și nu a administrat probe pentru constatarea acestor aspecte, preluând informații eronate dintr-o hotărâre judecătorească în care reclamanții recurenți nu sunt parte și neanalizând multitudinea de acte depuse de către aceștia la dosar, respectiv planurile și registrele cadastrale, adeverința nr. 1480/14.04.2008 eliberată de Primăria. Au mai arătat recurenții că prima instanță nu a administrat p0robele solicitate prin acțiunea introductivă și prin precizarea de la fila 43 din dosarul de fond, respingând totodată și solicitarea de comunicare a procesului verbal al ședinței în care a fost adoptată HCL nr. 30/2004.
Recurenții au arătat de asemenea, că din dosarul administrativ lipsesc piese importante și obligatorii unei asemenea proceduri sau în privința aceluiași dosar, că se pot observa o serie de neregularități cu privire la operațiunile anterioare și concomitente adoptării hotărârii ce face obiectul excepției de nelegalitate, că Ortodoxă Română nu are personalitate juridică, nefiind subiect de drepturi și obligații și neputându-se dispune în favoarea sa, că prin adoptarea acestei hotărâri se încalcă și dreptul comunitar referitor la protecția mediului, că pârâtul Consiliul Local nu a parcurs nici etapa de informare și participare a publicului la dezbaterile publice și a schimbat categoria de teren și destinația acestuia din grădini de zarzavaturi aferente caselor de locuit în cimitir, fără a modifica planul urbanistic al satului.
De asemenea, în susținerea recursului, recurenții z și au arătat că sunt plătitori de impozit pe terenul aferent casei, în vreme ce recurenta și intimații și au dreptul de proprietate intabulat, că instanța de judecată a reținut mențiunile din Cartea Funciară raportat doar la nivelul primei jumătăți a secolului 19, când terenul în litigiu figura ca fiind cimitir, iar terenul pe care sunt situate casele reclamanților și întreaga stradă, atribuit acesteia începând cu anul 1057, figura ca fiind islazul satului, că destinația de clădiri aferente caselor de locuit este dovedită și de evidențele Primăriei și de Planul Cadastral al localității, de Registrul Cadastral și de foile de posesie, că la data adoptării HCL nr. 30/2004 s-a dispus asupra unui terne care nu era în proprietatea Statului Român, proprietară tabulară fiind Ortodoxă și că pe raza comunei există teren disponibil pe raza satului pentru atribuire în folosința cimitirului ortodox român în cauză existând o discriminare etnică, întrucât grădinile aparțin unor familii de etnie sârbă, etnie devenită în prezent minoritară.
La rândul lor recurenții, a și B au arătat în recursul formulat că HCL nr. 30/2004 este nelegală întrucât a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 124 din Legea nr. 215/2001 și art. 17 din Legea 213/1998, potrivit cărora Statul și unitățile administrative și deliberative teritoriale pot da în folosință gratuită pe termen limitat bunuri imobile către persoanele juridice fără scop lucrativ și care desfășoară activități de utilitate publică în cauză fiind îndeplinite condițiile vizând limitarea în timp și personalitatea juridică a beneficiarului dreptului de folosință.
Au mai arătat cei trei recurenți că hotărârea a cărei de nelegalitae se solicită a fi constatată a fost adoptată fără avizul favorabil al Comisiei de specialitate și că în mod greșit a dat Tribunalul a dat tribunalul eficiență sentința civilă nr. 524/2004, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. 648/2003. această hotărâre neavând putere de lucru judecat în ceea ce îi privește.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 432 din 19.03.2009 pronunțată în dosar nr-, a admis recursurile declarate de către recurenții, a, B împotriva sentinței civile nr. 627/CA din /23.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Ortodoxă Română, Consiliul Local, și.
A casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
În motivare s-a reținut că recursurile formulate sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Tribunalul Timișa analizat excepția de nelegalitate reținând în principal că aspectele invocate de către autorii excepției țin de rectificarea cărților funciare și că aceste aspecte au fost tranșate prin civ. nr.524/2004, pronunțată de Sânnicolau M în dosar nr. 648/2003 rămasă definitivă și irevocabilă la data de 02.07.2004, respingând susținerile potrivit cărora proprietarii terenurilor ar fi autorii excepției și alți cetățeni ai localității, precum și susținerile privind categoria și destinația terenurilor ce fac obiectul HCL nr. 30/2004.
Procedând astfel, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea limitelor cu care a fost învestită întrucât, făcând aprecieri cu privire la dreptul de proprietate și la titularii acestuia, a soluționat implicit și litigiul de fond aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M ce se constituie în dosarul nr- și care are ca obiect grănițuire și revendicare. Or, Tribunalul Timișa fost învestit cu o excepție de nelegalitate a unei hotărâri de consiliul local, hotărâre folosită ca probă în litigiu de fond, astfel încât Tribunalul Timiș trebuia și avea posibilitatea să analizeze strict aspectele de legalitate prin raportare la legislația în vigoare și, chiar dacă ar fi analizat o eventuală vătămare a vreunui drept de proprietate, instanța nu avea posibilitatea de a tranșa problema proprietăților atâta vreme cât tocmai aceasta a declanșat invocarea excepției, neexistând pronunțată nici o hotărâre în litigiul dintre părți existent pe rolul Judecătoriei Sânnicolau
Mai mult decât atât, Tribunalul Timișa analizat legalitatea HCL nr. 30/2004 prin raportare doar la o hotărâre judecătorească ce nici nu le era opozabilă reclamanților, aceștia nefiind parte în acel litigiu.
Or, legalitatea unei hotărâri a autorității deliberative a comunei ar fi trebuit analizată prin raportare la dispozițiile legale existente, iar nu prin raportare exclusiv la o hotărâre judecătorească.
Tribunalul Timișa lăsat de asemenea, neanalizate susținerile reclamanților cu privire la nerespectarea formalităților anterioare adoptării considerate nelegale, respectiv susținerile vizând lipsa avizelor, acordurilor și autorizațiilor obligatorii, aspecte care sunt prevăzute de dispozițiile Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.
S-a reținut că nu au fost analizate nici criticile de nelegalitate invocate prin raportare la dispozițiile comunitare referitoare la protecția mediului și la dispozițiile tratatelor internaționale privind drepturile omului, așa cum nu au fost analizate nici susținerile numiților a, B și și privitoare la încălcarea art. 17 din Legea nr. 213/1998, susțineri care, chiar dacă nu au fost învederate de înșiși autorii excepției și, ar fi trebuit totuși puse în discuția părților și analizate, fiind invocate de părți având aceeași calitate procesuală ca și autorii excepției în litigiul de fond aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau
Găsind așadar întemeiate susținerile reclamanților recurenți și fiind incidente în cauză atât motive de casare, respectiv nesoluționarea fondului cererii de constatare a nelegalității HCL nr. 30/2004, cât ți motive de modificare, respectiv lipsa temeiului legal, motive prevăzute de art. 312 alin. 3 și de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea a procedat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 3 și 5.civ.Cod Penal, casând în întregime sentința recurată și trimițând cauza spre rejudecare, Tribunalului Timiș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.04.2009 sub nr. dosar -.
Prin sentința civilă nr.675 din 17.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții ORTODOXĂ ROMÂNĂ, și, B și CONSILIUL LOCAL, având ca obiect anulare act administrativ.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârâta ORTODOXĂ ROMÂNĂ, tribunalul a respins-o ca neîntemeiată, întrucât disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reglementează,Excepția de nelegalitate, prevede că Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Aceste dispoziții legale nu prevăd un termen de prescripție în cadrul căruia să se invoce nelegalitatea unui act administrativ.
Tribunalul a pus în discuție admisibilitatea excepției de nelegalitate a HCL nr.30/2004, prin raportate la prevederile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, care reglementează controlul jurisdicțional al actelor administrative.
În concret, chestiunea în discuție invocată de Tribunal este aceea dacă Hotărârea nr.30/2004 este un act administrativ individual sau normativ, chestiune în funcție de care se stabilește dacă este admisibilă verificarea legalității hotărârii de consiliu respective în cadrul procedurii instituite prin art.4 din Legea contenciosului administrativ.
În forma sa inițială art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004 reglementa controlul indirect atât al actelor administrative individuale, cât și normative. Apoi, acest text de lege a fost modificat prin Legea nr.262/2007, iar în prezent această prevedere legală are următorul conținut: "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, a sesizat prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza".
Rezultă așadar, că în lumina actualei reglementări controlul actelor administrative pe calea excepției de nelegalitate a fost restrâns doar la categoria actelor individuale.
Prin urmare, ceea ce trebuie să stabilească Tribunalul în prezenta cauză este din ce categorie de acte face parte hotărârea de consiliu atacată.
În aceste sens, Tribunalul a observat că doctrina și jurisprudența definesc actele administrative individuale ca fiind manifestări de voință care creează, modifică sau sting drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate, în timp ce actele administrative normative sunt privite ca acte în conținutul cărora sunt cuprinse norme cu caracter impersonal, formulate în abstract, care se aplică unui număr indeterminat de situații și persoane.
Examinând conținutul Hotărârii nr.30/30.09.2004 prin prisma celor expuse mai sus, Tribunalul a constatat că prin actul administrativ în discuție s-a atribuit pârâtei Bisericii Ortodoxe Române gratuit în folosință veșnică suprafața de 11.510 mp, identificată sub nr. cad. 627, CF nr.146, pentru destinația de cimitir, și că acesta este un act administrativ normativ și nu unul individual
Astfel HCL 30/30/09.2004 nu este dată în favoarea unei persoane sau unor persoane determinate cu atât mai mult cu cât Ortodoxă Română nu are personalitate juridică, ci în favoare unei întregi comunități cu privire la înhumarea persoanelor decedate.
Așa fiind, Tribunalul a constatat că legalitatea acestui act administrativ nu poate fi pusă în discuție în sistemul instituit prin art.4 din Legea contenciosului administrativ, în condițiile în care controlul jurisdicțional indirect este restrâns la categoria actelor individuale. Cu toate acestea, a reținut Tribunalul că titularii excepție de nelegalitate au deschisă calea acțiunii directe în contencios administrativ (acțiune în anulare), astfel cum este reglementată în Legea nr.554/2004, având în vedere că actele normative pot fi contestate oricând, potrivit art.11 alin.4 din actul normativ precizat.
Față de cele de preced, excepția invocată de domnul și fiind inadmisibilă, acțiunea reclamanților privind excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă ca atare, iar Tribunalul nu a mai analizat fondul excepției.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs recurenții, și B solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea cererilor de recurs, reclamanții recurenți au arătat că Tribunalul Timiș, ca instanță de rejudecare după casare, a nesocotit dispozițiile de îndrumare date de Curtea de APEL TIMIȘOARA, neanalizând motivele de nelegalitate invocate de către reclamanții recurenți. Mai mult decât atât, instanța nu doar că nu a intrat în cercetarea fondului, ci chiar a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, deși nici una din părți și nici chiar instanța din oficiu nu a invocat excepția inadmisibilității, hotărârea fiind dată cu încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
Au mai arătat reclamanții recurenți că procedând astfel, instanța de rejudecare a încălcat dispozițiile art. 315 alin. 4 raportate la dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, prin nerespectarea principiului non reformatio in peius, întrucât la rejudecarea litigiului după casare recurentului nu i se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În ce privește reținerea primei instanțe potrivit căreia excepția de nelegalitate ar fi inadmisibilă pe considerentul că L nr. 30/2004 ar fi act administrativ normativ iar nu act administrativ individual, reclamanții recurenți arată că Tribunalul Timiș în mod greșit a calificat actul atacat, beneficiarul și destinatarul acestei HCL fiind bine determinat, individualizat și precizat în cuprinsul hotărârii, iar obiectul acesteia fiind de asemenea unul determinat (suprafața de teren înscrisă în CF nr. 146, nr. cadastral 627).
Pe fondul cauzei, cu prilejul dezbaterii recursului, reprezentanta recurenților și a reiterat motivele de nelegalitate cuprinse în înscrisul prin care a invocat excepția de nelegalitate, solicitând constatarea nelegalității L nr. 30/2004.
Pârâta intimată Ortodoxă Română a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și arătând că în mod corect Tribunalul Timișa apreciat ca fiind act administrativ normativ Hotărârea Consiliului Local nr. 30/2004.
Pe fondul cauzei, cu prilejul dezbaterii recursului reprezentantul pârâtei intimate a solicitat respingerea excepției de nelegalitate.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Tribunalul Timișa reținut că excepția de nelegalitate este inadmisibilă pe considerentul că HCL nr. 30/2004 este un act administrativ normativ întrucât, dispunându-se atribuirea în folosință veșnică a suprafeței de 11510 mp către pârâta Ortodoxă Română, și având destinație de cimitir, fiind deci dată în favoarea unei întregi comunități, hotărârea menționată cuprinde norme cu caracter impersonal formulate în abstract, care se aplică unui număr nedeterminat de situații și persoane.
Aprecierea Tribunalul Timiș este eronată întrucât hotărârea menționată nu reglementează o situație de principiu, formulată în abstract, ci prevede în mod expres atribuirea în folosință veșnică a unui teren determinat și în favoarea unei persoane determinată, respectiv Ortodoxă Română.
Prin urmare, în mod greșit a fost soluționată cererea pe excepția inadmisibilității și în mod greșit prima instanță a omis a analiza criticile de nelegalitate invocate de către reclamanți, lăsând nesoluționat fondul excepției de nelegalitate, fiind incident în cauză motivul prevăzut de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Întrucât în cauză s-a mai dispus o casare cu trimitere, prin decizia civilă nr. 432/19.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea 554/2004, potrivit cărora, când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la acea instanță, Curtea apreciază că se impune casarea cu reținere în vederea soluționării de către instanța de recurs.
Analizând excepția de nelegalitate a HCL nr. 30/2004, Curtea apreciază că aceasta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin HCL nr. 30/2004, Consiliul Local al comunei a hotărât atribuirea gratuită, în folosință veșnică, către Ortodoxă Română suprafața de 11510 mp înscrisă în CF nr. 146, nr. top 627.
Potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.213/1998, statul și unitățile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor, în folosință gratuită,pe termen limitat, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfășoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, ori serviciilor publice.
Se poate observa astfel că HCL nr. 30/2004 încalcă prevederile art. 17 din Legea nr. 213/1998, dispunând atribuirea în folosință veșnică, iar nu pe termen limitat, așa cum impune textul legal menționat. Respectarea limitei în timp a atribuirii în folosință a imobilului era imperios necesară având în vedere că o astfel de atribuire, nelimitată, echivalează cu o ieșire din patrimoniul unității administrativ teritoriale, idee care nu poate fi acceptată.
Cât privește susținerile recurenților privind dreptul lor de proprietate, Curtea apreciază că acestea nu pot fi analizate în această cauză întrucât dreptul de proprietate asupra terenului menționat constituie obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M, instanța care este de altfel competentă să soluționeze acest aspect.
Întrucât nerespectarea dispozițiilor art.17 din Legea 213/1998 constituie motiv suficient pentru constatarea nelegalității HCL Nr. 30/2004, în privința căreia s-a invocat excepția de nelegalitate, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate.
Apreciind astfel întemeiată excepția de nelegalitate invocată, Curtea o va admite cu consecința constatării nelegalității HCL nr. 30/2004.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimații pârâți Ortodoxă Română și Consiliul Local la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocat în ambele etape procesuale către recurenții și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții, și B împotriva sentinței civile nr.675/CA/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarnr- în contradictoriu cu intimații pârâți Ortodoxă Română, Consiliul Local și intimații reclamanți și.
Casează sentința civilă recurată și reținând și rejudecând cauza, admite excepția de nelegalitate invocată de și și constată nelegalitatea HCL nr. 30/2004.
Obligă intimații pârâți Ortodoxă Română și Consiliul Local la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei reprezentând onorariu avocat în ambele etape procesuale către recurenții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. -29.12.2009
Tehnored LM -29.12.2009 -2 expl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Diana
