Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 176/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 176/CA
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat spre examinare judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanții și, domiciliați în B,-, bloc 205,.1,.1,.5, sector 5, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului V, Prefectul Județului V, Comisia Locală V pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor, Comisia Județeană V pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor și Guvernul României, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ( HG nr.1361/2001) invocată în dosarul nr- a Judecătoriei Vaslui ).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL,
Asupra excepției de nelegalitate de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Vaslui sub nr-, reclamanții și au solicitat în contradictor cu Primarul municipiului V, Comisia locală de fond funciar V, Comisia județeană de fond funciar V și Prefectul județului V,pronunțarea unei hotărâri prin care să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de 800. situat în municipiul V,-, să se dispună eliberarea titlului de proprietate și punerea efectivă în posesie în subsidiar solicitându-se să se ia act că acceptă teren în compensare, pe un alt amplasament, în intravilan, sau chiar despăgubiri.
La termenul din 23 martie 2009, reclamanții au ridicat excepția de nelegalitate a Hotărârii Guvernului României nr. 1361/2001, privind atestarea domeniului public al județului V, apreciind că acest act administrativ reprezintă practic o expropriere forțată, fără o justă și prealabilă despăgubire a proprietarului, în condițiile în care, prin sentința civilă nr. 321 din 04.02.2003, Judecătoria Vasluia anulat actul de donație autentificat sub nr. 1190 din 26 iunie 1973.
Prin încheierea din 11 mai 2009, Judecătoria Vasluia dispus suspendarea judecății și sesizarea Curții de APEL IAȘI, în vederea soluționării excepției de nelegalitate, unde cauza a fost înregistrată sub nr-.
Guvernul României, prin întâmpinare, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată, pe motiv că actul administrat individual a fost emis anterior adoptării Legii nr. 554/2004 și că orice cauză de nelegalitate trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului contestat, operațiunea de inventariere și atestare a bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al municipiului V realizându-se cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 213/1998.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că a fost proprietarul unei suprafețe de teren, în intravilanul localității V, și că acestuia i s-a eliberat autorizația nr. 28 din 29 mai 1962, în vederea edificării unei case tip și a unei anexe gospodărești, pe-.
În anul 1973, între și, pe de o parte, și Statul Român, pe de altă parte, s-a perfectat un contract de donație, ce a fost autentificat prin încheierea nr. 472 din 26.03.1973, prin care cei dintâi menționați au donat imobilul compus din teren în suprafață de 800. situat în-, liber de orice sarcini.
Pe o porțiune din acest teren, în anul 1974, fost edificată o construcție, în regim de parter + etaj, cu destinația de grădiniță, bun pe care Inspectoratul Școlar al Județului V l-a predat Consiliului Local V, în baza protocolului din 10 august 2000.
La data e 19 iunie 2001, Consiliul Local Vaa doptat hotărârea nr. 40, prin care a aprobat inventarul bunurilor ce aparțineau domeniului public al Municipiului V, bunuri printre care figurează și Grădinița nr. 6, inventar care a fost atestat de Guvernul României, în condițiile Legii nr. 213/1998, prin hotărârea nr. 1361, ce a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 633 bis din 27 august 2002.
Începând cu anul 2001, a solicitat autorităților locale, singur sau împreună cu și, "restituirea suprafeței în comun de 1.950. teren intravilan, situat în--14-16, care ne-au fost luate în vederea construirii de copii nr. 6", cu precizarea că "deoarece nu avem pretenție să ne restituie locul avut, rugăm a ne repartiza o parcelă comună în intravilan, indiferent de poziție", cereri care nu și-au găsit finalitatea urmărită.
Prin sentința civilă nr. 321 din 04 februarie 2003, Judecătoria Vasluia admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictor cu pârâtul Consiliul Local al municipiului V, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de donație autentificate sub nr. 472/26.03.1973, nr. 582/10.04.1973 și nr. 1190/26.06.1973.
Întrucât nici la petiția înregistrată sub nr. 31882/22.09.2005, prin care au solicitat "restituirea în natură a suprafeței de 800. situată în intravilanul municipiului V,-, dacă este posibil, sau despăgubiri bănești", nu a primit un răspuns favorabil, reclamanții au promovat prezenta acțiune, în cadrul căreia au invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ emis în baza Legii nr. 213/1998, publicat în Monitorul Oficial în anul 2002, prin care s-a atestat domeniul public al județului V, precum și al municipiului V, în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, în procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că, pe parte din terenul a cărui restituire se cere, a fost edificată o construcție de utilitate publică (grădiniță), după data încheierii contractului de donație, că această construcție, ce figurează la poziția nr. 358 din inventarul anexă la. nr. 40/2001, sub denumirea de "Grădinița nr. 6", face parte din domeniul public al municipiului V și că includerea ei în această categorie de bunuri este conformă atât cu Legea nr. 213/1998 cât și cu Legea nr. 84/1995, care stabilește, prin art. 166, că "terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ preuniversitar de stat - grădinițe, școli, licee - fac parte din domeniul public al orașelor și municipiilor".
Atât timp cât regimul juridic al bunului a fost stabilit prin lege, regim pe care reclamanții îl cunosc și l-au acceptat, din moment ce au solicitat să li se dea teren în compensare, sau despăgubiri, nu se poate reține că hotărârea prin care Guvernul României a atestat apartenența la domeniul public a bunurilor cuprinse în anexa la Hotărârea nr. 1361 din 27 decembrie 2001 contravine dispozițiilor Legii nr. 213/1998, în condițiile în care reclamanții nu revendică vreun drept asupra construcției în care funcționează unitatea de învățământ, iar actul contestat a fost emis anterior datei pronunțării sentinței nr. 321/04.02.2003 a Judecătoriei Vaslui.
Dar, dincolo de aceste chestiuni, Curtea constată că, în raport de data de 27 august 2002, la care a fost publicat în Monitorul Oficial al României actul administrativ cu caracter individual contestat, în cauză își află aplicațiunea soluția de principiu adoptată în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 26 mai 2008, prin care s-a decis înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, în ceea ce privește actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, considerându-se că dispozițiile respective din Legea contenciosului administrativ, care permit cenzurarea fără limită de timp, pe calea incidentă a excepției de nelegalitate, contravine dreptului la un proces echitabil, prin prisma atingerii aduse principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la justiție, garantat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Ca atare, constatând că nimic nu a împiedicat pe reclamanți să solicite anularea actului administrativ prin care a fost atestat domeniul public al municipiului V, în termenul legal de prescripție, după ce acesta a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, că, în atare condiții, ei nu mai pot solicita controlul de legalitate, pe cale incidentă, în noul cadru de reglementare după nu mai puțin de șapte ani de la data publicării actului, instanța apreciază că aceștia trebuie să accepte caracterul definitiv al actului, în condițiile în care terenul este ocupat cu construcții edificate după data la care terenul a intrat în stăpânirea statului, problema reparării prejudiciului suferit prin actul preluării putându-se realiza într-un alt cadru de reglementare decât cel ales, drept pentru care, Curtea, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, va respinge excepția de nelegalitate a nr.HG 1361/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1361 din 27 decembrie 2001, emisă de Guvernul României, excepție ridicată de reclamanții și în dosarul nr- al Judecătoriei Vaslui.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE,
---
Grefier,
---
Red. -
Tehnored.
16.10.2009
2 ex.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
