Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 1906/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1906
Ședința publică din data de 6 mai 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 1793 /03.04.1995 invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, și MINISTERUL ECONOMIEI.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței publice de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea a amânat pronunțarea cauzei pentru 29 aprilie 2009, apoi pentru astăzi 6 mai 2009, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise,
CURTEA
Prin încheierea civilă din data de 9 martie 2009, Judecătoria sector 5 B, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de APEL BUCUREȘTI cu excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 1793/03.04.1995, emis de Ministerul Industriilor în favoarea SC SA, excepție invocată de reclamantul.
În fundamentarea acestei excepții, reclamantul a invocat emiterea certificatului cu nerespectarea condițiilor legale aplicabile în vigoare la data emiterii sale, întrucât Decretul nr. 126/27.04.1976, de expropriere în vederea construirii unei școli profesionale, care a stat la baza emiterii acestuia, nu și-a produs niciodată efectele.
Astfel, scopul menționat nu a fost niciodată atins, întrucât această școală nu a fost construită, astfel că decretul de expropriere nu și-a produs efectele, nefiind pus în aplicare.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în ședința publică din data de 17 aprilie 2009 de intimata SC SA, aceasta a invocat excepția tardivității și a inadmisibilității excepției, arătând că, așa cum a arătat ÎCCJ, dispozițiile art. 4 din Legea nr. -, în măsura în care permit cenzurarea actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării ei în vigoare, încalcă dreptul la un proces echitabil, prin prisma atingerii aduse principiului securității juridice.
De asemenea, a susținut că dispozițiile art. 4 ale Legii nr. 554/2004 nu se pot aplica și în privința actelor administrative unilaterale emise anterior adoptării ei, fără a se încălca principiul constituțional al neretroactivității legii.
De altminteri, reclamantul nici nu mai justifică vreun interes în susținerea acestei excepții, cât timp nu mai este proprietar asupra întregii suprafețe de teren cumpărate în anul 2007 (392 mp).
Examinând excepția de nelegalitate prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, astfel cum au fost acestea interpretate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în adoptarea soluției de principiu cu privire la excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale emise anterior adoptării Legii nr. 554/2004, Curtea reține următoarele:
1. Aspectele invocate de pârâta SC SA ca fundamentând excepțiile de tardivitate, respectiv inadmisibilitate, vor fi abordate din perspectiva temeiniciei excepției.
2. Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 1793/03.04.1995, emis de Ministerul Industriilor în favoarea SC SA, a fost emis, potrivit datei sale de adoptare, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care a avut loc la data de 7 ianuarie 2005.
3. Potrivit art. 4 alin. 1 teza a I-a din noua lege, "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, în raport de prevederile art. 126 alin. 3 din Constituție, ale art. 18 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a adoptat, în ședința din data de 26 mai 2008, ca soluție de principiu pentru unificarea practicii, respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate invocată cu privire la un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
În acest sens, s-a reținut pe de o parte că judecătorul național, ca prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, are obligația de a "asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor" (a se vede mutatis mutandis, Cauza Vermeire împotriva Belgiei, Hotărârea din 29 noiembrie 1991, cauza Dumitru împotriva României Hotărârea din 26 aprilie 2007).
Pe de altă parte, ca prim judecător comunitar, judecătorul național este competent "să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național precum legea generală privind dreptul administrativ, care i s-ar putea opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare" (CJCE - Hotărârea din 13 martie 1998, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
CJCE a statuat, în situații similare, că,atunci când partea îndreptățită să formuleze o acțiune în anulare împotriva unui act comunitar, depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală a excepției de nelegalitate".
Soluția de principiu adoptată se înscrie în sfera celor menite să asigure respectarea principiului securității juridice, care nu permite repunerea în discuție, nelimitat în timp, a unor situații juridice consumate, definitive prin necontestarea actelor administrative individuale care le-au generat, cum este cazul în speță.
4. Mai mult, revenind la situația concretă din cauză, instanța observă aplicabilitatea soluției de principiu, în considerarea momentul emiterii actului contestat în raport de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004, care a consacrat acest mijloc procesual de invocare a nelegalității unui act administrativ unilateral.
Astfel, dreptul de proprietate al intimatei SC SA a fost înscris încă din anul 1995 în Registrul de transcripțiuni de pe lângă Judecătoria sector 5, cu efectul de opozabilitate consacrat în art. 1802 cod civil (în vigoare la momentul înscrierii), coroborat cu art. 58 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Or, efectul de opozabilitate erga omnes instituie o prezumție irefragabilă că atât dreptul de proprietate, cât și titlul în baza căruia acesta s-a înscris în registru, sunt cunoscute de terți.
În consecință, în raport de momentul înscrierii în registru a dreptului de proprietate al SC SA, orice persoane vătămate prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate care nu au luat cunoștință anterior, pe altă cale, de existența acestuia, aveau deschisă calea contestării titlului ce a stat la baza înscrierii, potrivit procedurii și termenelor instituite de legea contenciosului administrativ.
O interpretare contrară ar goli de conținut și rațiune însăși instituirea unor termene de contestare a actelor administrative individuale.
Mai mult decât atât, trebuie observat că foștii proprietari, - și au promovat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea aceluiași certificat de atestare a dreptului de proprietate, acțiune respinsă ca tardivă încă din 2003 ( 60 dosar judecătorie)
Or, cât timp reclamantul - este, prin transmisiuni succesive (de la, și la și, de la aceștia la și, de la aceștia la și, de la aceștia la, iar de la aceasta la reclamant), având cauză cu titlu particular al acestora, dobândește doar acele drepturi și obligații în legătură cu bunul pe care autorii săi le-au avut; prin urmare, respingerea ca tardivă a acțiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate îi este și reclamantului opozabilă.
În consecință, este irelevant faptul că doar în anul 2007 cumpărat terenul. Reținând considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază prezenta excepție ca neîntemeiată, fiind lipsită de temei legal pentru actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, potrivit interpretării ÎCCJ, astfel că o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria nr. 1793/03.04.1995, emis de Ministerul Industriilor, excepția invocată de petentul reclamant -,. în mun. C, str. Spania -. 3,. 4, jud. D, în contradictoriu cu intimații OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ, cu sediul în mun. B,Șoseaua nr. 34, sector 1, SC SA, cu sediul în mun. B, Calea nr. 266-268, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI, cu sediul în mun. B, Calea nr. 152, sector 1.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 6 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
