Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.964/2008
Ședința publica din data de 10 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către pârâții și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 1587/19.19.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și cu pârâții INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, pentru pârâtul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile formulate sunt scutite de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată și că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. La data de 05.12.2008 pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtul ca nefondat. La data de 04.12.2008 reclamanta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Curtea comunică câte un exemplar din întâmpinările depuse la dosarul cauzei către reprezentanta pârâtului recurent.
Reprezentanta pârâtului recurent arată că a luat cunoștință de recursul formulat de reclamantă și solicită acordarea unui termen scurt pentru a lua cunoștință de întâmpinările depuse.
Curtea, având în vedere prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 raportate la prevederile art. 301, 101 și ale art. 102 alin. 1 din proc. civ. invocă excepția tardivității introducerii recursului formulat de pârâtul Primarul.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea excepției, arătând că nu mai susține cererea de amânare.
Curtea, apreciind că pentru soluționarea corectă a excepției este necesară raportarea la soluționarea pe fond a pricinii, unește excepția tardivității formulării recursului de către pârâtul Primarul Comunei cu fondul cauzei, în temeiul art. 137. proc. civ. și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta pârâtului solicită admiterea recursului formulat de către pârât, fără cheltuieli de judecată, apreciind că există contradictorialitate între motivarea și dispozitivul hotărârii atacate. Arată că excepția de nelegalitate a fost invocată fără temei, Legea 10/2001 prevăzând că cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii iar de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de cap. III profită persoanei îndreptățite care a depus în termen cererea de restituire.
Reprezentanta pârâtului apreciază că partea pe care o reprezintă este singura persoană îndreptățită la măsura reparatorie, raportat la faptul că la data notificării, în octombrie 2001, imobilul revendicat era deja înstrăinat. Oferta făcută de Primarul Comunei a fost validată de Prefectul Județului Arată, de asemenea, că dispoziția de restituire face parte din categoria actelor civile unilaterale de dispoziție cu caracter patrimonial acordate în baza unei legi speciale.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.587 din data de 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă excepția de nelegalitate invocată de COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și și, pe cale de consecință, a fost constatată nelegalitatea dispoziției nr. 492/2007 emisă de Primarul Comunei la data de 8 iunie 2007.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că potrivit prev.art. 3 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată "sunt persoane îndreptățite în întelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau după caz, in echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora cât si moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite". Deoarece prin dispozitia emisă Primarul comunei a propus măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, deși asupra acestuia, conform extrasului de cu nr. 1.178 de, sunt coproprietari trei persoane fizice, cu cote de proprietate diferite, această dispoziție este nelegală.
Totodată, reține instanța că în conținutul acestei decizii se menționează că imobilul nu se află în administrarea sau în posesia primăriei ci se află în proprietatea unei societăți comerciale fără a menționa denumirea acesteia, or față de starea de coproprietate, nu există o situatie juridică reală, certă asupra imobilului, așa cum prevăd disp. art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
De asemenea, reține instanța, prin aceeași dispoziție întregul imobil este evaluat la suma de 200.000 lei ron, desi nu s-a făcut dovada proprietății asupra morii de cereale, pentru care primăria a stabilit beneficiul Legii nr. 10/2001 si nici dovada preluării acestui imobil.
Potrivit prev. art. 29 alin. 1 si 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, "pentru imobilele evidentiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate; în situatia imobilelor prevăzute la alin. 1 si 2, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. 1 fiind aplicabile în mod corespunzător".
Din prevederile legale menționate rezultă că în situația în care imobilul face parte din patrimoniul unor societăți comerciale, persoana îndreptățită la despăgubiri are dreptul la acestea în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor dar care au fost preluate in mod abuziv si corespunzător valorii de piață, iar pe de altă parte, măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituția publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea.
În aceste condiții, se reține de instanță că primarul comunei l și-a depășit competența, deoarece procedura este statuată de Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, completată și modificată prin nr.OUG 81/2007 care are un caracter imperativ și nu se poate substitui cu de la sine putere instituțiilor publice prevăzute în mod expres a propune măsurile reparatorii și nici evaluatorilor investițiilor cu determinarea cuantumului despăgubirilor.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța inițial sesizată în vederea judecării fondului.
În motivarea celor solicitate recurentul a arătat, în esență, că hotărârea este netemeinică și nelegală din perspectiva că nu ia în considerare nici una din probele administrate ce atestă preluarea abuzivă a imobilului de la tatăl său și care îl îndreptățește la restituire și nici dispozițiile art. 3, 4 și următoarele din Legea nr. 10/2001 ce au în vedere persoana îndreptățită, autoritatea competentă și faptul că actul emis nu întrunește caracteristicile unui act administrativ de autoritate emis în regim de putere publică ci este un act emis în regim de drept privat a cărei legalitate poate fi contestată după regulile Legii speciale nr. 10/2001, ce nu poate fi ocolită.
Soluția menționată a fost recurată și de pârâtul Primarul comunei, care prin demersul său a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând a constata că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea prevederilor legale.
Prin acest demers, recurentul a relevat că, în condițiile prev. de Legea nr. 10/2001 cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, iar de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul II, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Verificând regularitatea sesizărilor în temeiul dispozițiilor art. 137.pr.civ. art. 301.pr.civ. și dispozițiile Legii nr. 554/2004, pe care s-a fundamentat demersul introductiv al intimatei, Curtea a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâtul Primarul Comunei apreciată ca întemeiată.
În acest sens, se reține că potrivit art. 301.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Legea nr. 554/2004, prin dispozițiile sale cu privire la excepția de nelegalitate prevede că soluția instanței de contencios este supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare.
Hotărârea instanței de contencios, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 77 dosar fond a fost adusă la cunoștința recurentului la data de 24 octombrie 2008, iar recursul înregistrat a fost declarat la data de 6 noiembrie 2008, deci cu depășirea termenului mai sus arătat.
Prin urmare, față de cele rezultate din acte și de dispozițiile menționate, Curtea urmează a admite excepția și, pe cale de consecință, a respinge ca tardiv recursul declarat de Primarul Comunei.
Trecând așadar la examinarea recursului declarat de pârâtul, în raport cu motivele invocate, de dispozițiile legale incidente, art. 304.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea reține că acesta este întemeiat pentru următoarele:
Prim demersul său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubrilor a invocat excepția de nelegalitate, respectiv a solicitate instanței a constata nelegalitatea dispoziției nr. 492/2007 emisă de Primăria Comunei prin care s-a stabilit dreptul recurentului, în calitate de moștenitor al tatălui său, -, la măsuri reparatorii pentru imobilul identificat în nr. 1.178 cu nr. topo. 540/6/4 în suprafață de 300 stj.p. - 1.080 mp. situat în comuna, jud.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că în urma analizării actelor justificative care alcătuiesc dosarul aferent dispoziției atacate se constată că nu au fost întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a-i fi recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de lege pentru întreg imobilul. Astfel, se arată că deși în extrasul de carte funciară este înscris dreptul de proprietate pe numele mai multor moștenitori: în cotă de parte, în cotă de parte, în cotă de 2/4 parte, prin dispoziție se propun măsuri reparatorii pentru tot imobilul, iar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită la măsuri reparatorii estepersoana fizică proprietară a imobilelorla data preluării abuzive a acestora. De asemenea, se arată că nu este clară situația juridică a terenului notificat și imobilul nu se află în posesia sau administrarea primăriei ci în proprietatea unei societăți comerciale; nu se face dovada proprietății asupra morii de cereale, context în care nefiind transmisă situația reală, nedovedită administrarea și proprietatea, dispoziția este dată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Demersul astfel motivat este întemeiat în drept pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legea nr. 10/2001.
Actul normativ evocat, Legea nr. 554/2004, prin dispozițiile art. 5 alin. 2 prevede că nu pot fi atacate pe calea contenciosului-administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevăd prin lege organică o altă procedură judiciară.
Or, soluțiile adoptate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 10/2001, modificate prin Legea nr. 247/2005, pot fi contestate în cadrul unei proceduri judiciare potrivit disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 la secția civilă a tribunalului, iar nicidecum pe calea contenciosului administrativ.
Desigur, se poate afirma de intimați că decizia are caracter administrativ și astfel ar fi cenzurabil de către instanța de contencios. Această afirmație nu poate fi primită. Actul într-adevăr are un atare caracter, însă în privința unui atare act, legiuitorul, prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 a stabilit că cenzurarea legalității acestuia în situația atacării de persoana îndreptățită să se facă la secția civilă a tribunalului. Această regulă se aplică și în cazul în care decizia/dispoziția se atacă de o altă persoană decât cea îndreptățită, nefiind intenția legiuitorul și nici scopul legii de a crea pentru verificarea aceluiași act două proceduri diferite, una în fața secției civile, în situația în care decizia este atacată de persoana îndreptățită, iar alta, dat fiind aceeași decizie, dar pentru că este atacată de o altă persoană, în fața instanței de contencios. Că intenția legiuitorului a fost acea de cenzurare a deciziei indiferent de persoana ce a atacat pe calea specială în fața secției civile, rezultă fără echivoc din dispozițiile actului normativ arătat. Și aceasta este de altfel și interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia IX respectiv XX când admițându-se recursul în interesul legii a statuat că, în aplicarea disp. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată (secția civilă) este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazulrefuzului nejustificatal entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Ca atare, concluzia ce se poate desprinde este acea că în toate situațiile atacării actului deciziei/dispoziției, indiferent de persoana ce o atacă, cât și în situația refuzului nejustificat de a răspunde,cenzurarea se face pe cale specială prev. de Legea nr. 10/2001.
Evident se poate releva de intimați că în cauză nu este vorba de o acțiune în anulare ci de o excepție de nelegalitate și ca atare se poate invoca o atare excepție în fața instanței de contencios. O atare susținere nu poate fi primită deoarece prin art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 mai sus enunțat, legiuitorul face referire fără vreo altă distincție la "calea contenciosului-administrativ" care implică, în egală măsură, atât acțiunea directă cât și mijlocul de apărare consacrat prin art. 4 din același act normativ.
Așadar, reținând cele expuse mai sus, Curtea, raportat la temeiul susținut în justificarea demersului, legea contenciosului, apreciază ca incidente dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, împrejurare care determină inadmisibilitatea acțiunii pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, față de cele arătate, fundamentat pe dispozițiile menționate, a disp. art. 312 art. 20, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii excepției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1.587 din 19 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că respinge excepția de nelegalitate formulată de reclamanta COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL COMUNEI, INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și ca inadmisibilă.
Respinge ca tardiv recursul declarat de PRIMARUL COMUNEI împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./05.01.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Delia Marusciac, Floarea Tămaș
