Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 2011/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - excepție de nelegalitate -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2011
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții:, cu domiciliul în orașul,-.A, jud. S;, domiciliat în aceeași localitate, str. -, nr. 1; G, și, toți din aceeași localitate,-; și, ambii cu același domiciliu, nr. 16. împotriva sentinței nr. 614 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent asistat de avocat, lipsă fiind ceilalți reclamanți recurenți, reclamantul intimat Orașul - prin primar și pârâta intimată - ROMÂNIA SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocat a depus la dosar răspuns la întâmpinare li adeverință din care rezultă că reclamanții recurenți domiciliază în vecinătatea Parohiei din.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul asupra acestuia.
Avocat pentru reclamanții recurenți, referindu-se la excepția tardivității recursului, a solicitat respingerea acesteia, motivat de faptul că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 101 al. 1 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei a precizat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că certificatul de urbanism este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 din moment ce art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 îl definește ca fiind un act de informare, că sentința este lipsită de temei legal, motivat de faptul că în certificatul de urbanism se prevede că este necesar acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, acord pe care pârâta nu l-a obținut, din adeverința depusă astăzi la dosarul cauzei rezultând că reclamanții domiciliază în vecinătatea Parohiei. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.853/17.06.2008 Tribunalul Suceava -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect "constatare nulitate act administrativ" formulată de reclamanții, G, și Orașul -prin primar, împotriva pârâtei - România SA-B și a anulat dispoziția de construire nr.40/06.08.2007 emisă de Primăria Orașului.
Împotriva sentinței mai sus arătate a declarat recurs pârâta prin care a invocat, printre altele excepția de nelegalitate a certificatului de urbanism nr.18/09.03.2007, emis de Primăria Orașului, care a stat la baza autorizației de construire.
Prin încheierea din data de 17.12.2008, Curtea de APEL SUCEAVA -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Suceava -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată la data de 14.01.2009 cu număr de dosar -.
În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că certificatul de urbanism care conține cerința obținerii acordului "persoanelor fizice și juridice care au domiciliul sau sediul pe o rază de 500 este un act administrativ cu caracter unilateral, în sensul Legii nr.554/2004, iar legalitatea acestuia poate fi cercetată la cererea părții interesate. Întrucât soluționarea acestei cauze și stabilirea valabilității și legalității Autorizației de Construire nr.40/06.08.2007 este direct legată de îndeplinirea cerinței incluse în certificatul de urbanism a cărei legalitate a fost invocată, interesul pârâtului recurent fiind născut, direct, personal și actual.
A apreciat reclamanta că, raportat la dispozițiile punctului 2.5.6 al anexei 1 din Legea nr.50/1991, cerința înscrisă în Certificatul de urbanism de a obține "acordul persoanelor fizice și juridice care au domiciliul sau sediul pe o rază de 500m este nelegală și abuzivă. Autorizația de construire vizează amplasarea unei stații de emisie recepție telefonie mobilă cu branșament electric, aparținând România. Această construcție este amplasată pe un teren în suprafață de 70 mp, situat în curtea Parohiei romano, conform contractului de închiriere încheiat cu aceasta din urmă.
După cum s-a mai arătat, punctul 2.5.6 al Anexei 1 din Legea nr.50/1991 instituie obligativitatea obținerii acordului vecinilor pentru "construcțiile existente sau în imediata lor vecinătate-și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente, precum și în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate".
În drept au fost invocate dispozițiile art.4 al.1 din legea nr.554/2004.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.
În motivare s-a arătat că actul care contestă certificatul de urbanism nr.18/06.08.2007 nu se circumscrie definiției actului administrativ reglementat de art.2 al.1 lit.c din Legea nr.554/2004, nefiind emis de autoritatea publică în regim de putere publică în vederea organizării legii care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată arătând, în esență, că acordul vecinilor este necesar pentru construcții noi, amplasate adiacent construcțiilor și că stația de emisie recepție pentru telefonie mobilă cu branșament electric este o construcție nouă.
Prin sentința nr. 614 din 26.03.2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția și a constat nelegalitatea certificatului de urbanism nr.18 din 9.03.2007 reținând pe de o parte că certificatul de urbanism este act administrativ de autoritate, iar pe de altă parte că mențiunea privind "acordul persoanelor fizice și juridice pe o rază de 500 m" constituie un exces de putere.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții arătând în esență că certificatul de urbanism nu este un act administrativ de autoritate, astfel încât se impunea respingerea excepției ca inadmisibilă, iar pe fond, că pârâta - România SA B nu a obținut nici acordul vecinilor, așa cum se solicită în anexa 1 lit.A pct. 2.5.6. din Legea nr. 50/1991.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, certificatul de urbanism este un act de informare, prin care solicitantului îi sunt făcute cunoscute elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasării, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Dacă prima parte a definiției legale cuantifică calificarea certificatului de urbanism ca fiind un act de informare, sintagma "fac cunoscute solicitantului." excluzând orice altă interpretare, partea a doua a acesteia "stabilesc cerințele urbanistice și liste cuprinzând avizele și acordurile" pune în discuție calificarea certificatului de urbanism ca fiind act administrativ de autoritate. Pentru că certificatul de urbanism nu mai este doar o operațiune administrativă prealabilă emiterii autorizației de construcție ci un act administrativ de autoritate susceptibil de a face, în mod independent, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ. Pentru că,exempli gratia, este posibil ca proprietarul unui teren să solicite un certificat pentru a dovedi potențialilor cumpărători că pe amplasamentul respectiv se poate construi într-un anume regim de înălțime sau un anume fel de construcție, iar certificatul emis infirmă posibilitatea construirii. . aceasta că proprietarul terenului nu poate contesta legalitatea certificatului de urbanism? În nici un caz, pentru că certificatul nu este, în acest caz, o operațiune administrativă care să stea la baza emiterii unui alt act administrativ. Iar dacă acest lucru e posibil pe cale de acțiune, cu atât mai mult este deschisă calea excepției de nelegalitate.
Față de aceste coordonate, Curtea constată că în mod legal prima instanță a considerat că certificatul de urbanism poate fi supus controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că într-adevăr, potrivit, Anexei 1 pct. 2.5.6 din Legea nr. 50/1991, pentru amplasarea unor construcții noi cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate este necesar acordul vecinilor, exprimat în formă autentică, așa încât certificatul de urbanism contestat adaugă la lege impunând obligația pentru solicitant de a obține acordul persoanelor fizice și juridice care au domiciliul sau sediul pe o rază de 500 Aceasta nu înseamnă însă că acordul vecinilor, așa cum este acesta cuantificat în textul mai sus citat nu ar mai fi necesar, instanța investită cu analiza legalității autorizației de construcție neputând să ignore prevederile legale menționate, verificarea îndeplinirii acestei condiții excedând însă cadrului procesual al cauzei de față.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, cu completarea motivării hotărârii primei instanțe în sensul celor mai sus arătate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, cu domiciliul în orașul,-.A, jud. S;, domiciliat în aceeași localitate, str. -, nr. 1; G, și, toți din aceeași localitate,-; și, ambii cu același domiciliu, nr. 16. împotriva sentinței nr. 614 din 2 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex11.12.2009
jud. fond.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Nastasi Dorina, Grapini Carmen
