Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 209/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 209/2008
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, excepția de nelegalitate parțială a nr.HG 969/2002, invocată de recurentul, cauza privind și pe intimații GUVERNUL ROMÂNIEI, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și PRIMARUL MUNICIPIULUI
În data de 13.02.2008, Tribunalul Cluj, a solicitat prin adresă comunicarea dosarului de fond nr-, pentru termenul din 29.02.2008.
De asemenea, în data de 14.02.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea petentului și a intimatei Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 februarie 2008, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURT E
Tribunalul Cluj prin încheierea pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2007 dispus sesizarea Curții de APEL CLUJ în vederea soluționării excepției de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul în cuprinsul memoriului de recurs promovat împotriva sentinței civile nr. 2790 din 12 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr- a invocat excepția de nelegalitate parțială a HG nr. 969/2002 respectiv a poziției nr. 1799 din Anexa 5 la hotărâre.
Excepția de nelegalitate a fost motivată prin raportarea la dispozițiile cuprinse în Legea nr. 213/1998.
investirii Curții de APEL CLUJ reclamantul a formulat note de ședință în susținerea excepției de nelegalitate parțială a HG nr. 969/2002 având ca obiect trecerea terenului de 15.600 mp situat în T, identificat în CF 3442 T nr top 6770, 6767 și 6768 în domeniul public al municipiului
Reclamantul a învederat că pârâtul CONSILIUL LOCAL T nu a respectat nici ordinul nr. 2388 din 15 decembrie 1995 și a ignorat în mod cu totul surprinzător prevederile art. III alin (1)1din Legea nr. 169/1997.
Reclamantul a depus concluzii scrise, solicitând respingerea excepției inadmisibilității cererii și admiterea excepției de nelegalitate parțială a HG nr. 969/2002, anexa nr. 5, poziția 1799 având ca obiect trecerea în domeniul public al municipiului Tat erenului de 15.600 mp situat în municipiul T, identificat în CF 3442 T, nr top 6770, 6767 și 6768, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, onorariu avocațial de 1.500 RON potrivit contractului de asistență juridică și a chitanței anexate.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului, invocată de COMISIA LOCALĂ pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Tas olicitat respingerea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ modificată de pct 5 al art. I din Legea nr. 262/ din 19 iulie 2007: "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
După gradul de întindere al efectelor juridice, actele administrative sunt: acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general și impersonal.
Actele normative se caracterizează prin aceea că ele conțin reguli generale de conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, la un număr nelimitat de subiecți. Actele administrative și faptele asimilate lor supuse controlului judecătoresc în baza Legii nr. 1/1967.
Actele administrativ individuale se caracterizează prin faptul că manifestarea de voință a organului competent creează, modifică sau stinge drepturi subiective sau obligații în profitul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, având astfel destinatar prestabilit.
Concluzia ce se desprinde este caracterul de act administrativ unilateral individual al actului atacat HG 969/2002 și implicit posibilitatea cenzurării acestuia pe calea excepției de nelegalitate.
Apărarea formulată de către intimată vizează pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, neputându-se cerceta un act administrativ emis în 2002 prin prisma Legii nr. 554/2004.
Această apărare indică o confuzie pe care intimata o face între normele de drept substanțial și cele de procedură.
Este evident că legalitatea actului cenzurat urmează a se face raportat la dispozițiile de drept substanțial în vigoare la momentul adoptării lui, însă procedura în cadrul căreia urmează a se cerceta legalitatea este cea indicată de legea de procedură în vigoare la data soluționării excepției, legile de procedură fiind de imediată aplicare.
Cu privire la soluționarea excepției învederează instanței că intimatele nu au încercat în nici un fel să facă proba legalității includerii imobilului proprietatea tabulară a autorului în patrimoniul municipiului T, nedepunând în acest sens nici un fel de scripte.
În privința excepției de nelegalitate reclamantul-recurent arată următoarele:
parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 2. dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale în care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.
Municipiul T nu are nici un titlu asupra terenului revendicat, cu atât mai puțin un titlu valabil, acesta nefiind dobândit prin nici una din modalitățile prevăzute de legislația română.
Includerea terenului de către Consiliul Local în inventarul bunurilor publice nu poate constitui un titlu de proprietate pentru aceasta întrucât în acest mod s-ar încălca garanțiile dreptului de proprietate consacrate prin Constituție și prin tratatele internaționale la care România este parte.
Potrivit art. 20 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, "inventarierea terenurilor se efectuează pe baza documentelor care atestă proprietatea acestora și a schițelor de amploare".
astfel efectuat nu a respectat legislația în vigoare la acea dată conținând mențiuni fără nici o legătură cu realitate.
S-au ignorat prevederile art. III alin 11din Legea nr. 169/1997 unde se arată următoarele: "actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate private își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil".
GUVERNUL ROMÂNIEI, prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea excepției de nelegalitate ca neîntemeiată arătând că HG nr. 969/2002 este legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 21 alin (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Administrației și Internelor, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, având printre altele, următoarele atribuții: apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, a proprietății publice și private; realizarea Programului de guvernare și a strategiilor în domeniul administrației și ordinii publice.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2005, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 8 alin (6) din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
Potrivit prevederilor Legii nr. 213/1998 și Normelor tehnice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 548/1999, inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei autorități administrativ-teritoriale se întocmește de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială și se însușește prin hotărârea autorității publice a unităților respective, urmând ca apartenența la domeniul respectiv al bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului.
Dispozițiile art. 18-24 ale Legii nr. 213/1998, în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de Guvern se atestă apartenența bunurilor respective la domeniul public de interes local. HG nr. 969/2002 nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale.
Efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității teritoriale.
Actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al reclamantului, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.
Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de "filtru" similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.
Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.
Sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată și dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanță determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepția de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond.
Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile ilegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.
Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea partii interesate potrivit dispozițiilor art 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost acesta modificată prin Legea nr 262/2007.
Legiuitorul prin noile dispoziții care reglementează excepția de nelegalitate a înțeles să restrângă controlul exercitat de instanțele de contencios-administrativ în procedura excepției de nelegalitate asupra actelor administrative cu caracter normativ arătând că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar anterior, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Analiza comparativă a textului legal în formă anterioară și cea care este în vigoare la momentul soluționării excepției invocate, relevă că obiectul excepției de nelegalitate în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi doar un act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Actele a căror legalitate este contestată de reclamantă în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ, respectiv a Hotărârii Guvernului României nr. 969/2002 nu se circumscriu, așadar, sferei dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual, raportat la persoanele cărora le sunt destinate.
Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din Legea contenciosului administrativ ca fiind actulunilateralcu caracterindividual sau normativemis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
Susținerile intimatei care vizează pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, neputându-se cerceta un act administrativ emis în 2002 prin prisma Legii nr. 554/2004 nu pot fi primite întrucât în cazul in care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării in vigoare a legii, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale in vigoare la momentul emiterii actului administrativ, însă această ipoteză vizează actele administrative unilateral cu caracter individual.
Considerentele reținute au relevat că excepția inadmisibilității este fondată și în consecință va fi admisă în temeiul art 137 pr civ și art 4 alin 1 din Legea contenciosului administrativ întrucât verificarea legalității poate viza doar actele administrative unilateral cu caracter individual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘT E:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge excepția de nelegalitate parțială a 969/2002, anexa 5 poziția 1799 invocată de reclamantul domiciliat în C-N-. 11 jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
7 ex./22.02.2008
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Augusta Chichișan
