Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 267/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr. 267/CA/2009 -
Ședința publică
din 29 APRILIE 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă S M- societate cooperativă de gradul II, cu sediul în S M,- împotrivaSentinței civile nr. 553/CA/2008 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-în contradictoriu cu intimații pârâți OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ S, cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M și JUDEȚUL S Mreprezentat prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN Sambii având sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S, având ca obiect EXCEPȚIE ADMINISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei prin Ordinul de plată nr. 100 din 03.04.2009 vizat de Banca Transilvania și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, în termenul de pronunțare acordat, prin Serviciul Registratură al instanței, a parvenit la dosar în data de 23.04.2009 Precizare din partea Guvernului României, iar la 27.04.2009 s-au depus concluzii scrise de către recurentă, dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 22 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii, susținerile lor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, a fost amânată pronunțarea pentru data de 29 aprilie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 553/CA/18.12.2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 16/2002 a Consiliului Județean SMi nvocată de reclamanta S M în contradictoriu cu pârâții OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ S M, JUDEȚUL S Mreprezentat prin PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN Sși CONSILIUL JUDEȚEAN S
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că Hotărârea Consiliului Județean S M nr.16/2002 privind modificarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al județului SMe ste un act administrativ, premergător adoptării HG nr.967/2002 privind atestarea domeniului public al județului S M, situație în care legalitatea ei urmează a fi analizată în paralel cu această hotărâre de guvern.
Tribunalul a mai reținut că excepția de nelegalitate a HG nr.967/2002 a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr.2547/19.06.2008 a ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B în sensul respingerii excepției de nelegalitate a pozițiilor 167 și 168 din Anexa Municipiului SMa HG nr.967/2002, ce corespunde pozițiilor 176-177 din anexa la Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002 și că această decizie este obligatorie pentru instanța de fond, câtă vreme Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002 ce face obiectul prezentei cauze, a stat la baza emiterii HG nr.967/2002.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a reținut că dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 care permit repunerea în discuție, în mod repetat și fără limită în timp, a legalității oricărui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, încalcă principiile și drepturile fundamentale consacrate de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, contravenind practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție de la Luxemburg, pronunțate în situații juridice similare, cu atât mai mult cu cât în privința actelor administrative individuale admiterea excepției de nelegalitate produce efecte similare, ca întindere și conținut, cu anularea actului respectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S M, solicitând în principal, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în conformitate cu prevederile art.312 (5) Cod Procedură Civilă, iar în subsidiar modificarea ei în sensul admiterii excepției de nelegalitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, reclamanta arată că instanța de fond nu și-a motivat hotărârea, ci a preluat considerentele deciziei ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, deși Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002 este un act administrativ, iar instanța de fond era ținută să analizeze legalitatea acesteia în mod independent și nu în paralel cu excepția de nelegalitate a HG nr.967/2002 ce a făcut obiectul Deciziei ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B, a cărei motivare a preluat-o, întrucât cele două hotărâri sunt acte administrative distincte, apte să producă efecte proprii și în consecință actul administrativ ce face obiectul litigiului este susceptibil de a fi analizat, sub aspectul legalității, de sine stătător.
Sub aspectul calificării juridice a actului supus cenzurii pe cale de excepție, în măsura în care instanța îl consideră act preparator al HG nr.967/2002, care nu este să producă efecte juridice, atunci aceasta nu ar fi fost competentă să se pronunțe asupra legalității acestuia.
Mai învederează faptul că art.4 din Legea nr.554/2004 este în vigoare și constituțional, așa cum a apreciat Curtea Constituțională pronunțând deciziile menționate și nu contravine normelor și principiilor de drept comunitar, ci dimpotrivă facilitează respectarea acestora într-un stat de drept, iar rolul instanțelor este să înfăptuiască justiția în baza legii și a competențelor stabilite prin lege.
De asemenea, subliniază că Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002 nu are efecte constitutive de drepturi, astfel încât nu produce efecte juridice în circuitul civil de natură a fi compromise prin constatarea nelegalității sale.
Contestarea pe cale incidentală a legalității, indiferent de data la care a fost emis actul administrativ, se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod Procedură Civilă, art. 304 pct. 9,7,3, art. 304 ind.1, art.312 (5) Cod Procedură Civilă, Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare.
Consiliul Județean S M, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată și menținerea ca legală și temeinică a sentinței.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 304 ind.1 și 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, se constată că aceasta este temeinică și legală.
Prin HG nr.967/2002 s-a atestat apartenența la domeniul public al județului S M, precum și a municipiilor, orașelor și comunelor din județul S M, a bunurilor cuprinse în anexele nr.1-61, care fac parte integrantă din această hotărâre.
Prin Decizia nr.2547/19.06.2006 ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE Bar espins irevocabil excepția de nelegalitate a pozițiilor nr.167 și 168 din Anexa municipiului SMa HG nr.967/2002, ce corespunde pozițiilor nr. 176 - 177 din anexa la Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002.
Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002 este un act administrativ premergător HG nr. 967/2002, aspect reținut corect de instanța de fond.
Or, din moment ce anexa Hotărârii Consiliului Județean nr.16/2002 face parte integrantă din HG nr. 967/2002, rezultă că Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002, prin care s-a modificat inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al județului SMc uprins în anexa respectivă ca act administrativ premergător, a fost absorbită de actul administrativ final, respectiv de HG nr. 967/2002 și că legalitatea lui nu mai poate fi cenzurată distinct de legalitatea actului final.
Cum instanța supremă s-a pronunțat asupra legalității HG nr.967/2002 prin Decizia nr.2547/19.06.2008, în mod corect a reținut instanța de fond că problema de drept privind înlăturarea aplicării prevederilor art. 4 din Legea nr.554/2004 actelor administrative individuale, emise anterior intrării în vigoare a acestei legi, deci și a HG nr. 967/2002, dezlegată prin această decizie, este obligatorie și pentru ea, câtă vreme actul administrativ cu a cărei legalitate a fost investită, respectiv Hotărârea Consiliului Județean nr.16/2002 a stat la baza adoptării HG nr.967/2002.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că toate motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 raportat la art. 316 Cod Procedură Civilă să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a obliga recurenta să plătească intimatului Consiliul Județean SMs uma de 80 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de deplasare, justificate cu Ordinul de deplasare emis în 21.04.2009 de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă S M- societate cooperatistă de gradul II, cu sediul în S M,- mpotriva Sentinței civile nr. 553/CA/2008 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN S M și JUDEȚUL SMr eprezentat prinPREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN Sambii având sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S M, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate CONSILIUL JUDEȚEAN SMs uma de 80 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec. S - 29.04.2009
Jud.fond M
Tehnored.N-30.04.2009 - 2 exemplare
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Sotoc Daniela, Marinescu Simona
