Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 286/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr.286/
Ședința publică din 24 Martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P-N-DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE, cu sediul în P N,- - 12 parter județul N, împotriva sentinței nr.147 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 24.03.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 147 din 25 februarie 2008, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins excepția lipsei de interes și a lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Local P N și a admis excepția de nelegalitate a PN nr. 202 din 28 noiembrie 2003 invocată de reclamanta - Gaz Distribuție SA Târgu-M, constatând că dispozițiile art. 1 și art. 3 din nr. 202 din 28 noiembrie 2003 sunt nelegale în măsura în care pretențiile aprobate sunt stabilite pentru terenurile afectate de rețele de distribuție a gazelor naturale în municipiul P
Instanța de contencios administrativ a fost investită cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 republicată, în dosarul nr. 340/2005 al Curtea de Apel Târgu -M, prin Încheierea de ședință din 14 decembrie 2007.
Instanța astfel investită a analizat în primul rând excepțiile invocate, reținând că, prin încheierea de sesizare instanța de fond a fost investită să verifice legalitatea actului administrativ, HCL nr. 202 din 28 noiembrie 2003, în întregul său, iar prin precizarea de acțiune s-a solicitat a se pronunța doar asupra legalității art. 2 și 3 din Hotărâre. Totodată, interesul reclamantei s-a reținut în raport de faptul că, în acțiunea sa, aceasta contestă obligații de plată aferente intervalului 2000-2004, calculate ținând cont de echivalarea suprafețelor ocupate de rețele subterane de distribuție a gazelor naturale, sume care afectează în mod esențial și direct patrimoniul reclamantei.
În ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ atacat, instanța a considerat că taxa de folosință asupra terenurilor stabilită prin HCL nr. 202/2003 reprezintă o taxă asupra gazelor și afectează costul acestora, iar prin prisma prevederilor art. 86 din Legea nr. 351/2004 coroborate cu prevederile art. 90 alin. 2 din aceeași lege, întrucât reclamanta are calitatea de concesionară a serviciului public de interes național privind transportul și distribuția gazelor naturale în municipiul P N, se află sub protecția acestor dispoziții legale. Taxa instituită, în măsura în care se stabilește pentru terenurile afectate de rețele de distribuție a gazelor naturale, în municipiul P N, aparținând reclamantei, s-a considerat astfel nelegală.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către pârâtul Consiliul Local al municipiului P N, care a solicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, ca urmare a lipsei introducerii în cauză a Consiliului Local al Municipiului P N, emitentul actului juridic atacat, iar în subsidiar, să respingă cererea intimatei reclamante de anulare a prevederilor art. 1 și 2 din HCL P N nr. 202/2003, ca prematură pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile în raport de motivele invocate în precizare de acțiune, totodată fiind și lipsită de interes dar și nefondată, precum și casarea în ceea ce privește anularea art. 3 din hotărârea menționată, având în vedere faptul că nu s-a solicitat în cauză, anularea acestor prevederi.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, reclamanta nu a încheiat niciodată un contract de concesionare, că în ceea ce privește natura taxei aferente lipsei folosinței terenurilor, taxa a fost instituită prin hotărâri anuale ale Consiliului Local sub denumirea "preț pentru ocuparea terenurilor fără forme legale", cu precizarea că taxa pentru lipsa folosinței terenului aplicabilă în anul 2004 fost adoptată prin anexa 2 HCL nr. 232 din 18 decembrie 2003, anexă care nu formează obiectul excepției de nelegalitate.
În al treilea rând, recurentul a invocat faptul că prin art. 1 din nr. 202/2003 s-a aprobat concesionarea directă în favoarea proprietarilor sau a administratorilor de rețele subterane, a terenurilor afectate de rețele edilitare subterane și s-a stabilit prin art. 2 nivelul de redevență, urmând a fi aplicate în contractele de cesiune ce se vor încheia cu privire la aceste rețele. S-a subliniat că pentru a ușura determinarea suprafeței de teren, obiect al contractelor de concesiune, precum și calcularea redevenței aferente concesiunii, Consiliul Local a propus prin art. 1 din hotărârea atacată să se considere că o suprafață de 1 liniar de rețea ocupă 1 mp de teren, prin urmare, această prevedere care vizează echivalarea este aplicabilă persoanelor care au încheiat contract de concesiune cu Consiliul Local.
S-a insistat asupra faptului că excepția de nelegalitate, astfel cum a fost invocată de către reclamantă, s-a referit exclusiv la nelegalitatea art. 1 al hotărârii prin raportare la art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituție, astfel că reclamanta putea să modifice limitele sesizării instanței numai prin formularea unei cereri distincte, directe, de anulare a prevederilor art. 2 și de analiză a aspectelor suplimentare de nelegalitate a art. 1 iar precizările din data de 22 februarie 2008 au avut natura juridică a unei asemenea cereri directe, cerere care însă nu a fost însoțită de formularea procedurii prealabile reglementate de art. 7 al Legii contenciosului administrativ.
Recurentul a mai subliniat că, prevederile art. 1 și 2 din hotărâre nu îi produc reclamantei nici un prejudiciu, nu pot produce nici un efect în patrimoniul acesteia în lipsa consimțământului la încheierea unui contract de concesiune, cu precizarea că prima instanță a considerat în mod nejustificat că reclamantei i s-ar fi aplicat nr. 202/2003, iar nu nr. 232/2003. S-a învederat că aplicarea greșită a unor proceduri cuprinse într-un act administrativ cu caracter normativ nu determină nelegalitatea actului normativ ci exclusiv nelegalitatea actelor emise în mod greșit în baza acestuia.
În susținerea necesității respingerii excepției ca nefondată, recurentul a punctat că terenurile ocupate de reclamantă sunt proprietatea Municipiului P N, invocându-se prevederile art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 și subliniindu-se că modificarea adusă prin Legea nr. 241/2003 anexa III a Legii nr. 213/1998 nu a avut ca rezultat pierderea de către Municipiul PNa dreptului de proprietate asupra terenurilor ocupate de - Gaz. S-a mai relevat că nu trebuie confundată situația terenurilor afectate de serviciul de transport al gazelor naturale cu situația serviciului de transport în sine ori a conductelor de gaze naturale și că terenurile sunt ocupate fără nici un titlu de - Gaz. Prin modul de interpretare a prevederilor art. 20 din OG nr. 60/2000, s-a contestat aprecierea că aceste terenuri ar putea fi utilizate cu titlu gratuit, deoarece ar lipsi de orice efect art. 64 alin. 1 din același act normativ.
Recurentul a dorit să evidențieze faptul că, legiuitorul a lăsat autoritatea locală să decidă dacă să dea în folosință gratuită aceste terenuri sau dacă să le concesioneze și în norma specială, ca și în norma generală, soluția legiuitorului este firească, întrucât Statul Român nu poate dispune de proprietatea autorităților locale, decizând modul de valorificare a unui bun al acestora în locul lor cât timp proprietatea autorităților administrativ teritoriale este garantat prin art. 136 alin. 2 din Constituție. S-a mai subliniat că prevederile art. 70, 86 sau 90 alin. 2 din Legea gazelor nu au nicio legătură cu cazul dedus judecății.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtului, în primul rând prin invocarea excepției tardivității și în al doilea rând, pe considerente care practic au vizat și susținerea excepției de nelegalitate.
Intimata și-a susținut interesul prin existența unor rapoarte de inspecție fiscală prin care i s-au stabilit în sarcina taxe locale pentru ocuparea unor suprafețe de terenuri din domeniul public, rapoarte contestate în instanță.
Pe fondul cauzei, intimata a precizat că, potrivit reglementărilor speciale în materie cuprinse în OG nr. 60/2000, cu modificările aduse prin Legea nr. 463/2001 - art. 17 și a celor cuprinse în Legea nr. 351/2004 - art. 32, activitatea de distribuție gaze naturale constituie un serviciu public de interes național iar autoritatea publică locală nu poate institui asemenea taxe pentru bunurile aflate în administrarea societății, prin intermediul cărora se realizează serviciile de interes național, care includ și rețelele subterane, conducte și branșamente. Prin urmare, s-a apreciat că recurentul, prin hotărârea adoptată și-a depășit competența materială stabilită de legiuitor prin art. 36 din Legea nr. 215/2001 republicată, fiind invocate și prevederile art. 282 din Legea nr. 571/2003, subliniindu-se că în mod greșit pârâtul a stabilit taxe pentru ocuparea ilegală de teren și taxe de concesiune.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate dar ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat, dar din cu totul alte considerente decât cele invocate, considerente de ordine publică legate de admisibilitatea excepției invocate în temeiul prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 republicată.
În dosarul în care s-a invocat această excepție, nr. 3040/2005 al Curții de Apel Târgu -M - Secția comercială și contencios administrativ, s-a solicitat anularea Deciziei nr. 80/2005 prin care s-a respins contestația reclamantei formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. 4441/2005 și a Deciziei de impunere nr. 4606/D/21 februarie 2005, Raportului de inspecție fiscală nr. 4398/2005 și Decizia de impunere nr. 6482/E/5 iulie 2005. Sumele contestate privesc taxe lipsă folosință teren cu dobânzi și penalități. Aceste aspecte rezultă din actul de la fila 3 - 15 dosar fond.
Excepția de nelegalitate invocată de reclamantă în acel dosar, vizează art. 1 și 2 din HCL nr. 202 din 28 noiembrie 2003 adoptată de Consiliul Local al municipiului P N, hotărâre care se află depusă în copie xerox la fila 35 dosar fond. Această hotărâre are regimul juridic al unui act administrativ cu caracter individual și este emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 republicată. Ea privește aprobarea concesionării directe și a prețului de concesionare pentru rețelele subterane, prin urmare se adresează unor subiecți bine determinați și anume celor care dețin asemenea rețele subterane. Actul administrativ se limitează la sfera persoanelor care intră în raportul juridic de concesionare cu privire la terenurile afectate de rețelele edilitare subterane, aplicându-se și contractelor de concesiune aflate în derulare. Obiectul acțiunii în contencios administrativ în cadrul căruia s-a invocat excepția de nelegalitate a HCL nr. 202/2003, vizează Decizia nr. 80/2005 și implicit două rapoarte de inspecție fiscală și decizii de impunere, având ca obiect sume de bani ce reprezintă taxă lipsă de folosință teren, cel puțin așa rezultă din acțiunea aflată la filele 3-15 dosar de fond, în condițiile în care prețurile de concesionare pentru terenurile aparținând domeniului privat al municipalității pentru anul 2004 și de închirierea pentru aceleași terenuri, au fost stabilite prin nr. 232/2003 (fila 39 dosar fond).
Întrucât nr. 202/2003 aprobă concesionarea directă și determină stabilirea prețului de concesionare raportat la suprafața de teren prin echivalarea cu lungimea rețelei edilitare subterane, întinderea efectelor acestui act administrativ este limitată la subiecții de drept, părți ale contractului de concesiune, conferindu-i astfel caracter de act administrativ individual. Actul fiind emis la data de 28 noiembrie 2003, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 republicată, cenzurarea lui pe calea excepției de nelegalitate în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 republicată, este inadmisibilă. Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este constantă în acest sens, statuându-se că cenzurarea fără limită în timp, pe cale de excepție de nelegalitate a unor asemenea acte administrative contravine dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului. În plus, s-ar aduce atingere principiului securității și dreptului la justiție, principiului stabilității raporturilor juridice, principii consacrate în jurisprudența CEDO. Totodată, nu trebuie omis faptul că se constată nelegalitatea unui act administrativ emis în noiembrie 2003, în raport de prevederile Legii nr. 351/2004, act normativ publicat în Monitorul Oficial din 28 iulie 2004.
Constatând inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, nu se mai impune verificarea celorlalte aspecte de ordin procedural și de fond invocate în recurs, astfel că, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea atacată și va respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a PN nr. 202 din 28 noiembrie 2003 invocată de - Gaz Distribuție SA Târgu-
Dosarul va fi restituit în vederea continuării judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Consiliul Local al municipiului P neamț - Direcția Taxe și Impozite, împotriva sentinței nr. 147 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Pn eamț nr. 202 din 28 noiembrie 2003, invocată de reclamanta - Gaz Distribuție SA Târgu-
Dispune restituirea dosarului în vederea continuării judecății de către Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr. 3040/2005 în care s-a invocat excepția nelegalității, respectiv nr- număr ECRIS.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-28.04.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
