Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 294/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 294
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 3: Dacu Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 589/15.08.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele intimate și și pârâta intimată Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor S, având ca obiect excepție de nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâta recurentă avocat iar pentru reclamantele intimate avocat, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar documentația și fundamentarea care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 1/1991, reprezentantul pârâtelor depune la dosar extrase din ziarul local, care se comunică reprezentantului reclamantei.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, să modifice în tot și pe cale de consecință respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 1/1991, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantelor intimate solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, având în vedere notele de apărare depuse la dosar la filele 21- 22.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 4.12.2006, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr-, în temeiul art. 4, raportat la art. 10 aliniatul 3 din Legea nr. 554/2004, a investit Tribunalul Timiș secția contencios administrativ, privitor la excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/1991, a Comisiei pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 195/CA/5.03.2007, Tribunalul Timiș secția contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/1991, emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor S, motivând în esență cu aceea că, legalitatea unui act administrativ, poate fi cercetată în cadrul unui proces pe cale de excepție, dar Legea nr. 554/2004 nu poate fi aplicată actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare, deoarece ar echivala cu un efect retroactiv al acestei legi ceea ce este inadmisibil și ar contraveni prevederilor art. 15 aliniatul 2 din Constituția României și art. 1 Cod civil.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin Decizia civilă nr. 594/21.06.2007, a admis recursul reclamantelor și -, a casat sentința civilă nr. 195/2007 a Tribunalului Timiș, căruia i-a trimis cauza spre rejudecare pe fond, motivând că prima instanță în mod greșit a reținut inadmisibilitatea cererii în cercetarea legalității actului administrativ în considerare prevederilor art. 725.pr.civ. care statuează că normele noi de procedură se aplică din momentul intrării lor în vigoare, raportat la art. 6 din CEDO, text de lege care nu limitează accesul la justiție privitor la nelegalitatea unor acte administrative de autoritate.
Prin sentința civilă nr. 589 din 15 august 2007, pronunțată în dosarul nr. 5624//30/2007 Tribunalul Timișa admis excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 1/1991, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Comisia Local pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor
Constată nelegalitatea Hotărârii nr. 1/1991, emisă de Comisia Local pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor față de reclamanții și -, fără cheltuieli de judecată nesolicitate.
Procedând la rejudecarea pe fond a excepției de nelegalitate, având în vedere dispozițiile art. 315 punctul 1.pr.civ. tribunalul a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 "legalitatea unui act administrativ unilateral, poate fi cercetat oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, a sesizat prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza", iar la aliniatul 2 al aceluiași articol, se prevede ca "instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședința publică, cu citarea părților".
Din conținutul dispozițiilor art. 4 al Legii nr. 554/2004, rezultă că excepția de nelegalitate are un caracter accesoriu și trebuie să aibă ca obiect un act administrativ de autoritate sau normativ, aflat în legătură cu actul administrativ individual contestat pe cale principală.
Probele cauzei,atestă că, pe rolul instanței Judecătoriei Sibius -a aflat dosarul nr-, având ca obiect emiterea titlului de proprietate pentru reclamante asupra imobilului (teren) înscris în 1846, nr. top 1187/1, pe vechiul amplasament, în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală, și Comisia județeană, iar din conținutul încheierii de sesizare din 4.12.2006, instanța de contencios, a reținut că petentele invocă nelegalitatea Hotărârii nr. 1/1991 a Comisiei Locale, în raport de dispozițiile Legii nr. 18/1991, republicată privitor la nereconstituirea pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate în calitate de moștenitoare a antecesorului lor,.
Art. 8 din Legea nr. 18/1991, prevede că "Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha. pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha. de familie, în echivalent arabil.
Prin familie se înțeleg soții și copii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor.
Prin Hotărârea nr. 1/1991 (fila 56 dosar fond) a cărei nelegalitate se invocă, Comisia Locală de Fond Funciar, a dispus reducerea cu 5 % a suprafețelor care urmează să se reconstituie cetățenilor din satul, iar reconstituirea terenurilor să nu se facă pe vechie amplasamente.
Din economia expunerii de motive care a stat la baza actului contestat, instanța față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, urmează a analiza legalitatea hotărârii prin prisma dispozițiile art. 13 aliniatul 2 (actual 14 aliniatul 2 ) din Legea nr. 18/1991.
Art. 13 aliniatul 2 (actual 14 aliniatul 2) din Legea nr.18/1991, se statuează că "atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente ale proprietății, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor", iar la aliniatul 3 al aceluiași articol se prevede că "în cazul în care între suprafața de teren a cooperative agricole de producție, rezultată prin însumarea suprafețelor de teren aduse de cooperatori sau preluate în orice alt mod de cooperativă și suprafața de teren actuală au intervenit modificări atât în ce privește suprafața totală, cât și pe categorii de folosință, stabilirea proprietății cooperativelor sau moștenitorilor acestora se face prin reducerea unei cote proporționale rezultate din scăderea suprafețelor legal folosite în alte scopuri din suprafața totală inițială și proporțională cu categoriile de folosință agricolă existente. Nu vor fi afectați deținătorii de suprafețe care au proprietăți mai mici de 1 ha."
Așa cum s-a arătat, pentru a opera instituția excepției de nelegalitate este necesar ca actul contestat să fi fost emis în aplicarea unui act administrativ de autoritate superior sau normativ a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție, adică, legalitatea actului să fie condiționată de legalitatea actului pe care se întemeiază, deci, să existe corespondență între dispozițiile legale din actul de bază și actul atacat, deoarece, doar în ipoteza în care actul atacat a fost emis în considerarea unor dispoziții ilegale, acesta va putea fi înlăturat din cauză.
În speță, reclamanții își exprimă nemulțumirea față de modul în care Comisia Locală de Fond Funciar, nu l-ea recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului înscris în 1846, nr. top 1187/1, pe vechiul amplasament, or conform normei juridice suscitate, regula generală privitor la zona colinară (în speță localitatea, jud S) statuează, că, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament.
Apoi, în cazul Legii nr. 18/1991, privind Fondul Funciar, nu se poate vorbi de o nouă reformă agrară, ci, de stabilirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri care nu au fost niciodată proprietatea fostelor CAP-uri (actul de trecere în patrimoniul fostelor Cap-uri), l-a constituit însăși cererea de intrare în Cap a persoanei fizice cu privire la terenul aflat în dispută.
De altminteri, termenul de "reconstituire" a dreptului de proprietate uzitat de legiuitor reprezintă în opinia instanței, reconsiderarea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul fostelor CAP - uri, sau cu alte cuvinte că, persoanelor în cauza sau succesorilor legali ai acestora li se restituie terenul respectiv, redevenind în acest mod proprietari asupra acestor terenuri care de altfel le-au aparținut de drept.
Totodată, norma juridică inclusă la art. 8 din Legea nr. 18/1991, nu pune în discuție nici proprietatea și nici redobândirea dreptului de proprietate, ci, doar, restituirea acestui drept asupra unor terenuri pentru cei care le-au deținut cu titlul valabil și care sunt îndreptățit să-l primească înapoi.
Deși, dispozițiile art. 13 aliniatul 2 (actualul 14, aliniatul 2 ) nu au un caracter imperativ și absolut, ci,doar instituie ca regulă generală ca în zona colinară, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, totuși acest text de lege îngăduire instanței să concluzioneze că scopul și finalitatea legii, privitor la reconstituirea dreptului de proprietate, este acela să asigure pentru foștii deținători de terenuri care dețin asupra acestora un titlu valabil că punerea lor efectivă în posesie să aibă loc pe vechile amplasamente, cererea acestora fiind distinctă față de "constituirea" unui drept de proprietate pentru anumite categorii de persoane în mod expres prezentate de lege, adică, deținătorii unui titlu valabil (în speță, extras CF), beneficiază de un drept prioritar față de persoanele cărora " lise constituie" acest drept de proprietate conferit prin lege.
Pe de altă parte, dreptul de proprietate privată este recunoscut tuturor persoanelor fizice și consacrat în art. 44 din Constituția României și în art. 480 Cod civil, care definește acest drept ca fiind "dreptul cel care cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, În limitele determinate de lege".
Așa fiind, chestiunea în dispută, deși cu opinii diverse în literatura de specialitate, în speță, instanța apreciază că cererea reclamantelor privitor la nelegalitatea Hotărârii nr. 1/1991, emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, este fondată.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs pârâta Comisia Locală pentru Stabilirea Drepturilor Proprietății Private asupra Terenurilor din comune, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților de a formula o excepție de nelegalitate a hotărârii Comisie Locale de fond funciar emisă în baza Legii nr. 18/1991, atâta vreme cât ei nu sunt beneficiari ai acestei legi.
La data când s-a născut dreptul lor era constituit în patrimoniul defunctului proprietatea asupra terenului în mod definitiv și ei au preluat-o în starea în care s-a găsit.
Actele emise în baza Legii nr. 18/1991 pot fi atacate de orice persoană care are o vocație de dobândire a unui teren în baza acestei legi și i s-a încălcat un interes legitim.
Reclamanții nu au vocație de a dobândi un teren în baza Legii nr. 18/1991, ei au dobândit terenul cu titlu de moștenire și nu cu titlu de reconstituire a dreptului de proprietate.
lor era singurul îndreptățit să formuleze cereri cu referire la Legea nr. 18/1991, dar acesta timp de 4 ani de la primirea titlului nu a formulat nici o cerere, iar reclamanții nu sunt îndreptățiți să o formuleze, întrucât dreptul a fost reconstituit pe numele fostului proprietar, iar reclamanții l-au dobândit prin moștenire.
A invocat și excepția de inadmisibilitate a acțiunii, întrucât actul incriminat respectiv, hotărârea Comisiei Locale nr. 1/21.08.1991, nu se încadrează în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Textul arată că face obiect al contenciosului administrativ numai vătămarea produsă de către o autoritate publică printr-un act administrativ.
Art. 2 litera b și c din Legea nr. 554/2004 arată în mod clar semnificația termenului de autoritate publică și de act administrativ.
Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar nu era organ de autoritate publică, nu acționează în regim de putere publică, fiind o comisie aleasă potrivit Legii nr. 18/1991 pentru a face propuneri și nu pentru a decide în regim de putere publică.
Hotărârile comisiilor locale sunt validate, potrivit legii, de comisiile județene și nu sunt organe de stat și nici ale unităților administrativ teritoriale.
De asemenea, hotărârea unei comisii locale nu este un act administrativ pentru că nu este emis de o autoritate publică în regim de putere publică și hot5ărârea nu modifică și nu stinge raporturi juridice.
Hotărârile Comisiei Locale au cale de atac în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991, legiuitorul stabilind prin lege specială posibilitatea de desființare a unui astfel de act, care nici într-un caz nu se face de instanța de contencios administrativ.
Declararea ca nelegală a unei hotărâri a Comisie Locale emisă în urmă cu 16 ani ar putea produce tulburări pentru toate drepturile de proprietate consolidate în tot acest timp ca efect al Legii nr. 18/1991.
În ceea ce privește aspectul fondului se arată că art. 14 aliniatul 2 din Legea nr. 18/1991 arată că atribuirea terenului se face de regulă pe vechile amplasamente, iar art. 10 din nr.HG 890 arată că dacă reconstituirea nu este posibilă pe vechile amplasamente fostului proprietar i se va oferi un alt amplasament în aceeași localitate, iar fostul proprietar dacă nu acceptă amplasamentul trebuie să anunțe comisia care în 30 de zile trebuie să-i facă o altă ofertă.
Fostul proprietar nu numai că a acceptat oferta pe alt amplasament, dar a și primit titlul de proprietate sub semnătură, astfel încât succesorii nu au dreptul să conteste acest lucru.
Art. 2 punctul 2 din Legea nr. 1/2000, lege în baza căreia s-a eliberat titlul de proprietate în speță, arată că reconstituirea titlului de proprietate se face pe vechile amplasamente numai dacă acestea sunt libere, iar în cazul în care sa-u eliberat adeverințe sau procese verbale de punere în posesie pentru terenul respectiv la alte persoane, acestea rămân fără nicio altă confirmare.
Hotărârea nr. 1/1991 a Comisie Locale este o hotărâre perfect legală, întrucât după nota de fondamentare prezentată de OCOT S, după schițele cadastrale depuse la Comisia și semnate de către expertul topografic, Comisia a concluzionat că nu se poate face reconstituirea pe vechile amplasamente pentru următoarele motive:
52 % din terenurile evidențiate la Primăria au fost ocupate înainte de anul 1989 cu construcțiile cartierelor 1, 2, 3 și 4, precum și cu cartierul din municipiul
28 % din suprafața de teren deținută a fost ocupată de uzinele Independența și S, precum și de DN 1 care traversează localitatea.
În anul 1945 s-a aplicat decretul de expropriere a reformei agrare, iar în anul 1951 au fost împroprietăriți cu terenuri expropriate alte persoane. Potrivit Legii nr. 18/1991 au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate atât proprietarii expropriate, cât și cei deposedați de teren prin cooperativizare.
Recursul este neîntemeiat.
Sub un prim aspect, în sensul dispozițiilor art. 137.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, dat fiind că asupra acestei excepții s-a pronunțat deja Judecătoria Sibiu prin încheierea dată în ședința publică din 4. XII. 2006, în dosarul nr. nr-, urmând ca acest aspect că fie criticat odată cu fondul cauzei, în eventualitatea promovării unei căi de atac
Neîntemeiată este și invocarea excepției inadmisibilității acțiunii de față și aceasta întrucât actul contestate a fost emis de Comisia locală de aplicarea fondului funciar, care potrivit dispozițiilor art. 52 aliniatul 1 din Legea nr. 18/1991 are caracterul de autoritate publică, iar hotărârea în discuție constituie un act administrative emis de pârâtă în condițiile art. 2 litera c din Legea nr. 554/2004.
Relativ la fondul problemei sesizate, Curtea reține că prima instanță a reținut o corectă stare de fapt, concretizată în soluționarea hotărârii adoptată, prin constatarea nelegalității evidente a nr. 1/1991 emisă de pârâtă, prin care, în mod abuziv s-a dispus reducerea cu 5 % ha. pentru fiecare persoană îndreptățită, conform Legii nr. 18/1991, să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unor terenuri, reconstituire care însă să nu se facă pe vechile amplasamente.
Procedând în acest mod, pârâta a nesocotit dispozițiile art. 44 din Constituția României, care garantează drepturile de proprietate ale cetățenilor, pe de altă parte o fost încălcat dreptul la respectarea proprietății, astfel cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, care dispune că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1.pr.civ. să respingă ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Locală pentru stabilirea drepturilor de proprietate privată asupra terenurilor - județul S, împotriva sentinței civile nr. 589 din 15 august 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2007.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
LIBER - - - - - -
GREFIER,
Red./24.04.2008
Dact./ 2 ex./5.05.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian
