Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 299/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 17 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de petenta Compania Națională a, împotriva Sentinței nr.809/CA din data de 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect "excepție nelegalitate act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 809/CA/10.12.2008 Tribunalul Brașova respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Primăria Comunei Feldioara și s-a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 21/2000, Hotărârii Consiliului Local nr.17/2001 și a Hotărârii Consiliului Local. nr.35/2005 ale Consiliului Local al Comunei Feldioara invocată de contestatoarea Compania Națională a SA (U).
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Hotărârea Consiliului Local Feldioara nr. 35/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2006 stabilit la art. 1 rangul IV, zona B pentru satul Feldioara și rangul V, zona pentru satul Reconstrucția.
Această prevedere a hotărârii nu vine în contradicție cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 351/2001, având în vedere că deși prin lege se stabilește rangul localităților, este legal ca autoritate deliberativă cu ocazia stabilirii impozitului anual să stabilească, în conformitate cu legea rangul localităților din raza sa administrativă. În acest sens sunt și prevederile art. 3 alin. 2 din Legea nr. 351/2001 potrivit cărora principalii indicatori pentru ierarhizarea localităților vor sta la baza criteriilor de stabilire a impozitelor și taxelor.
Astfel, art. 2 din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național stabilește ierarhizarea localităților pe ranguri, iar rangul IV corespunde satelor reședință de comună (în speță localității Feldioara) și rangul V - satelor competente ale comunelor (în speță corespunzător statului Reconstrucția - ).
Nu se poate reține că prin acest act administrativ s-a hotărât trecerea localităților la un alt decât cel avut anterior, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 3 din Legea nr. 351/2001.
Art. 3 din Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2005 a stabilit impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice prin aplicarea cotei de 1 % asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora și modificată la care se aplică o majorare de 20 % conform art. 253 respectiv art. 287 din Legea nr. 571/2003.
Potrivit art. 253 din Legea nr. 571/2003 privind calculul impozitului datorat de persoanele juridice la alineatul 1 se stabilește că, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar potrivit alineatului 2 cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25 % și 1,50 % inclusiv.
În speță, Consiliul Local Feldioara a stabilit o cotă de 1 % ce se încadrează în limitele legale.
Potrivit alineatului 2 al art. 3 din Hotărârea Consiliului Local Feldioara nr. 35/2005 s-a stabilit ca în cazul persoanelor juridice ce nu au efectuat nici o reevaluare a clădirilor în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri să fie de 10 % aplicată la valoare de inventar a clădirii, înregistrată în contabilitatea acestora.
Această din urmă situație este aplicată societății reclamante care nu a făcut dovada efectuării reevaluării clădirilor în ultimii 3 ani anterior anului fiscal 2006, aspect ce reiese din adresa nr. 3455/21 septembrie 2006 emisă de intimată prin care s-a solicitat reclamantei depunerea declarației rectificative privind clădirile față de neevaluarea acestora în ultimii 3 ani.
Conform art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 în această situație cota impozitului pe clădire se stabilește de consiliul local între 5 % și 10 % și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
Reclamanta a comunicat intimatei valoarea de inventar, iar intimata dând eficiență prevederilor hotărârii care a stabilit cotă procentuală în limita legală de 10 % a comunicat societății cu adresa nr. 3273/26 octombrie 2000 obligația de plată a diferenței de impozit pe clădiri de 1.122.870,80 lei, impozitul pe clădiri pe anul 2006 fiind de 1.275.989,61 lei.
De asemenea, majorarea aplicată potrivit art. 3 alin.1 din Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2005 în cotă procentuală de 20 % este în conformitate cu prevederile art. 287 Cod fiscal potrivit cărora nivelul impozitelor și taxelor locale poate fi majorat anula cu până la 20 %.
Prin art. 6 din Hotărârea Consiliului Local Feldioara nr. 35/2005 s-a aprobat impozitul pe terenuri aflate în administrarea persoanelor juridice nr. 509 lei/ha indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat.
Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 797/2005 se stabilește cuantumul impozitului la suma de 509 lei/ha numai pentru terenurile amplasate în intravilan, terenuri cu construcții situate în zona B, rangul IV al localității.
În speță, reclamanta deși contestă cuantum impozitului pe teren stabilit la suma de 509 lei/ha nu aduce argumente care să ateste că terenul pentru care i s-a aplicat acest impozit nu se încadrează în prevederile legale mai sus iterate, rangul IV zona B fiind corespunzătoare localității Feldioara.De asemenea, reclamanta susține că nu datorează impozit pe teren față de prevederile art. 257 Cod fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 257 lit. "i" Cod fiscal impozitul pe teren nu se datorează pentru terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri, bălți, lacuri de acumulare sau căi navigație, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometrologice, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite de lege".
Reclamanta a susținut că terenul aflat în administrare sa se încadrează în zona de protecție care îi conferă dreptul la scutire de impozit.
Potrivit legii anexa 2 - Legea nr. 350/2001 zona de protecție este definită ca suprafețele în jurul sau în preajma unei surse de nocivitate care impun protecția zonelor învecinate ( stații epurare, platforme pentru depozitarea controlată deșeurilor, puțuri seci, cimitire, noxe industriale, circulație intensă etc).
Însă potrivit art. 46 alin.2 lit. "f" indice 1 din Legea nr. 350/2001 stabilirea zonelor care au instituite un regim special de protecție prevăzut în legislația în vigoare se face prin planul urbanistic general care cuprinde reglementările pe teren scurt la nivelul întregii unități administrativ teritoriale de bază.
Pe cale de consecință, chiar dacă poate din terenul administrat de societatea reclamantă s-ar încadra în zona de protecție, acest aspect poate fi reglementat numai prin planul urbanistic general al comunei Feldioara în condițiile legii.
În consecință la acest moment nu se poate reține scutirea de la plata impozitului pe teren, cu atât mai mult cu cât este investită cu soluționarea legalității Hotărârii Consiliului Local nr. 35/2005, nr. 21/2000 și nr. 17/1001, hotărâri prin care nu s- statuat că societatea reclamantă nu beneficiază de scutire ci cuantumul impozitului pentru persoanele juridice.
În ceea ce privește susținerea că hotărârile au fost luat după data prevăzută de lege respectiv 31 octombrie, s-a reținut că acest termen este de recomandare și nu produce consecințe juridice asupra hotărârilor adoptate după această dată.
De asemenea, instanța nu a reținut susținerile reclamantei privind nelegalitatea hotărârilor față de aspectul că hotărârea de majorare a impozitului trebuie să fie distinctă de cea de stabilire a impozitului, întrucât prevederile legale nu prevăd expres acest aspect.
Relativ la menționarea în Hotărârea Consiliului Local nr. 17/2001 a nivelului taxelor și impozitelor la care se aplică procentul de 40 % instanța a reținut că această majorare se aplică potrivit anexei 1 care face parte integrantă din hotărârea ( art. 1 din hotărâre) și este logic că se aplică procentul de majorare la nivelul impozitului pe anul 2002.Anexa 1 la Hotărâre stabilind nivelul impozitelor în urma majorării.
Prin Hotărârea Consiliului Local Feldioara nr. 21/2000 privitoare la aprobarea modificării impozitelor și taxelor locale pe anul 2001 s-au modificat impozitele și taxele locale pe anul 2001, majorându-se cu 50 % asupra valorilor maxime prevăzute de Legea nr. 27/1994 conform anexei 1.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 27/1994 în vigoare la data luării hotărârii impozitului pe teren în comune, zona B este de 50 lei/mp. și prin aplicarea majorării de 50 % cuantumul acestuia a ajuns la nivelul de 75 lei/mp. potrivit anexei la hotărâre. Sub acest aspect hotărârea a fost dată în conformitate cu prevederile legale în materie la acea dată.
Mai mult, reclamanta a achitat impozitele stabilite în baza acestor hotărâri și nu a atacat cu acțiune în contencios administrativ aceste hotărâri.
Față de aceste considerente, constatând legalitatea, temeiurile și oportunitatea hotărârilor contestate, prima instanță în baza prevederilor art. 4 din Legea nr.554/2004 a respins excepția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Compania Națională a SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs arată că: Hotărârea Consiliului Local cu forță juridică inferioară încalcă principiul forței juridice a actelor normative respectiv dispozițiile Legii nr. 571/2003, Legea nr. 27/1994 și modifică Legea nr. 350/2001 și Legea nr. 351/2001. Se invocă din nou motivele de nelegalitate ale Hotărârii Consiliului Local atacate considerând că prima instanță nu a analizat toate considerentele avute de ea în vedere la invocarea excepției.
Cu privire la încălcarea principiului forței juridice a actelor normative, reclamanta arată că, conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, fiind o consecință a supremației legii, se aplică oricărui act ce emană de la alte organe de stat decât parlamentul, în speță, hotărârile Consiliului Local emise Prin urmare, consideră că nu este admisă modificarea unei legi de către o normă cu forță juridică inferioară, motiv pentru care nici Codul fiscal și nici Legea nr. 27/1994 nu pot fi modificate și/sau completate printr-o hotărâre ale consiliului local care ar trebui să dispună în conformitate cu prevederile fiscale în vigoare și în limitele stabilite de normele juridice superioare.
În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Feldioara nr. 35/2005 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pe anul 2006, reclamanta arată că în mod greșit a considerat instanța de fond că art. 1 al Hotărârii Consiliului Local nr. 35/2005 prin care s-a stabilit rangul de zonă B pentru satul Feldioara și rangul V, zona B pentru care satul Reconstrucția, nu ar veni în contradicție cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 351/2001. Or, în raport de prevederile art. 2 și 3 din Legea nr. 351/2001, rezultă în mod evident că instituția Consiliului Local al Comunei Feldioara în mod nelegal stabilește rangul localităților Feldioara și Reconstrucția -, ea neavând o astfel de competență, încadrarea acestor localități într-un anumit fiind stabilită de lege. În egală măsură, schimbarea rangului unei localități este tot atributul legiuitorului, urmare a propunerii Consiliului Local și numai după îndeplinirea unor proceduri prealabile și în nici un caz un atribut al Consiliului Local. Din interpretarea articolului menționat, rezultă fără echivoc faptul că atunci când se stabilesc taxele și impozitele, se vor avea în vedere aceiași indicatori ce sunt folosiți pentru ierarhizarea localităților. Faptul că indicatorii avuți în vedere sunt comuni atât pentru stabilirea taxelor și impozitelor cât și pentru stabilirea rangului localităților, nu înseamnă că și procedura și competența de stabilire sunt comune, legea statuând expres și imperativ procedura și competența atât pentru stabilirea taxelor și impozitelor cât și pentru stabilirea rangului localităților, acestea fiind, fără echivoc diferite.
Reclamanta a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate invocate în ceea ce privește stabilirea zonei. Consideră că în speță, nu este posibil ca întreaga localitate Feldioara să fie încadrată în zona B, această zonă B impunând îndeplinirea unor condiții de către localitățile încadrate în această categorie, mai ales în situația în care această localitate cuprinde elemente de natură a afecta valoarea terenului, respectiv zone de teren cu destinație specială sau zone de protecție în cuprinsul cărora sunt interzise oricare alte activități în afara celor pentru care au fost declarate astfel (terenul R, de exemplu, fiind teren cu destinație specială, încadrat la zonele de protecție). Din acest punct de vedere asupra căruia instanța nu s-a pronunțat, hotărârea Consiliului Local nu se încadrează în aceste norme imperative, cu forță juridică superioară, ci adaugă în mod nelegal la lege. Mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate invocate cu privire la faptul că și încadrarea terenului aparținând reclamantei sau aflat în administrarea acesteia în categoria terenurilor intravilane, este nelegală și de natură a adăuga la Legea nr. 350/2001. Or, în raport de specificul zonei în care este amplasată uzina "R", în jurul căreia a fost afectată o zonă de protecție, "teren cu destinație specială", "" și care are un obiect specific de activitate cu implicații la nivel național, este evident că în această zonă nu se poate autoriza execuția de construcții și amenajări în această zonă și prin urmare terenul nu poate fi declarat ca fiind intravilan, întrucât încadrarea acestuia într-o astfel de categorie este neconformă cu Legea nr. 350/2001, care definește terenul intravilan ca un teren pe care se poate autoriza execuția de construcții și amenajări. Instanța de fond, nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de nelegalitate.
Cu privire la impozitul pe clădiri, reclamanta a arătat că instanța de fond fără a motiva în raport de cele invocate în susținerea nelegalității stabilirii atât a impozitului cât și a majorării acestuia prin aceeași hotărâre, a apreciat netemeinic și nelegal că dispozițiile legale nu prevăd expres că hotărârea de majorare a impozitului ar trebui să fie distinctă de cea de stabilire a impozitului, astfel că susținerile reclamantei nu au fost reținute. Solicită a se observa că dispozițiile art. 2877din Codul fiscal dau posibilitatea Consiliului Local de a modifica anual impozitele și taxele locale, dar numai în funcție de condițiile specifice zonei și numai ulterior momentului stabilirii nivelului inițial al taxelor și impozitelor, iar prin normele de aplicare ale art. 288 Cod fiscal, legiuitorul a statuat în mod expres și distinct că, "consiliile locale adoptă, în termen de 45 de zile lucrătoarehotărâri privind stabilirea impozitelor și taxelor locale privitoare la majorarea, în termenul prevăzut la art. 288 alin. 1 din Codul fiscal, a impozitelor și taxelor locale, conform art. 287 din Codul fiscal. În consecință, din normele de aplicare ale actului normativ cu putere superioară Hotărârea Consiliului Local rezultă fără dubiu că cele două hotărâri sunt distincte și se impun a fi luate separat: întâi cea inițială de stabilire a taxelor și impozitelor pentru anul următor și ulterior cea de majorare care depinde în totalitate de prima (majorarea aplicându-se la nivelul deja stabilit și în raport de condițiile specifice zonei). Solicită a se observa că în speță, Consiliul Local Fedioara a emis la data de 30 decembrie 2005, în mod nelegal o singură hotărâre de stabilire a taxelor și impozitelor și de modificare a acestora Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2005, iar instanța de fond fără a motiva a apreciat netemeinic și nelegal că prevederile legale nu prevăd expres că hotărârea de majorare a impozitului ar trebui să fie distinctă de cea de stabilire a impozitului. Mai arată că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a invocat în cuprinsul motivării excepției de nelegalitate, respectiv asupra cuantumului impozitului stabilit pe clădiri.
În ceea ce privește impozitul pe terenuri, reclamanta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra nelegalității art. 6 al Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2005 prin care s-a stabilit impozitul numai pentru terenurile aflate în administrarea persoanelor juridice indiferent de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat terenul și a interpretat în mod greșit normele legale privind impozitul pe terenuri. Astfel, dispozițiile Codului fiscal prevăd ca impozitul pe teren este datorat de orice persoană care deține în proprietate teren ori care are în concesiune, administrare, chirie - terenuri proprietate publică sau privată a statului precum și anumite scutiri de la plata impozitului pe teren, iar dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 797/2005 stabilesc nivelul impozitului datorat pe teren diferențiat după amplasarea acestora, respectiv, terenuri amplasate în intravilan cu construcții, terenuri amplasate în intravilan orice altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, terenuri amplasate în extravilan. Prin art. 6 din Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2005 s-a stabilit că orice persoană juridică care are în administrare terenuri, este obligată să plătească un impozit de 509 lei/ha indiferent dacă este scutită sau nu de la plata impozitului și indiferent dacă terenul pe care îl are în administrare este sau nu încadrat la "terenuri situate în intravilan, cu construcții, aflate în zona B, rangul IV". În consecință, recurenta consideră că Hotărârea Consiliului Local nr. 35/2005 este nelegală întrucât pe de o parte, stabilește un impozit în cuantum unic/nediferențiat în funcție de rangul localității, categoria de folosință și zona unde este situat terenul, iar pe de altă parte, stabilește impozitul numai pentru toate terenurile aflate în administrarea persoanelor juridice modificând astfel Codul fiscal care prevede expres la art. 256 că impozitul pe teren este datorat de orice persoană care deține în proprietate teren ori care are în concesiune, administrare, chirie - terenuri proprietate publică sau privată a statului, iar la art. 257 că sunt scutite de la plata impozitului anumite categorii de terenuri printre care și "- orice terenuri ocupate de iazuri, bălți -, cele folosite ca zone de protecție definite în lege"", astfel cum sunt cele aparținând recurentei sau aflate în administrarea acesteia; Hotărârea de Guvern nr. 797/2005 care stabilește cuantumul impozitului datorat pe teren în mod diferențiat care sunt acte normative cu forță juridică superioară. Instanța nu s-a pronunțat pe aceste susțineri, motivând netemeinic, doar pe aspectul scutirii recurentei reclamante de la plata impozitului pe teren.
Cu privire la respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Feldioara nr. 17/2001 privitoare la majorarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, recurenta a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate invocate, motivând doar că procentul de majorare de 40% se aplică potrivit anexei Ia H otărârii Consiliului Local nr. 17/2001 și că este logic ca acesta se aplică la nivelul impozitului pe anul 2002. În susținerea acestei excepții, recurenta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, "hotărârea de modificare a impozitelor și taxelor locale trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an și se aplică în anul următor." Se poate observa că Hotărârea Consiliului Local nr. 17/2001 este luată în ședința din 28 decembrie 2001, cu două luni peste termenul instituit (31.10.2001) de norma cu caracter superior - Legea nr. 27/1994. Mai mult de atât, deși în cuprinsul acesteia se menționează că "se aprobă majorarea impozitelor și taxelor locale pe anul 2002, cu un procent de 40%, hotărârea nu menționează la ce nivel al taxelor și impozitelor se aplică acest procent. Recurenta a mai susținut și că în ceea ce privește această hotărâre, își menține susținerile referitoare la calificarea terenului ca fiind intravilan și la modul în care a fost încadrat acesta în zona B, instanța de fond nepronunțându-se pe nici unul din aceste aspecte.
În ceea ce privește respingerea excepției de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Comunei Feldioara nr. 21/2000 prin care au fost stabilite impozitele și taxele locale pe anul 2001 și ale Anexei nr. 1 la această hotărâre în raport de principiul forței juridice a legii, nici legea nr. 27/1994 nu putea fi modificată și/sau completată printr-o hotărâre a consiliului local care ar fi trebuit să dispună în conformitate cu prevederile fiscale în vigoare. Consiliul Local Feldioara nu poate stabili prin Anexa nr. 1 la Hotărârea Consiliului Local nr. 21/2000 că impozitul pe teren, categoria localității este de 75 lei/2. Prin această hotărâre, Consiliul Local Feldioara modifică Legea nr. 27/1994 care prevede expres la art. 14 alin. 1 un anumit cuantum al impozitului pentru comunele, satele, reședință de comune, satele componente ale comunelor și celor aparținând orașelor și municipiilor aflate în zona Bal ocalității. În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La dosar a depus întâmpinare Primăria Comunei Feldioara solicitând respingerea recursului, recurenta nu a făcut altceva decât să copieze texte de lege, hotărârile Consiliului Local fiind legale.
În cauză a făcut cerere de intervenție în interesul intimatei pârâte Consiliul Local Feldioara. Aceasta a fost admisă în principiu prin încheierea de ședință publică din data de 31.03.2009.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată, raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile art. 304 ind 1 Cpc, Curtea constată că recursul este fondat.
Prin încheierea ședinței publice din data de 9 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Brașova sesizat instanța de contencios administrativ compententă Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, cu soluționarea excpției de nelegalitate a hotărârilor Consiliului Local Feldioara nr. 21/2000, 17/2001, și 35/2005. Excepția de nelegalitate a fost invocată de contestatoarea Compania Națională a în dosarul menționat având ca obiect contestație la executare, în care se judecă în contradictoriu cu Primăria Comunei Feldioara.
Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 809/CA/10.12.2008 a respins excepția de nelegalitate a celor trei hotărâri de consiliu local și a trimis dosarul Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății în dosarul -.
Curtea constată că, întreaga procedură de examinare a legalității hotărârilor de consiliu local s-a realizat în contradictoriu cu intimata Primăria Feldioara.
actelor administrative atacate cu excepție de nelegalitate, este Consiliul Local Feldioara. Acesta nu a fost citat în proces. Primăria Feldioara nu are calitate procesuală pasivă în litigiul având ca obiect verificarea legalității unor acte administrative emise de Consiliul Local Feldioara.
Chiar dacă partea nu a înțeles să își precizeze cererea în sensul de a se judeca și în contradictoriu cu emitentul actului administrativ atacat cu excepția de nelegalitate, instanța în baza art. 129 Cod procedură civilă văzând și dispozițiile art. 4 și 16 ind.1 din Legea nr. 554/2004 trebuia să introducă în cauză emitentul actului administrativ, în speță, Consiliul Local al Comunei Feldioara.
Prin neintroducerea în cauză a emitentului actului, acesta a fost lipsit de garanțiile unui proces echitabil.
De asemenea în cauză, nu s-au putut administra probele necesare și utile soluționării corecte a cauzei. La dosar nu s-au depus notele de fundamentare care au stat la baza emiterii hotărârilor de Consiliu Local, vizele de legalitate, documentațiile aferente încadrărilor în zonă, nu s-au putut verifica respectarea termenelor de emitere a actelor administrative în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii lor, etc.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta Compania Națională a SA, să caseze sentința civilă atacată, și în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, apreciind că tribunalul a soluționat procesul fără cercetarea fondului și constatând că judecata s-a făcut în lipsa emitentului actului administrativ atacat care nu a fost citat în dosar, urmează să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, excepția de nelegalitate invocată se va soluționa în primul rând în contradictoriu cu emitentul actelor administrative atacate, Consiliul Local Feldioara și se vor administra toate probele necesare prevenirii oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. De asemenea, în rejudecare se vor avea în vedere toate motivele de nelegalitate ale hotărârilor de Consiliu Local atacate invocate de reclamantă, inclusiv prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă Compania Națională a SA împotriva sentinței civile nr. 809/CA/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ pe care o casează și
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.04.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 17.04.2009/dact. VP 28.04.2009/3 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Clara Elena Ciapă, Lorența
