Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 263/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal -
DECIZIA NR. 263/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de: 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - - JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr.72/CA din data de 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei pârâte Direcția Fiscală B și a intimatei reclamante.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală B în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 17 din Legea nr. 146/1997.
La dosar nu a fost depusă întâmpinare.
Având în vedere că recurenta pârâtă Direcția Fiscală Bas olicitat în cuprinsul cererii de recurs soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 al. 2 Cod procedură civilă, instanța în baza actelor existente la dosar rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.72/CA/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 15.02.2005-14.11.2005, invocată de instanță din oficiu.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta- -, cu domiciliu in comuna Lisa sat Lisa nr.317 județ B, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALĂ,cu sediul în B-, și in consecință:
A fost obligată pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamantei drepturile bănești constând in indemnizația de dispozitiv, lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază începând cu data de 14.11.2005 și până la data încetării raporturilor de muncă, cu excluderea perioadei în care se află în concediu pentru creșterea copilului începând cu data de 20.10.2007,sume ce vor fi actualizate cu coeficienții ratei de inflație, de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data efectuării plății.
A fost obligată pârâta să consemneze in carnetul de muncă al reclamantei indemnizația de dispozitiv pentru perioada descrisă mai sus.
S-au respins restul pretențiilor reclamantei ca fiind prescrise.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta - - este angajata a pârâtei DIRECȚIA FISCALĂ, în calitate de funcționar public, aspect necontestat de către pârâta, astfel cum rezultă din carnetul de munca depus in copie la dosar.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata din oficiu de prima instanță s-a avut in vedere dispozițiile art.3 din Decretul 167/1958 potrivit cărora pretențiile bănești se prescriu în termenul de 3 ani.
Față de acest termen general de prescripție și având în vedere faptul că nu a intervenit nici un act de întrerupere a acestui termen, iar acțiunea a fost introdusa la instanța la data de 14.11.2008, a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 15.02.2005-14.11.2005, invocată de instanța de fond din oficiu.
Cu privire la fondul cauzei, se va avea în vedere că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin. 138/1999 și vizează cadre militare angajate pe bază de contract și salariații civili din cadrul, MI, și MJ.
Prin ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de MAI, la pct. 9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice" iar, la pct. 31.1, se arată că prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI. Personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (. 138/1999 ) cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege.
Art. 13 din. 138/1999 prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Din analiza și interpretarea textelor de lege arătate anterior rezultă că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, in cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract beneficiază, în plus față de salariații civili, și de alte sporuri și drepturi salariale prev. în. 138/1999, fiind evident faptul că, prin Ordinul 496/2003, Ministrul Administrației și Internelor a urmărit ca in rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv,să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice,tocmai pentru a înlătura discrepanțele in ceea ce privește drepturile de natură salarială decare beneficiază personalul aflat in subordinea și/sau coordonarea MAI, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități.
Așa fiind, în temeiul pct. 9.2, pct. 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, art. 13 din. 138/1999, raportat la art. 1, art. 10 și art. 18 din. 554/2004, acțiunea reclamantei pentru perioadaîncepând cu data de 14.11.2005 și până la data încetării raporturilor de muncă, cu excluderea perioadei în care se află în concediu pentru creșterea copilului începând cu data de 20.10.2007este temeinică și legală, astfel că a fost admisă in parte, conform celor de mai jos.
A fost obligată pârâta să aloce, să calculeze și să plătească reclamantei sumele reprezentând indemnizația de dispozitiv pentru perioada arătată mai sus, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective, având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
În temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976 a fost obligată pârâta să consemneze in carnetul de muncă al reclamantei indemnizația de dispozitiv pentru perioada descrisă mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art.304, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că: dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, iar Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Indemnizația de dispozitiv se aplică numai la angajații din structurile Ministerului Administrației și Internelor și nu funcționarilor publici din cadrul serviciilor specializate, deci subordonate consiliilor locale. Se invocă principiul autonomiei locale.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată, raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată cărecursul este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt. Reclamanta este funcționar public în cadrul Direcției Fiscale
Indemnizația de dispozitiv este reglementată prin Legea nr.138/1999 fiind o indemnizație care se acorda inițial persoanelor care aveau calitatea de militar, în sectoarele de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, dar și salariaților civili din unitățile militare. În cursul anului 2002 s-a procedat la demilitarizarea instituției poliției, iar în anul 2004 la cea a foștilor militari din sistemul penitenciar. Pentru ambele categorii s-au păstrat prin lege toate drepturile de natură salarială și alte drepturi acordate anterior militarilor, inclusiv indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Indemnizația de dispozitiv a fost acordată încă de la intrarea în vigoare a Legii nr.138/1999 și personalului civil din poliție și subunitățile subordonate Ministerului d e Interne. Tot personalul încadrat în cadrul Ministerului d e Interne beneficia de indemnizația de dispozitiv.
În anul 2003, Ministerul d e Interne a fuzionat cu Ministerul Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor, denumit la data formulării cererii Ministerul Internelor și Reformei Administrative. Pentru eliminarea unor discriminări prin acordarea unor drepturi suplimentare, pentru unele categorii de funcționari și personal civil contractual, față de alți angajați inițial în administrația publică din noul Minister al Administrației și Internelor constituit în anul 2003, fost emis Ordinul ministrului nr.496/23.07.2003 prin care la pct.9.2 se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea și în domeniul administrației publice". La pct.31.1 din Ordin este definit personalul civil ca reprezentând atât funcționarii publici, cât și personalul contractul din toate unitățile ce intră în structura acestui minister.
Se mai precizează în Ordin că personalul civil din domeniul administrației publice beneficiază de dreptul reglementat în art.13 din Legea nr.138/1999, respectiv indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază.
În consecință, față de dispozițiile din actele normative menționate, rezultă că reclamanta, angajată în sistemul administrației publice la Primăria B, serviciu încadrat de legiuitor în structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, beneficiază de indemnizația de dispozitiv. Ordinul nr.496/2003 al ministrului administrației și internelor este aplicabil și acesteia. Ordinul nu a fost abrogat sau modificat în mod expres în sensul că acestei categorii de funcționari publici, în care se încadrează și reclamanta nu li s-ar aplica. Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial, dar este în vigoare și se aplică.
Nu se încalcă principiul autonomiei locale. Și celelalte drepturi salariale ale funcționarilor publici încadrați în administrația publică sunt stabilite prin acte normative la nivelul central.
Instanța va avea în vedere și împrejurarea că personalul similar din cadrul aceluiași serviciu public primește indemnizația de dispozitiv.
Prin neacordarea acestor drepturi și reclamantei, s-ar ajunge la o situația discriminatorie care nu ar avea o justificare obiectivă și rezonabilă, încălcându-se astfel prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Bejan contra României.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă raportat la prevederile art.304, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul și să mențină sentința atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 72/CA/27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/28.04.2009
Dact.:-./04.05.2009
- 2 ex.-
Jud.fond:-
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
