Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 327/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR.327/ Dosar Nr-
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- -președinte de secție
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 205/CA/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect excepție de nelegalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.205 /CA/14.03.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă excepția de nelegalitate a deciziei de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă de intimatul Consiliul Local - Direcția Fiscală B invocată de petenta - - B și s-a trimis cauza Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Art.250 alin.1 pct.9 din Codul Fiscal prevede: Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru clădirile sau construcțiile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii.
Art.257 pct.l din același Cod fiscal statuează că impozitul pe teren nu se datorează pentru terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Art.87 din Tratatul CE la care România a aderat, indică faptul că "scutirile prevăzute la art.250 - 257 Cod fiscal reprezintă ajutor de stat".
Acordând scutirile prin efectul legii, astfel cum a solicitat petenta ar fi contravenit Tratatului CE și ar fi condus la încălcarea prevederilor art.1 alin.4 Cod fiscal: "dacă orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, se aplică prevederea acelui tratat".
Relativ la noțiunea ajutorului de stat desființată de Legea 143/1999, la care face trimiterea articolul 1 alin.5 din Codul fiscal, lege abrogată și înlocuită cu OUG 117/2006, privind prevederile naționale în domeniul ajutorului de stat, care nu mai definește noțiunea de ajutor de stat, nu conduce automat la acordarea scutirii de către direcția fiscală "ope legis" fără aom ai supune vreunei proceduri speciale.
Consiliul Europei a precizat că potrivit Tratatului CE ajutoarele de stat supuse obligației de notificare pot fi pune în aplicare numai după ce se obține autorizarea acestora de către Comisia Europeană.
Potrivit OUG 117/2006, Consiliul Concurenței îndeplinește rolul de autoritate de contact în raporturile dintre Comisia Europeană și autoritățile publice, alți furnizori și beneficiari ai ajutorului de stat.
Prin adresa nr.37103 din 01.03.2007, Consiliul Concurenței a învederat Direcției Fiscale că facilitățile fiscale ce își au temei în Legea 571/2003, privind codul fiscal, reprezintă ajutor de stat în sensul art.87 din Tratatul CE, avizând negativ acordarea unei scutiri de la plata impozitelor și taxelor locale fără avizul Comisiei Europene.
Cum petenta nu a făcut dovada, a solicitat și a obținut până la data emiterii deciziei de impunere, avizul Comisiei Europene, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a deciziilor de impunere nr.13238/25.01.2007 emisă de pârâta Direcția Fiscală
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta.Com. - B, iar, în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu a analizat motivele de fapt și de drept care au stat la baza nelegalității deciziilor de impunere, făcând o interpretare eronată a articolelor de lege incidente în cauză.
Art.87 din Tratat nu indică faptul că scutirile prevăzute la art.250 și art.257 reprezintă ajutor de stat ci stabilește cadrul legal general al ajutorului de stat. În speță nu a existat un ajutor de stat în sensul art.87 - 88 din Tratatul CC, obligația de notificare incumbând autorităților furnizare de ajutor de stat.
La dosar a depus întâmpinare intimata Direcția Fiscală B, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut greșit situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Reclamanta.Com. - B, în cadrul procesului de contestare a executării silite, a invocat excepția de nelegalitate a actelor administrative fiscale respectiv a titlului executoriu nr.-/2007 și a adresei de înființare a popririi nr.93865/12.06.2007, excepție care a fost respinsă de către prima instanță.
Soluția pronunțată de către instanța de fond nu este legală deoarece contravine dispozițiilor instituite de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Astfel, conform art.250 pct.9 din Codul fiscal sunt scutite de la plata impozitului clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii, iar, conform art.257 pct.l din Codul Fiscal sunt scutite de la plata impozitului terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice potrivit legii.
Rezultă că, prin dispozițiile legale mai sus arătate au fost scutite de la plata impozitului terenurile și clădirile aparținând parcurilor industriale, care, așa cum prevede art.1 pct.2 din OG nr.65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, acestea reprezintă o zonă delimitată în care se desfășoară activități economice, de cercetare științifică, de producție industrială și servicii, de valorificare a cercetării științifice și de dezvoltare tehnologică într-un regim de facilități specifice, în vederea valorificării potențialului uman și material al zonei. la plata impozitului pe clădiri și terenuri au fost acordate prin lege parcurilor industriale, instanța de judecată nefiind îndrituită să analizeze, raportat la obiectul cauzei, dacă, aceste scutiri reprezintă ajutor de stat sau, dacă ar reprezenta ajutor de stat, acesta este sau nu justificat acordat. Intimata susține că scutirea de impozit pe terenuri și clădiri acordată parcurilor industriale constituie un ajutor de stat acordat nejustificat, fără însă a avea o confirmare în acest sens din partea instituțiilor naționale și comunitare și fără a întreprinde măsurile care se impun conform reglementărilor naționale în materia ajutorului de stat stabilite prin OUG nr.117/2006. Simpla afirmație că scutirea de la plata impozitului pe clădiri și terenuri acordată parcurilor industriale reprezintă ajutor de stat care contravine prevederilor art.87 - 89 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, nu poate fi reținută de curte, atâta timp cât nu s-a stabilit natura acestuia și dacă a fost instituit înainte de aderarea României la Uniunea Europeană sau ulterior, situație care vizează obligativitatea sau neobligativitatea notificării.
În aceste împrejurări, curtea are în vedere faptul că, dispozițiile art.250 pct.9 și 257 pct.l din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, sunt în vigoare, respectiv nu au fost abrogate și nici constatate neconstituționale iar, în speță, Curtea Europeană de Justiție nu a constatat prin nici o hotărâre incompatibilitatea acestor dispoziții cu normele de drept comunitar.
Față de aceste considerente curtea va admite recursul reclamantei, iar în baza art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă va modifica sentința atacată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - - B împotriva sentinței civile nr.205/CA/14.03.2008 a Tribunalului Brașov -secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - - B în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local- Direcția Fiscală B și, în consecință,
Constată nelegalitatea titlului executoriu nr.-/22.05.2007 și a adresei de înființare a popririi nr.93865/12.06.2007 emise de către pârât.
Trimite cauza Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății. Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 13.05.2008/dact.VP 21.05.2008/2 ex
Judecători fond C;
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu, Marcela Comșa, Georgeta
