Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.357
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, prin reprezentanți legali, cu sediul în com., Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr.1878 pronunțată la 20 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în B, sector 4,-,. 28,. 1,. 10, Cod poștal - și ). domiciliată în com., Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți reprezentat de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar și () personal și asistată de același avocat, lipsind recurentul-pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar o cerere din partea recurentului-pârât prin care se solicită judecarea și în lipsă, conform art.242 alin.2 pr.civilă.
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului invocată prin întâmpinare la termenul anterior.
Avocat pentru intimații-reclamanți solicită admiterea excepției și pe cale de consecință, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat. Cu cheltuieli de judecată. În acest sens, depune la dosar chitanțele nr.20 din 7.03.2008 și respectiv, nr.49 din 15.08.2007.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.1878 din 20 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul Consiliul Local al comunei, județul D, s-a admis excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.13 din 25.05.2001 a Consiliului Local, invocată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei, constatându-se nelegalitatea Hotărârii nr.13/25.05.2001 a Consiliului Local cu privire la suprafața de 554. teren identificat prin planul de amplasament cu număr cadastral provizoriu 101, situat în punctul "" și inclus în suprafața de 3000. la poziția 95 din Anexa nr.4 la Normele tehnice, însușit de consiliul local prin Hotărârea nr.13/25.05.2001.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul nu a făcut dovada legalității nr.13/25.05.2001 în privința terenului identificat cu suprafața de 554 prin Planul de amplasament cu număr cadastral provizoriu 101.
Deși pârâtul susține că acest teren figurează ca proprietate publică în planul cadastral din 1987, acest lucru nu rezultă explicit din pag.16-cadastru funciar, depusă ca dovadă a afirmațiilor din adresa nr.36/05.01.2000 a Primăriei comunei, iar din HG nr.1350/27.12.2001 se depune articolul unic al acestei hotărâri și coperta Monitorului Oficial în care s- publicat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei.
Totodată, s-a susținut că terenul de 554. face parte din suprafața de 3000. - teren sport, deși în planul de amplasament menționat nu sunt identificate asemenea vecinătăți.
Tribunalul a mai reținut că pârâtul nu are vreo dovadă a trecerii terenului în proprietatea statului, astfel, la data de 29.06.2000, D ar fi confirmat susținerile privind existența terenului în planul cadastral din 1987,ori, aceasta arată numai că în "Evidența Funciară Teritoriul 1967", suprafața de 0,32 ha teren se afla la acea dată în administrarea Sfatului Popular. Nici celelalte acte care au stat la baza emiterii hotărârii atacate nu sunt de natură a convinge în privința legalității acesteia, fiind emise în aceeași zi sau în ziua anterioară.
S-a mai arătat că reclamantul a făcut dovada că terenul în litigiu i-a fost transmis de către autorii săi prin testamentul făcut la 23 mai 1944 și apoi prin testamentul autentificat la 29.01.1993, el considerând că fiind în zonă necooperativizată nu se impunea o reconstituire a proprietății conform Legii nr.18/1991, făcând însă cerere în acest scop, așa cum invocă pârâtul.
Totodată, a reținut instanța că, dacă cererea lui ar fi fost respinsă, atunci cum se explica asigurarea dată reclamantei de Prefectura Județului D, prin adresa nr.786/31.07.2001, în sensul că își poate exercita nestingherit dreptul de proprietate asupra terenului, Școala Generală neavând un drept de proprietate reconstituit de către comisia locală sau Comisia Județeană D în temeiul legilor fondului funciar.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs pârâtul Consiliul Local, susținând că, opus susținerilor reclamanților, nr.13/25.05.2001 este legală, întrucât, în cauză nu a fost deținut până la această dată în proprietate de către numitul.
Se precizează că, a făcut dovada prin copie de pe "Tabelul nominal cu cereri de reconstituire a dreptului de proprietate" depuse pe Legea nr.18/1991, unde la poziția 564 figurează autoarea reclamantului, care solicita a i se reconstitui suprafața de 624.
De asemenea, în "Opis cu persoanele care au formulat contestații la soluția de respingere a cererilor pe Legea nr.18/1991", la poziția 23 figurează autoarea reclamantului.
Ulterior, în "Tabelul nominal cu persoanele care au depus cerere la Legea nr.169/1997, la poziția 167 figurează reclamantul, care solicită suprafața de 624. în numele autorilor și, astfel că, rezultă neîndoielnic faptul că autoarea reclamantului nu a deținut în deplină proprietate terenul solicitat, în consecință nu a exercitat nici posesia asupra terenului așa cum se afirmă în perioada de după 1990, întrucât în această perioadă a încercat să-și reconstituie dreptul de proprietate.
De asemenea, mai susține recurentul că terenul în litigiu face parte din domeniul public al comunei, așa cum rezultă din adeverința nr.36 din 05.01.2000, conform planului cadastral din 1987, planșa 29-1-35-D-a-1-IV-2, tarlaua nr.393 D-Ca-515.
Potrivit art.136 alin.4 din Constituție: "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile" și art. 144 Cod civil:" Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privată, ci sunt afară din comerț", și în baza acestor texte de lege rezultă că bunurile care fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Orice încălcare a acestor dispoziții legale atrage nulitatea absolută a convențiilor sau a actelor în discuție.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a actului atacat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și practica judiciară majoritară și ținând seama de actele și lucrările dosarului avute in vedere de instanța de fond se constată că recursul este tardiv formulat pentru următoarele aspecte:
Fiind vorba de soluționarea pe calea contenciosului administrativ a unei excepții de nelegalitate, în acest caz, termenul de recurs prevăzut de lege este cel special din art. 4 alin.3 din Legea nr.554/2004 modificată, privind contenciosul administrativ și unde se arată că, în astfel de cazuri recursul se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Din înscrisul existent la dosar, procesul - verbal de comunicare, rezultă în mod indubitabil faptul că, hotărârea atacată a fost comunicată recurentului Consiliul Local, Județul D la data de 4 ianuarie 2008 și a declarat recurs la 15 ianuarie 2008, adică după 11 zile, depășindu-se astfel termenul special prevăzut de lege.
Chiar dacă instanța de fond in sentința atacată, din eroare a trecut că aceasta este cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, termenul de declarare al căii de atac este de natură legală și nu judiciară, în acest caz fiind vorba de un termen special de recurs de 5 zile de la comunicare, așa cum s-a învederat mai sus, derogându-se de la dreptul procesual civil comun în materie, respectiv art. 303 și următoarele pr.civilă.
Ținând seama de cele arătate urmează a se constata recursul formulat ca fiind tardiv.
Întrucât recurenta este în culpă procesual civilă, urmează ca în temeiul art. 274 și următoarele pr.civilă să fie obligată să plătească intimaților suma de 1.050 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanțelor nr.20 din 7 martie 2008 și nr.49 din 15 august 2007, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Văzând că recursul este scutit de plata taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL, prin reprezentanți legali, cu sediul în com., Județ D împotriva sentinței nr.1878 pronunțată la 20 noiembrie 2007 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții domiciliat în B, sector 4,-,. 28,. 1,. 10, și ). domiciliată în com., Județ D, ca fiind tardiv.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 1.050 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
2 ex./ 3.04.2008
f-- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
