Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 358/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.358
Ședința publică din data de 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, prin reprezentanți legali, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.462 pronunțată la 14 decembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - SRL cu sediul în com.,-, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice P prin consilier juridic, lipsind intimata-reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru recurentă declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerile reprezentantei recurentei-pârâte, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat anularea deciziei nr. 44/17.04.2007, a deciziei de impunere nr. 196/932/19.02.2007 și a raportului de inspecție fiscală din 15.02.2007, precum și exonerarea de la plata impozitului pe profit suplimentar de 22.504 lei și 15.932 lei majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna septembrie 2003, odată cu actele lunii august 2003 s-au predat și facturile lunii iulie 2003, astfel că trebuia stornată operațiunea 411.05-701.05 cu semnul minus, în valoare de 1.005.165.102 lei vechi, însă, datorită capacității maxime de 10 cifre a câmpurilor unei înregistrări s-a
aprobat doar 100.016.510,20 lei vechi, rămânând evidențiată în patrimoniul societății o sumă eronată de 900.148.591,80 lei vechi, care a fost identificată și corectată în luna decembrie 2004, odată cu inventarierea anuală a patrimoniului, dar ulterior ultimului control de fond efectuat în februarie 2004.
Reclamanta a mai arătat că în cursul anul 2003 s-a stabilit, înregistrat și virat impozit pe profit pentru suma de 900.148.591,80 lei vechi, iar în decembrie 2004 s-a procedat la diminuarea corespunzătoare a impozitului pe profit datorat și că organele fiscale nu au acceptat corectarea erorii de operare, procedând la recalcularea unui impozit suplimentar și a cotelor adiționale aferente.
S-a mai arătat că societatea nu a efectuat o corecție asupra veniturilor și cheltuielilor contabile, ci a operat o corecție contabilă asupra soldului clienților incerți, pentru care nu era posibilă depunerea unei declarații rectificative privind modul de stabilire a impozitului pe profit.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că exercițiul financiar al anului 2003 în care s-a produs înregistrarea dublă a veniturilor în sumă de 90.015 lei a fost supus unei inspecții fiscale anterioare, astfel că un impozit este verificat o singură dată, reclamanta neputând să corecteze rezultatul fiscal al anului 2003 după inspecția fiscală menționată, precum și că veniturile înregistrate eronat se corectează în condițiile pct.13 din HG44/2004, reclamanta nemaiputând depune declarația rectificativă pentru anul 2003, din motivul menționat anterior.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința nr. 462/14.12.2007, prin care a admis contestația și a anulat decizia nr. 44/2007, decizia de impunere nr- și raportul de inspecție fiscală din data de 15.02.2007, exonerând reclamanta de plata sumei de 38.436 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar și majorări de întârzire.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în considerente că în exercițiul financiar al anului 2003, reclamanta a procedat din eroare la înregistrarea dublă a veniturilor din exploatare în sumă de 90.015 RON pentru care a calculat, reținut și virat la stat obligațiile fiscale aferente.
În decembrie 2004, s-a procedat la corectarea acestei greșeli și la diminuarea corespunzătoare a impozitului pe profitul datorat, însă cu ocazia inspecției fiscale consemnate în procesul-verbal din 15.02.2007 s-a procedat la recalcularea unui impozit pe profit suplimentar de 22.504 RON, cu majorările aferente de 15.932 RON.
Tribunalul a stabilit, pe baza raportului de expertiză efectuat în dosar, că în mod greșit pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația unui impozit pe profit suplimentar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a motivat insuficient hotărârea, sprijinindu-se numai pe raportul de expertiză și fără a ține seama de argumentele organului de control.
Instanța a reținut eronat că poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la încheierea inspecției fiscale și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali sau erori de calcul care influențează rezultatul verificării, neținând seama de prevederile art. 88 alin.3 din nr.OG 92/2003, art.88 alin.4 și art.80 alin.2 din același act normativ, întrucât prin
efectuarea inspecției fiscale asupra modului de determinare a impozitului pe profit aferent anului 2003 s-a anulat rezerva verificării ulterioare a acestei perioade.
Impozitul pe profit aferent perioadei fiscale - anul 2003 a fost supus unei inspecții anterioare la societatea reclamantă, conform procesului-verbal din 11.02.2004, iar obligațiile fiscale suplimentare stabilite în urma acestei inspecții au fost însușite de reclamantă, care nu le-a contestat în termenul legal.
Față de aceste inspecții succesive, recurenta apreciază că reclamanta nu mai avea dreptul de corecta rezultatul fiscal al anului 2003 după efectuarea inspecției fiscale aferente acestui exercițiu financiar, iar prin debitarea contului contabil "Rezultatul raportat" cu suma de 90.015 lei, reclamanta a înregistrat o influență nefavorabilă, de natura cheltuielilor asupra rezultatului fiscal al anului 2004, încălcând astfel dispozițiile legale în materie.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a data eficiență concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert, fără a ține seama de apărările pârâtei și fără a verifica corectitudinea aplicării legislației fiscale în speță, de către expertul desemnat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 88 alin.3 din nr.OG 92/2003, "rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție".
Acest text de lege se coroborează cu art. 84 alin.4, care stipulează în mod explicit că "declarația fiscală întocmită potrivit art.80 alin.2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia", precum și cu art.80 alin.2, ambele articole din acest text de lege, care specifică faptul că "în declarația fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege".
Aceste texte mai sus enunțate nu au fost avute în vedere de expertul contabil la efectuarea lucrării sale, iar instanța de fond, în mod eronat și-a însușit "tale quale" concluziile expertizei, fără a cenzura corectitudinea datelor prezentate în lucrare.
Totodată, instanța de fond nu a ținut seama și de împrejurarea că impozitul pe profit aferent perioadei fiscale a anului 2003 a mai fost supus unei inspecții fiscale anterioare, așa cum s-a consemnat în procesul-verbal din 11.02.2004, iar obligațiile fiscale suplimentare stabilite în urma controlului, nu au fost contestate de societate în termenul legal de 30 de zile, prevăzut de art. 177 alin.1 Cod pr.fiscală, ceea ce denotă însușirea concluziilor de către societate.
Prin urmare, nu mai era posibilă depunerea unei declarații rectificatoare pentru anul fiscal 2003 și nici efectuarea ulterioară a regularizării aferente acestei perioade, după controlul din 2004, pentru că în acest mod s-a anulat rezerva verificării ulterioare, în contextul aplicării textelor de lege mai sus-menționate.
În consecință, Curtea urmează ca în conformitate cu prevederile art. 304 pct.9 Cod pr.civilă să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, prin reprezentanți legali, cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 462 din data de 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în com.,-, jud.
Modifică în tot sentința, în sensul că respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
- - - - -
Grefier
- -
Red. / - 3ex./1.04.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud.fond,
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Afrodita Giurgiu Elena Tănăsică
