Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 404/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 404/2008
Ședința publică din data de 05 mai 2008
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare excepție de nelegalitate a art. 7 alin. 1 lit. a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 156/2000 aprobate prin nr.HG 384/2001 invocată de către reclamanta - SRL, cauza privind și pe pârâții INSPECTORATUL TERITORIAL D E munca și GUVERNUL ROMANIEI, precum și cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru reclamanta - SRL, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, invocată de către instanță din oficiu.
Curtea, a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Reclamanta - SRL a invocat excepția de nelegalitate a art. 7 alin 1 lit a din Normele metodologice de aplicare a legii nr. 156/2000 aprobate prin HG nr. 384/2001 întrucât acestea sunt în neconcordanță cu prevederile art. 9 lit c ale Legii nr. 156/2000.
Motivarea excepției invocate s-a realizat prin relevarea împrejurării că, reclamanta a fost sancționată contravențional de către ITM C- pentru nerespectarea condițiilor legale prevăzute de Legea nr. 156/2000 pentru exercitarea activității de mediere a forței de muncă în străinătate în procesul-verbal de constatare a contravenției reținându-se că reclamanta a desfășurat activități de mediere a forței de muncă în străinătate prin constituirea unei baze cu solicitanții de locuri de muncă.
Reclamanta învederează că activitățile care constituie activitate de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate sunt enumerate de art. 7 alin 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 156/2000 iar la lit a Guvernul a inserat între aceste activități și constituirea unei bănci de date privind solicitanții de locuri de muncă, și ofertele de locuri de muncă în străinătate iar pe de altă parte art. 9 lit c din Legea nr. 156/2000 prevede că agenții de ocupare a forței de muncă pot desfășura activitatea de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate dacă au organizată o bancă de date care să cuprindă ofertele și solicitările de locuri de muncă în străinătate, informații referitoare la condițiile de ocupare a acestora și la calificările și aptitudinile solicitanților aflați în evidența lor.
S-a concluzionat că activitatea de organizare a unei bănci de date este apreciată de legiuitor ca o condiție prealabilă de exercitare a activității de mediere iar de către guvern ca o activitate propriu-zisă de mediere a forței de muncă astfel că, dispozițiile enunțate apar ca fiind nelegale.
Guvernul României prin întâmpinare a solicitat respingerea excepției invocate susținând că actul administrativ contestat a fost adoptat de către executiv așa cum reiese și din nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ prin însușirea proiectului inițiat de MINISTERUL MUNCII și Solidarității Sociale și de Ministerul Afacerilor Externe, organe de specialitate ale administrației publice centrale cu personalitate juridică care exercită atribuții în domeniu.
S-a susținut de asemenea că la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 iar scopul emiterii actului a fost acela de a reglementa extinderea reală a activității agenților de ocupare în toate țările în care este posibilă angajarea și stabilirea unor reguli clare de desfășurare a acestei activități.
MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului României justificând această poziție procesuală de calitatea de inițiator al actului normativ contestat.
Intervenientul a apreciat că dispozițiile contestate nu sunt în contradicție cu prevederile art. 9 din Legea nr. 156/2000 întrucât deși legea nu menționează în mod expres condițiile inserate în textul legal trebuie îndeplinite cumulativ.
Curtea din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate în raport de prevederile art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost aceasta modificată în baza dispozițiilor Legii nr. 262/2007.
Instanța în fața căreia este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral are rolul de "filtru" similar celui pe care instanța în fața căreia este invocată excepția de neconstituționalitate îl are.
Instanța investită cu litigiul în care este invocată excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral, este cea îndreptățită să constate că de actul administrativ atacat depinde soluționarea litigiului pe fond.
Sesizarea instanței competente să soluționeze excepția de nelegalitate printr-o încheiere motivată și dispunând suspendarea cauzei, confirmă împrejurarea că această instanță determină dacă de actul administrativ unilateral în raport de care este invocată excepția de nelegalitate depinde soluționarea litigiului pe fond.
Instanța investită cu soluționarea excepției a reținut în mod corect că excepția de nelegalitate poate fi ridicată în fața unei instanțe când există o legătură directă între dispozițiile ilegale din actul de bază și actul atacat, iar actul atacat este emis în aplicarea actului a cărui ilegalitate este invocată pe cale de excepție.
Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare în cadrul unui proces ce are alt obiect decât nevalabilitatea actului administrativ, una din părți sau instanța din oficiu constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului de fond sesizând instanța de contencios administrativ competentă.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. In acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza.
Potrivit normelor tranzitorii din cuprinsul disp. II din Legea nr. 262/2007 cauzele aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a <LLNK 12004 554 10 201 0 18>Legii nr. 554/2004 vor continua sa se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanței. Prin excepție, punerea în executare a hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate în temeiul <LLNK 11990 29 10 201 0 17>Legii nr. 29/1990 și neexecutate la data intrării în vigoare a <LLNK 12004 554 10 201 0 18>Legii nr. 554/2004 se face în conformitate cu prevederile acesteia.
Dispozițiile referitoare la excepția de nelegalitate și la garanțiile procesuale prev. de <LLNK 12004 554 10 201 0 18>Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplica și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a <LLNK 12004 554 10 201 0 18>Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Legiuitorul prin noile dispoziții care reglementează excepția de nelegalitate a înțeles să restrângă controlul exercitat de instanțele de contencios-administrativ în procedura excepției de nelegalitate asupra actelor administrative cu caracter normativ arătând că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar anterior, legalitatea unui act administrativ unilateral putea fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.
Analiza comparativă a textului legal în formă anterioară și cea care este în vigoare la momentul soluționării excepției invocate, relevă că obiectul excepției de nelegalitate în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 poate fi doar un act administrativ cu caracter individual.
Actul administrativ cu caracter individual este actul unilateral, expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic emis de autorități publice în scopul executării sau organizării executării legii și privește persoane determinate.
Actele a căror legalitate este contestată de reclamantă în procedura instituită de disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ-- respectiv dispozițiile art 7 alin 1 lit a din Normele metodologice de aplicare a Legii nr 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, aprobată prin HG nr 384/2001 care nu se circumscriu, așadar, sferei dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu pot fi calificate ca fiind acte administrative unilaterale cu caracter individual, raportat la persoanele cărora le sunt destinate.
Normele tranzitorii au instituit obligativitatea aplicării dispozițiilor și cauzelor aflate pe rol, astfel că în raport de aceasta, Curtea apreciază excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate ca fiind întemeiată reținând că nu poate fi analizată în această procedură legalitatea actelor supuse cenzurii instanței de contencios administrativ de către reclamantă prin raportare la prev. art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Actul administrativ este definit prin chiar dispozițiile art 2 din Legea contenciosului administrativ ca fiind actulunilateralcu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, in sensul legii, si contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute si alte categorii de contracte administrative supuse competentei instanțelor de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de reclamanta - SRL cu sediul în C-N-. 23 jud. Cad ispozițiilor art.7 alin.1 lit.a din Normele Metodologice de aplicare a 156/2000 aprobată prin 384/2001 și prin urmare:
Respinge excepția de nelegalitate.
Admite cererea de intervenție formulată de MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE cu sediul în B str. -.- nr.2-4 sector 1.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./28.05.2008
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan
