Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1055/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1055/2008
Ședința publică din 05 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 196 din 06.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari ( indemnizație de dispozitiv).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurenții avocat, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurenților a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în argumentarea poziției procesuale, respectiv Hotărârea nr. 136 din 28.06.2007 a Consiliului Județean C, raport de specialitate al Compartimentului resurse umane din cadrul Primăriei Municipiului S M, privind acordarea indemnizației de dispozitiv, hotărârea nr. 197/28.09.2006 al Consiliului Local al Municipiului S M, extras din actul normativ privind acordarea indemnizației de dispozitiv în administrația locală ( 25 -34) și dovezile privind achitarea taxelor de timbru datorate pentru recursul promovat în cauză ( 35) și a învederat instanței că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fondul cauzei.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentantei recurenților în dezbateri judiciare pe recursul promovat în cauză.
Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și reținerea cauzei pentru judecare, cu cheltuieli de judecată, reprezetând taxe judiciare de timbru și onorariu avocațial, pentru motivele expuse prin memoriul de recurs și susținute oral pe fond. Susține că, potrivit uzanțelor ordinele nu se publică niciodată în Monitorul Oficial, ci intră în vigoare de la data apariției lor, iar sintagmaalte sporurise referă la acele sporuri care se acordă pe categorii de angajați, însă acele sporuri în baza art. 9 pct. 2 se aplică tuturor angajaților din cadrul Consiliilor Județene și Consiliilor Locale, nu se face discriminare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 196 din 06 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea formulată de reclamanții, G în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 privind modificarea Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 275/2003 privește aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, respectiv Legea nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Legea nr. 53/2003, nr.OUG 192/2002 aprobată prin Legea nr. 228/2003, nr.OUG 63/2003 și nr.HG 281/1993.
A mai reținut instanța de fond că Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003 al Ministerului Administrației și Internelor prin care se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar în conformitate cu prev. art. 10 din Legea nr. 24/2003 republicată privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, toate actele normative trebuie publicate în Monitorul Oficial, pentru a-și produce efectele, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice locale, astfel încât nu se poate accepta ideea că odată intrat în circuitul civil, ordinul ministrului nu mai trebuia publicat în Monitorul Oficial.
Instanța de fond a mai reținut și faptul că Ordinul nr. 496/28.07.2003 a fost emis după publicarea în Monitorul Oficial nr. 462/28.06.2003 a nr.OUG 63/2003 privind organizarea Ministerului Administrației și Internelor, iar această ordonanță în prezent abrogată, a fost dată în aplicarea Legii nr. 138/1999.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că prevederile Ordinului nr. 496/2003 nu se pot referi decât la personalul civil din instituțiile la care se referă, neputându-se extinde sfera de aplicare a legii, în caz contrar adăugându-se la lege, ceea ce nu este admisibil de realizat printr-un act administrativ emis de un ministru, astfel încât sfera de aplicabilitate a ordinului menționat nu se poate extinde și la categoriile funcționarilor publici din administrația locală, cu atât mai mult cu cât conform art. 1 din Legea nr. 138/1999 organele administrației publice locale nu fac parte din structurile subordonate, enumerarea făcută de lege în art. 12 fiind una expres și limitativă, neputând fi extinsă și la alte instituții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, G solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu ține cont de faptul că angajații militari beneficiază de acest spor încă de la apariția ordinului nr. 496/2003, iar acest ordin nu face nici o distincție între personalul contractual, funcționari publici ori polițiști astfel că indemnizația de dispozitiv se datorează tuturor angajaților. S-a susținut, de asemenea, că aceeași instanță a pronunțat hotărâri diferite pentru soluționarea aceleiași situații juridice întrucât în unele cazuri a admis astfel de cereri ceea ce nu este admisibil.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr. 275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul orașului și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 496 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr. 275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanți ca fiind nefondat iar în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior va respinge recursul declarat de către reclamanți și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 196 din 06 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
red.MS
dact.HC/2 ex./07.05.2008
jud.fond.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
