Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 467/ Dosar nr-
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 275/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 16 iunie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 19 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 275/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art.26 lit.a din Hotărârea Consiliului Local B nr. 243/2005 invocată în dosarul nr- al Judecătoriei Brașov de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUN.B și DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ ca nefondată; reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului Consiliul Local al Mun.B suma de 2.380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția de nelegalitate a art. 26 lit. a din anexa la Hotărârea Consiliului Local B nr. 243/2005 este nefondată, pentru următoarele considerente:
Hotărârea Consiliului Local B nr. 243/2005, ce conține dispoziția contestată în cauză a fost elaborat în baza Raportului de Specialitate al Serviciului de Amenajare a Drumurilor Publice și Siguranța Circulației din cadrul Direcției Tehnice, precum și la propunerea Comisiei de Circulație, Regulamentul anexă la această hotărâre stabilind conținutul permiselor de liberă trecere, modalitatea de eliberare, zonele din Mun. B în care circulația este admisă numai pentru posesorii de permise, contravențiile și sancțiunile.
Textul de lege invocat ca fiind nelegal conține următoarele dispoziții:
"Art.26: Constituie contravenții la prezentul regulament următoarele fapte dacă au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni:
a) circulația autovehiculelor pe străzile cu interdicții de circulație (acces interzis, limitare tonaj) fără permis LT sau circulația pe străzile care nu au fost înscrise în permisele de liberă trecere și se sancționează cu amendă între 15.000.000 -25.000.000 lei (vechi, )."
Articolul citat a fost edictate în temeiul dispozițiilor art. 36 al. 2 lit. c din Legea nr.215/2001, potrivit cărora Consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al a comunei, orașului sau municipiului și în baza dispozițiilor art. 36 al. 6 lit. e pct.7 și 14, din același act normativ, unde se arată că dau consiliilor locale dreptul de administrare a domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale, precum și dreptul de a lua măsuri de utilizare a străzilor și întregii structuri aparținând căilor de comunicație rutieră de interes local.
Și în art.22 din Ordonanța de Guvern nr.43/1997 rep. privind regimul drumurilor se arată că administrarea de interes local "se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora".
În aceleași acte normative se prevede că autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor, iar administratorii drumurilor pot institui restricții temporare, parțiale sau totale de circulație pentru protecția unor sectoare de drumuri.
Toate acestea sunt dispoziții speciale în raport de art. 2 alin. 2 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001, invocate de reclamant, și au dat competență consiliului local -autoritate publică locală- de a reglementa în domeniul circulației pe domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale.
În ceea ce privește contradicția cu dispozițiile art. 180 alin.1 lit. a pct. 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 rep. care prevăd aplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru irculația pe un sector de drum pe care accesul este interzis, prima instanța apreciat că art. 26 lit. a din anexa la Hotărârea Consiliului Local nr.243/2005 nu reglementează o nouă sancțiune pentru aceeași contravenție, ci o sancțiune ce se aplică pentru încălcarea prevederilor legale cuprinse în acest HCL, ce se aplică pe teritoriul Mun.
Prin urmare, dispozițiile a căror nelegalitate au fost invocate nu sunt în contradicție cu legea circulației.
Față de toate dispozițiile legale citate, analizând pe fond excepția nelegalității art. 26 lit. a din Hotărârea Consiliului Local B nr. 243/2005, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată, articolele menționate reprezentând manifestarea atribuțiilor conferite de Legea nr. 215/2001 și Ordonanța de Guvern nr. 43/1997 rep. Consiliului Local.
Raportat considerentelor expuse și în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea 554/2004, s-a respins excepția nelegalității prevederilor art. 26 lit.a din Hotărârea Consiliului Local nr. 243/2005 emisă de Consiliul Local al Mun. B, invocată de reclamantul.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, reclamantul a fost obligat la plata către pârâtul Consiliul Local al Mun. Bac heltuielilor de judecată, constând in onorariu de apărător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că s-a făcut o greșită aplicare a legii, Ordonanța de Guvern 2/2001 și Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 sunt ulterioare Legii 215/2001și Ordonanței Guvernului 43/1997, deci orice dispoziții contrare acestora sunt abrogate implicit. Textul art. 36 și 14 din Legea 215 trebuie interpretat în sensul că municipiul poate monta diferite restricții de circulație în funcție de interesul urbei și nu că poate aplica sancțiuni privind circulația rutieră, acesta este atributul exclusiv al poliției rutiere. Se citează prevederile art 108 alin 1 pct 5 raportat la art.99 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 și art. 26 lit. a din Hotărârea Consiliului Local 243/2005 considerându-se că există o contradicție între cele două.
Al doilea motiv de recurs vizează acordarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat. Consideră că aceste cheltuieli nu au fost dovedite, iar în subsidiar dacă se apreciază că sunt probe la dosar privind efectuarea acestora că acestea sunt disproporționat de mari față de obiectul cauzei și numărul redus de termene și munca îndeplinită de avocat.
Intimatul Consiliul Local B nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate, curtea apreciază că recursul este parțial fondat.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 243/2005 emisă de Consiliul Local al municipiului B, față de care s-a invocat excepția de nelegalitate, s-a aprobat Regulamentul privind eliberarea și folosirea permiselor de liberă trecere pe străzile Municipiului Regulamentul este adoptat în baza art. 40 din Ordonanța de Guvern 43/1997, art. 8 din Ordonanța de Guvern 2/2001 și în temeiul art. 2 lit. f, l și r din Legea 215/2001.
Recurentul susține că Ordonanța de Guvern 2/2001 și Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 sunt ulterioare Legii 215/2001și Ordonanței Guvernului 43/1997, deci orice dispoziții contrare acestora sunt abrogate implicit. Actele normative indicate, Ordonanța de Guvern 2/2001 și Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002, nu abrogă dispoziții din legile anterioare menționate de recurent, prevederile acestora se coroborează, nu se exclud reciproc. Obiectul de reglementare a acestora este diferit: Ordonanța de Guvern 2/2001 reglementează regimul juridic al contravențiilor; Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 reglementează circulația pe drumurile publice; Ordonanța de Guvern nr. 43/1997 reglementează în mod unitar administrarea drumurilor publice și private, iar Legea 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea autorităților administrației publice locale.
Art.22 din Ordonanța de Guvern nr.43/1997 rep. privind regimul drumurilor prevede că administrarea de interes local "se asigură de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora". Autoritățile administrației publice locale împreună cu Poliția au obligația de a reglementa circulația, parcarea, staționarea și oprirea pe străzi a vehiculelor, iar administratorii drumurilor pot institui restricții temporare, parțiale sau totale de circulație pentru protecția unor sectoare de drumuri.
Art. 2(2) din Ordonanța de Guvern 2/2001 dispune că prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
În speță Consiliul Local Bas tabilit contravenții pentru nerespectarea prevederilor Regulamentului privind eliberarea și folosirea permiselor de liberă trecere pe străzile Municipiului Prevederile art. 108 alin 1 pct. 5 raportat la art. 99 alin 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 195/2002 și art. 26 lit. a din Hotărârea Consiliului Local 243/2005 nu sunt contradictorii. Articolul menționat din ordonanță sancționează circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis; prin Hotărârea Consiliului Local se sancționează nerespectarea interdicțiilor de circulație fără permis de liberă trecere.
Corect a reținut prima instanță că dispozițiile a căror nelegalitate a fost invocată nu sunt în contradicție cu legea circulației și nici cu prevederile Ordonanței de Guvern 2/2001.
Primul motiv de recurs nu este întemeiat.
C de-al doilea motiv de recurs care vizează acordarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligat reclamantul este parțial fondat. Pârâtul a făcut dovada cheltuielilor de judecată cu factură emisă și contract de asistență juridică și a solicitat acordarea acestora. Prima instanță în baza art. 274 Cod procedură civilă a acordat integral aceste cheltuieli.
Curtea apreciază că, se impunea aplicarea dispozițiilor alin. 3 art. 274 Cod procedură civilă. Constată că onorariul avocațial de 2380 lei este nepotrivit de mare față de obiectul pricinii, excepție de nelegalitate invocată în fața Judecătoriei Brașov în cadrul judecării plângerii împotriva unui proces verbal prin care reclamantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.500 lei, precum și față de activitatea îndeplinită de avocat în cadrul procesului.
Pentru aceste considerente, Curtea va reduce suma acordată cu titlul de cheltuieli de judecată la 700 lei, apreciind că suma este echitabilă și într-un cuantum rezonabil față de valoarea pricinii și munca depusă de avocat.
Apreciind că doar cel de al doilea este parțial fondat, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă urmează să admită în parte recursul formulat, și să modifice în parte sentința civilă atacată în sensul obligării reclamantului la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către pârât, cu respingerea restului pretențiilor Consiliului Local
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate privind respingerea excepției de nelegalitate invocate.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că nici una dintre părți nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, deși ambele au solicitat aceste cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 275/CA/10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă reclamantul să plătească pârâtului Consiliul Local al municipiului B suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și respinge restul pretențiilor pârâtului.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Mirena Radu
- - - - - -
Grefier,
Red. MC 25.06.2009/dact.06.2009/3 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Mirena Radu, Maria Ioniche
