Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.484
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Dacu Cristian Alexandru
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.13/08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimații Primăria Orașului Sânnicolau M, Primarul Orașului Sânnicolau M și Consiliul Local Sânnicolau M, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică,pentru reclamanta recurentă se prezintă avocat, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea în tot a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei. Depune chitanța nr.0095/16.04.2008 reprezentând cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.13 din 8.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins cererea formulata de către reclamanta (născută ), având ca obiect excepția de nelegalitate a hotărârii nr.12/25.01.2001, pronunțată de către pârât.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.992/30/28.06.2006, reclamanta (născută ) a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Orașului Sânnicolau M, Primăria Orașului Sânnicolau M și Primarul Orașului Sânnicolau M, pentru ca aceștia să fie obligați la emiterea dispoziției motivate pentru soluționarea notificării nr.675/14.11.2001 prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat in Sânnicolau M,-, înscris în CF nr.1328 Sânnicolau M, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1485 mp, să se constate că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în sensul art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată și să fie obligați pârâții la soluționarea notificării prin restituirea în natură a terenului menționat, iar prin echivalent pentru construcțiile vândute în temeiul Legii nr.112/1995. S-a invocat pe cale de excepție, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, nelegalitatea HCL Sânnicolau M nr.12/25.01.2001, prin care terenul aferent construcțiilor a fost atribuit în proprietate chiriașilor care au cumpărat locuința în temeiul Legii nr.112/1995.
În motivare s-a arătat că prin hotărârea menționată a fost atribuit întregul teren înscris în CF dobânditorilor construcțiilor, deși nici Legea nr.112/1995 și nici normele metodologice de aplicare a acesteia nu definesc noțiunea de "teren aferent". Se menționează că la data când reclamanta a formulat notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului, nu era înscrisă în cartea funciară vreo mențiune referitoare la atribuirea terenului în proprietatea dobânditorilor construcției. Reclamanta arata ca terenul aferent nu poate fi interpretat ca fiind terenul înscris in cartea funciara, întrucât in aceasta situație nu s-ar mai fi făcut trimitere la dispozițiile art 26 alin ultim al legii nr 112/1995 unde se precizează ca suprafețele de teren preluate de către stat sau de către persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 in posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor, rămân in proprietatea statului.Așadar aceste suprafețe de teren care depășesc suprafață de teren care depășește suprafața aferenta construcțiilor ce sunt dobândite in baza legii nr. 112/1995 nu pot fi atribuite comparatorilor locuinței in temeiul art. 36 alin 2 si 3 din Legea nr. 18/1991.
Reclamanta precizează ca prevederile art. 36 alin 2 din legea nr 18/1991 se aplica terenurilor care înainte de anul 1989 au fost atribuite de către stat in folosința persoanelor care erau proprietari ai construcțiilor.
S-a mai arătat că, deși reclamanta este îndreptățită la restituirea imobilului, după cum rezultă din actele doveditoare depuse la dosarul administrativ, Primarul Orașului Sânnicolau M nu a emis nici până la acest moment dispoziția motivată pentru soluționarea notificării. Cererea a fost întemeiată pe disp.art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Primarul Orașului Sânnicolau Mas olicitat respingerea excepției de nelegalitate astfel invocate, precum și respingerea acțiunii, invocând excepția de necompetentă materială a Tribunalului Timiș în soluționarea acesteia, motivat de faptul că această instanță este îndreptățită potrivit art.25 și 26 din Legea nr.10/2001 să analizeze doar legalitatea deciziei sau dispoziției emise pentru soluționarea notificării, neputându-se pronunța anterior emiterii acestui act.
Întrucât reclamanta nu a depus la dosar acte din care să rezulte că este moștenitoare a fostului proprietar tabular al imobilului, s-a invocat excepția lipsei calității sale procesuale active. De asemenea, s-a susținut că Orașul Sânnicolau M, chemat în judecată ca pârât, nu are calitate procesuală pasivă, față de disp.art.20 și 21 din Legea nr.10/2001, revenind Primăriei Orașului Sânnicolau M obligația de a analiza notificarea formulată de reclamantă.
Prin întâmpinare s-a argumentat că este nefondată și excepția de nelegalitate HCL Sânnicolau M, invocată prin cererea de chemare în judecată, respectiv că aceasta nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege, solicitându-se respingerea acesteia.
La 21.11.2006, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune, învederând că au calitatea de pârâți în cauză Primăria Orașului Sânnicolau M și Primarul Orașului Sânnicolau M, întrucât Primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.10/2001, solicitând și respingerea excepțiilor privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, respectiv necompetența materială a Tribunalului în soluționarea cererii, argumentându-se și că excepția prescripției dreptului de a invoca pe cale de excepție nelegalitatea actului administrativ emis de Consiliul Local Sânnicolau M este neîntemeiată, această nelegalitate putând fi invocată oricând pe cale de excepție.
În probațiune s-au depus la dosar extrase CF nr.1328 Sânnicolau M, copia notificării expediate la 14.11.2001 prin intermediul B, HCL Sânnicolau M nr.12/25.01.2001, adresa Primăriei Orașului Sânnicolau M nr.8370/14.04.2003, copia testamentului semnat, datat 30.11.1982.
Prin sentința civila nr. 304/PI/13.02.2007 tribunalul a admis in parte cererea formulata de către reclamanta si pe cale de consecință a obligat primarul orașului Sânnicolau M sa emită dispoziție motivata pentru soluționarea notificării formulate de către reclamanta sub nr. 675/14.11.2001 expediata prin intermediul BEJ B, cu privire la imobilul situat in Sânnicolau M,-, înscris in CF nr. 1328 Sannicolau M, respingând in rest cererea precizata a reclamantei.
Împotriva sentinței menționată reclamanta a formulat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii atacate in sensul admiterii in întregime a acțiunii astfel cum a fost precizata.
In cuprinsul cererii de apel reclamanta a arătat ca in cererea introductiva a invocat excepția de nelegalitate a HCL Sânnicolau M nr.12/25.01.2001, insă instanța de fond a invocat din oficiu excepția de prematuritate a petitelor 2 si 3 din cererea inițială de chemare in judecata. În cererea de apel reclamanta -apelanta a invocat din nou excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 12/25.01.2001, cu motivarea expusa in cererea introductiva la instanța de fond.
Prin încheierea nr.252/09.05.2007 Curtea de APEL TIMIȘOARAa suspendat, in temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 judecarea apelului declarata împotriva sentinței civile nr. 304/13.02.2007 pronunțată in dosar nr- si a scos cauza de pe rolul Secției Civile, transferând dosarul la secția de contencios administrativ a Curții de Apel in vederea soluționării excepțiile de nelegalitate a hotărârii nr. 12/25.01.2001 emisa de către Consiliul Local al Orașului Sânnicolau
Prin sentința civila nr. 156/PI/19.06.2007 Curtea de APEL TIMIȘOARA -secția de contencios administrativ si fiscal a declinat competenta de soluționare a excepției de nelegalitate a prevederilor hotărârii nr. 12/25.01.2001 adoptata de consiliul Local al Orașului Sânnicolau M in favoarea Tribunalului Timiș.
Pe rolul Tribunalului Timiș cauza fost înregistrata la data de 02.07.2007, sub nr-.
La dosarul cauzei a fost depus dosarul administrativ care a stat la baza adoptării hotărârii nr. 12/25.01.2001 emisa de către Consiliul Local al Orașului Sânnicolau M cu nr.8370/15.11.2001 (filele 32-37).
Prin hotărârea nr. 12/25.01.2001 paratul a aprobat atribuirea in proprietate a întregii suprafețe de teren existenta si înscrisa in CF aferenta imobilelor cumpărate in baza Legii nr. 112/1995.
Legalitatea hotărârii menționate trebuie interpretata prin raportare la prevederilor art. 26 din Legea nr. 112/1995 si art. 36 din Legea nr. 18/1991.Astfel fiind, in acord cu prevederilor art. 26 din Legea nr.112/1995 suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
Dispozițiile art. 26 din Legea nr. 112/1995 urmează sa fie interpretate prin coroborare cu prevederile art.36 alin 2 din Legea nr. 18/1991, la care se face trimitere in contractele de vânzare cumpărare a unor imobile cu destinația de locuințe, in ceea ce privește definirea noțiunii de teren aferent construcției. Potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție. Potrivit alineatului 3 din același articol terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
Pentru a reglementa situația juridica a terenurilor aferente construcțiilor vândute in condițiile Legii nr.112/1995 Consiliul Local al Orașului Mae mis o hotărâre prin care se prevede ca o data cu vânzarea imobilelor si anexelor gospodărești in temeiul Legii nr. 112/1995 se dobândește atât terenul pe care se afla construcția cat si cel aferent notațiilor din cartea funciara. Astfel fiind, se arata in art. 1 din hotărârea a cărei nelegalitate se invoca ca se aproba atribuirea in proprietate a întregii suprafețe de teren existente in extrasele de carte funciara si care sunt aferente imobilelor cumpărate de către cetățeni conform Legii nr. 112/2005. Prin urmare, se prevăd in hotărâre condițiile concrete de aplicare a dispozițiilor legale mai sus enunțate, si anume atribuirea terenurilor înscrise in cartea funciara si care sunt aferente imobilelor cumpărate, in acord cu Legea nr. 112/1995.
Tribunalul a constatat că paratul a avut în vedere spiritul legii in momentul in care a adoptat hotărârea atacata. Totodată paratul a avut in vedere prevederile art. 36 alin 2 din Legea nr.18/1991, in temeiul cărora se impune concluzia ca dobânditorul unei construcții trebuie sa primească in proprietate ceea ce a aparținut ca teren aferent casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si, daca este cazul,curtea si gospodăria din jurul acestora, conform notațiilor din cartea funciara.
de aceste considerente tribunalul constata ca hotărârea nr. 12/ 25.01.2001 pronunțată de către parat este legala si temeinica, nefiind contrara dispozițiilor legale incidente in aceasta materie.Totodată menționam ca in acest sens s-a pronunțat si Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civila nr. 121/08.10.2001 pronunțată in dosarul nr. 5657/CA/2001, care a avut ca obiect anularea hotărârii nr. 12/25.01.2001.
de aceste considerente, tribunalul a respins excepția de nelegalitate invocata de către reclamanta prin cererea de.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive de instanța și constatarea nelegalității Hotărârii nr.12 din 25 ianuarie 2001 Consiliului Local Sânnicolau M, prin care s-a atribuit în proprietatea chiriașilor întregul teren aferent construcțiilor vândute în temeiul Legii nr.112/1995, existent în extrasele de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se susține că prin adoptarea acestei hotărârii de către Consiliul Local, s-au eludat prevederile Legii nr.213/1998, prin care se stabilesc bunurile care fac parte din domeniul public, sau privat al statului sau unităților administrativ-teritoriale.
Or, acest teren nu a făcut parte niciodată din domeniul public sau privat al orașului Sânnicolau M, în condițiile în care trecerea în proprietatea statului s-a făcut cu încălcarea prevederilor actului de preluare și anume a Legii nr.58/1974.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Prima instanță a stabilit că Hotărârea nr.12 din 25 ianuarie 2001, Consiliului Local al Orașului Sânnicolau M, a fost emisă în conformitate cu dispozițiile art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, potrivit căreia, dobânditorul unei construcții trebuie să primească, în proprietate ceea ce a aparținut ca teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și dacă este cazul, curtea și gospodăria în jurul acestora, conform notaților din cartea funciară.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate întrucât hotărârea a cărei nelegalitate se invocă, a fost emisă în condițiile prevăzute de lege, astfel că în temeiul prevăzut de art.312 pct.1 din Codul d e procedura civilă, instanța va respinge recursul declarat de reclamantă și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
În aceste sens, s-a mai pronunțat Curtea de APEL TIMIȘOARA, Secția Comercială și de Contencios-Administrativ, prin Decizia civilă nr.121 din 8 octombrie 2001, când a statuat cu Hotărârea nr.12 din 25 ianuarie 2001, fost emisă de Consiliul Local al Orașului Sânnicolau M în condițiile prevăzute de lege, astfel că, a respins acțiunea pe fond, acțiunea în contencios-administrativ formulată de Prefectul Județului T, pentru anularea nr.12 di 25 ianuarie 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr.13 din 8 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red.C/-28.05.2008
TEHNORED:LC/28.05.2008/2.ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Judecător:
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian Alexandru
