Litigiu privind magistrații. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 01.02.2008

DECIZIA CIVILĂ NR.483

Ședința publică din 17 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel

JUDECĂTOR 2: Dacu Cristian Alexandru

JUDECĂTOR: - -

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr.2743/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimații Tribunalul Arad, Ministerul Justiției și Curtea de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect litigiu privind magistrații.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin Registratură, la data d 3.03.2008, o cerere din partea recurentei prin care solicită judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă.

Văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr.2743/21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Arad, Ministerul Justiției și Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată la Tribunalul Arad, la data de 18.01.2007, reclamanta a chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pârâții Tribunalul Arad, Ministerul Justiției și Curtea de APEL TIMIȘOARA, solicitând obligarea acestora la plata sumelor bănești reprezentând diferențele de impozit și contribuție de asigurări sociale și de pensie reținute în mod nelegal în perioada ianuarie 2002-noiembrie 2006, reactualizate cu indicele de inflație de la data hotărârii, cât și obligarea acestora la plata diferențelor de impozit pentru luna decembrie 2005.

În motivare, reclamanta susține că drepturile bănești cuvenite legal, cât și diferențele obținute prin sentințe judecătorești definitive, au fost impozitate în mod greșit de două ori.

În dovedirea cuantumului acestor pretenții, a solicitat efectuarea unei expertize contabile care să stabilească diferențele de impozitare și rețineri de contribuții de asigurări sociale și pensie ca urmare a dublei impozitări și rețineri din veniturile obținute cu titlu de pensie sau alte drepturi salariale restante.

Temeiul de drept invocat de reclamantă este art.57 din Legea nr.571/2003, republicată.

Instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin încheierea din 21.02.2007.

Asupra excepției puse în discuție, reclamanta a solicitat respingerea ei, iar prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Justiției au solicitat admiterea excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii.

Pârâtul, Tribunalul Arad, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă, instanța a unit excepția cu fondul cauzei.

Din probele existente la dosar, respectiv cele două expertize contabile judiciare, rezultă aceeași concluzie și anume că toate salariile și plățile similare cuvenite, astfel: pentru contribuțiile de asigurări sociale, 9,5 %, contribuții de asigurări de sănătate, 6,5%, contribuția individuală la asigurări șomaj, 1%, iar impozitul pe venite este de 16%, procente care nici nu au fost contestate.

Veniturile reclamantei nu au fost de două ori impozitate, neexistând nicio dovadă în acest sens.

Apărarea reclamantei cu privire la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art.60 și art.117 alin.1,2 și 3 din normele metodologice de aplicare a codului fiscal nu poate fi reținută, interpretarea fiind greșită, deoarece art.57 din Codul fiscal prevede că la data ultimei plăți a drepturilor salariale aferente unei luni, impozitul se calculează asupra veniturilor totale din luna respectivă prin cumularea drepturilor salariale respective cu plățile intermediare, iar impozitul de reținut la această dată reprezintă diferența dintre impozitul calculat asupra veniturilor totale și suma impozitelor reținute la plățile intermediare.

Toate veniturile salariale dintr-o lună se calculează rezultând venitul brut lunar, la care se calculează cote de contribuții obligatorii la bugete și se scad sumele nete care s-au primit în timpul lunii.

De asemenea, au fost aplicate corect și dispozițiile art.58 din Codul Fiscal, impozitul pe veniturile din salarii au fost calculat corect, precum și sumele reținute și vărsate lunar de către angajator, atât pentru salariul de încadrare, cât și pentru premiile sau stimulentele de orice fel, ori diferențele salariale achitate în baza unor titluri executorii.

Având în vedere aceste împrejurări, instanța a constatat că acțiunea reclamante este nefondată urmând a fi respinsă față de Tribunalul Arad.

Față de pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Justiției, acțiunea s- respins datorită lipsei calității procesuale pasive a celor două instituții, reclamanta neavând cu acestea raporturi juridice de serviciu, iar pârâtele neavând obligația de calcul și plată a drepturilor salariale deduse judecății.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta și a solicitat modificarea sentinței, în sensul, admiterii acțiunii precizate, în temeiul prevederilor art.304 pct.9 raportat la art.312 alin.2 din Cod procedură civilă, sau în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art.312 alin.3 raportat la art.305 din Cod procedură civilă, instanța de recurs, neavând posibilitatea administrării de probe noi.

În motivarea recursului, reclamanta susține următoarele:

Prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând diferențele de impozitare pentru perioada ianuarie 2002-noiembrie 2006 reactualizate cu indicele de inflație de la data hotărârii, iar prin completarea la acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtelor la plata diferențelor de impozit din luna decembrie 2006.

A invocat dispozițiile codului fiscal privind determinarea impozitului pe venitul din salarii și dispozițiile din normele metodologice de aplicare a codului fiscal.

Mai arată că, au fost luni, în această perioadă în care pe lângă drepturile salariale lunare s-au achitat și plățile intermediare. Aceste din urmă la data acordării au fost impozitate fie cu baremul lunar potrivit legislației din perioada 2002-2004 fie cu cota de 16 % din 2005, fiind reținute și contribuțiile legale.

acestor păți intermediare s-a cumulat cu salariul cuvenit în luna respectivă și la suma cumulată s-a reținut impozitul și cotele legale.

Situația în care a apreciat că această plată intermediară a fost impozitată de două ori: la data plății și prin cumulare cu salariul. Nu a contestat cotele de impozitare și de contribuție pentru că acestea sunt stabilite de lege.

Deși a exemplificat ce dorește să se verifice, d-na expert fie nu a înțeles obiectivele expertizei, fie nu a avut priceperea necesară în aceste sens.

Instanța, deși invocă corect dispozițiile codului fiscal și ale normelor metodologice de aplicarea codului fiscal care prezintă modalitatea de reținere a impozitului și contribuțiilor legale, fără a avea o dovadă în acest sens, apreciază că s-au aplicat corect dispozițiile legale și fără a verifica dacă exemplul pe care l-a dat respectă aceste dispoziții legale.

Susține faptul că, volumul de muncă a fost prea mare pentru d-na expert de aceea în expertiză vorbește numai despre reținerea corectă a cotelor legale de impozitare și a contribuțiilor legale, fără a verifica dacă într-o lună sau în exemplul său s-au aplicat corect dispozițiile codului fiscal și ale normelor de metodologie privind reținerile de impozitare, fără a se deduce din impozitul celor două sume cumulate impozitul reținut la plata intermediară.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28 februarie 2008, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind temeinică și legală ( fila 9-10).

Recursul este nefundat.

Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recursul și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar în mod legal a respins critica reclamantei ca neîntemeiată.

Prima instanță a avut în vedere la soluționare concluziile celor două Rapoarte de expertiză contabilă judiciară, din care rezultă că salariile și celelalte plăți achitate reclamantei au fost corect impozitate prin aplicarea procentelor prevăzute de lege, astfel că veniturile reclamantei nu au fost impozitate de două ori și nu există diferențe de impozitare sau rețineri de contribuții la asigurări sociale, ( filele 45-49 și 95-101 dosar tribunal). S-a mai reținut că pentru sumele intermediare acordate cu titlu de premii trimestriale, anuale, prin hotărâri judecătorești irevocabile, alte diferențe, salariale, rezultă că au fost respectate actele normative în vigoare la data acordării drepturilor și calculul reținerilor aferente acestor drepturi s-a făcut corect conform cotelor de contribuții stabilite prin lege, iar expertiza nu a determinat alte sume suplimentare cuvenite și neacordate reclamantei.

Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt neîntemeiate și în raport cu probele administrate în cauză nu se impune nici modificarea și nici casarea cu trimitere a sentinței primei instanțe, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul reclamantei ca nefondat și va menține hotărârea tribunalului ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței Civile nr.2743 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 17 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - - - -

GREFIER,

Red.C-27.05.2008

TEHNORED:LC/27.05.2008/2.ex.

Primă instanță: Tribunalul Arad

Judecător:

Judecător:

Președinte:Chiu Mircea Ionel
Judecători:Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian Alexandru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind magistrații. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Timisoara