Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 488/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 488
ȘEDINȚA DE LA DATA - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința de la data de 30 noiembrie 2009, privind judecarea excepției de nelegalitate formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Prestații Sociale, Direcția de Muncă și Socială- Agenția Teritorială O, Guvernul României și Agenția Județeană de Prestații Sociale
Procedura legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data 30 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
La data de 10.02.2009, în calitate de reclamantă în dosarul nr- al Tribunalului O l, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și în baza căreia se acordă indemnizația de 800 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 13.02.2006 a născut 2 gemeni și, iar O actualmente AJPS O i-a acordat o singură indemnizație.
Reclamanta a susținut că OUG nr. 148/2005 prevede acordarea de drepturi (indemnizație și concediu) familiei pentru creșterea și îngrijirea copilului, de unde rezultă faptul că izvorul legal al drepturilor respective este copilul și nu nașterea.
Ordonanța nu reglementează cazurile particulare ale copiilor proveniți din sarcini multiple, nu specifică modul de acordare a drepturilor cuvenite familiei și copilului în asemenea cazuri, încălcând principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă (art. 6) și discriminează persoane aflate în situații identice, fără a exista o justificare de ordin obiectiv.
Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii, în art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 se completează în mod nelegal actul normativ de față cu forță superioară, în aplicarea căruia a fost adoptat, încălcând principiul egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă. Astfel definiția stabilită pentru naștere, ca element de suferință, și acordarea indemnizației lunare creează o discriminare vădită între persoane aflate în situații de același fel.
Față de cele expuse mai sus, reclamanta consideră că soluționarea litigiului pendinte depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate o invocă, solicitând admiterea excepției.
În drept, reclamantul și-a întemeiat excepția de nelegalitate pe dispozițiile art.4, art.10, art.23, art.24 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Prin încheierea din 08.10.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Olta scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în vederea soluționării excepției de nelegalitate.
S-a suspendat cauza până la soluționarea excepției de nelegalitate a Hotărârii Guvernului nr. 1025/2006, art. 3 alin. 1, emisă de Guvernul României.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a constat că de actul administrativ unilateral - HG nr.1025/2006, art. 3 alin. 1, adoptată de către Guvernul României - depinde soluționarea litigiului pe fond, astfel încât sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, dispunând astfel sesizarea instanței de contencios administrativ competentă potrivit art. 10 alin. 1 și 3 din același act normativ, Curtea de APEL CRAIOVA, dat fiind că actul administrativ atacat ca nelegal este emis de către o instituție centrală.
În baza art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de nelegalitate de către instanța de contencios administrativ.
Primind cauza spre soluționare Curtea a înregistrat-o la nr- dispunând citarea părților, respectiv reclamanta în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Prestații Sociale, Direcția de Muncă și Socială - Agenția Teritorială O, Guvernul României și Agenția Județeană de Prestații Sociale
La termenul din 02.11.2009 prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 28.10.2009 pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate analizată în cauză, arătând că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu cele cu caracter normativ, cum este actul administrativ în discuție în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei s-a susținut că HG nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. III din OUG nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea OUG 148/2005 și al Legii 61/1993.
Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei ca organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și componente în domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr. 50/2005 (în prezent abrogată prin HG nr. 1226/2007) proiectul actului normativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care potrivit art. 8 alin. 6 din Regulamentul aprobat prin HG 50/2005 (art. 33 alin 7 din HG 1226/2007) avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității.
Raportându-se dispozițiile art. 3 alin. 1 din HG nr. 1025/2006 la prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 s-a susținut că indemnizația reglementată de OUG nr. 148/2005 reprezintă un substitut al salariului, măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile legale analizate urmărind îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, nereprezentând măsuri de protecție a copilului.
Au fost depuse ca practică judiciară mai multe hotărâri judecătorești.
Analizându-se în prealabil excepția de inadmisibilitate invocată în cauză se constată că aceasta nu poate fi reținută deoarece Legea 554/2004 prevede expres în art. 11 alin. 4 că, alături de ordonanțele guvernului sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate în contencios administrativ oricând.
Prin urmare, pot fi cenzurate conform procedurii prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum au caracter individual ori normativ, impunându-se interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 coroborat cu art. 11 alin. 4 din Legea 554/2004.
În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție care, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007, prin deciziile pronunțate a soluționat în fond excepții de nelegalitate invocate cu privire la acte administrative unilaterale cu caracter normativ (deciziile nr. 3373 din 14 august 2007, 3544 din 25 septembrie 2007, 3376 din 14 august 2007, 3449 din 19 septembrie 2007, 3543 din 25 septembrie 2007, 3750 din 4 octombrie 2007, 3927 din 17 octombrie 2007, 4157 din 1 noiembrie 2007, 4349 din 13 noiembrie 2007, 4557 din 23 noiembrie 2007).
Referitor la fondul cauzei se reține că excepția de nelegalitate invocată în prezenta cauză, în condițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Nelegalitatea prevederilor mai sus indicate este raportată la dispozițiile art. 1 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005.
Potrivit art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005: "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006."
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
În acest sens Normele metodologice a căror nelegalitate se invocă în prezenta cauză prin art. 3 alin. 1 definesc termenul "naștere" din actul normativ cu forță superioară ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
nașterea, element de referință în acordarea indemnizației lunare, ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii Normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. 1 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forță superioară și, în fapt, restrângând aplicarea acestuia.
Acesta rezultă din faptul că OUG 148/2005 prin art. 6 alin. 1 are în vedere ca ipoteză de acordare a concediului, indemnizației și stimulentului reglementate de acest act normativ nu numai numărul nașterilor ci și numărul copiilor.
Ori, legând acordarea drepturilor prevăzute de OUG 148/2005 numai de numărul nașterilor, Normele metodologice adaugă la actul normativ în interpretarea căruia au fost adoptate restrângând sfera acestuia de aplicare și încălcând egalitatea de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă.
În același sens se reține că, și în condițiile în care referirea la numărul copiilor cuprinsă în art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 privește persoanele care au adoptat un copil, cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și persoana care a fost numită ca tutore este evident că nu poate fi primită interpretarea dispoziției legale art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 dată prin întâmpinarea formulată în cauză de Guvernul României în sensul că indemnizația se cuvine pentru fiecare din primele trei nașteri sau pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției, întrucât în practică este foarte ușor de conceput, mai ales în situația plasamentului sau al plasamentului în regim de urgență, situația în care doi sau mai mulți copii (mai ales frați) sunt dați în plasament simultan aceleiași persoane.
Or, în această ipoteză s-ar ajunge la situația în care persoana sau familia care primește în plasament simultan mai mulți copii să beneficieze de indemnizație pentru fiecare dintre copii dați în plasament iar familia în care se mai mulți copii ca urmare a unei nașteri multiple să beneficieze de o singură indemnizație.
Astfel se creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv.
Față de titlul și obiectul de reglementare al actului normativ contestat, precum și față de cele mai sus arătate, va fi reținută ca neîntemeiată și apărarea pârâtelor în sensul că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultat din norma legală cuprinsă în art. 6 din OUG nr. 148/2005 nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială.
De altfel, în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 1947 din 04.04.2007 și nr. 3386 din 09.10.2008 cu referire la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1825/2005, care definea în mod identic nașterea ca și Normele metodologice contestate în prezenta cauză.
În consecință potrivit art. 4 din Legea contenciosului administrativ urmează a se admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Prestații Sociale, Direcția de Muncă și Socială - Agenția Teritorială O, Guvernul României și Agenția Județeană de Prestații Sociale și se va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională pentru Prestații Sociale, Direcția de Muncă și Socială - Agenția Teritorială O, Guvernul României și Agenția Județeană de Prestații Sociale în dosarul nr- al Tribunalului O l.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr.148/2005 aprobate prin HG 1025/2006.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 decembrie 2009
Președinte, |
Grefier, |
Red./6ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie
