Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr.530/ Dosar Nr-
Sedința publică din 05 septembrie2008
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Georgeta Beijnaru Mihoc
- - - -președinte secție - - JUDECĂTOR 3: Maria
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 338 din 25.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 02 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de05 septembrie 2008.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată că:
La data de 2.10.2007, reclamanta, domiciliată în Germani, prin mandatar a chemat în judecată pârâtele Comisia Județeană B de aplicare a Legii Fondului Funciar și Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar din cadrul primăriei solicitând instanței în baza art. 53 din Legea nr. 18/1001 ca pe calea controlului judecătoresc să se stabilească: nelegalitatea hotărârilor în ceea ce privește mențiunile referitoare la prin succesivila înscrisă pe anexa 23 cu despăgubiri pentru 2,01ha; obligarea autorității la emiterea hotărârii de restituire în natură a întregii suprafețe de 24 548,1 mp potrivit situațiilor din: CF 2875 top1580/1/2; CF 2115 top 1018/4; CF 2133 top, 1813/2/1/a; 1813/2/1/b, 1897/3/2, CF 2872 top 1806/1, 2251/1105/1, 1814, 1815, 2555/1817/1/1a; restituirea în natură pe vechile amplasamente terenurile figurând la stat, CAP, Consiliul local; efectuarea cuvenitelor mențiuni în evidența cadastrală și CF menționate peste dreptul reclamantei de proprietate cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Brașov.
În acest dosar s-au administrat o serie de probe. La data de 13.12. 2007, reclamanta a precizat petitele 1 și 2, în sensul că a invocat nelegalitatea hotărârii de a i se acorda despăgubiri pentru suprafața de 2, 01 ha - privind antecesoare sa și obligarea pârâtei de a emite hotărârea de restituire în natură a întregii suprafețe de teren de 24548,1 mp.
La 22.11.2007, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei ( fila 63 dosar Judecătorie ) prin care a invocat în bata art. 4 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a HCL nr.-, a HCL 8/10.01.2006, 101/31.10.2006 și 537/10.11.2006.
Reclamanta a susținut că se impune constatarea nulității absolute a celor 4 hotărâri de Consiliu Local, acte administrative, de a cărei soluționare depinde soluția de fond din dosarul nr-.
În motivarea excepției de nelegalitate se arată de reclamantă următoarele:
Reclamanta arată că a avut cereri de retrocedare reînnoite ultima dată în baza modificării legislative data de Legea nr. 1/2000, respectiv anul 2001 și respectiv în 21.09.2005 în baza Legii 247/2005 - pentru retrocedarea suprafețelor de teren ce fac obiectul prezentului dosar.
În întâmpinare se susține că anterior în 31.05.2005, prin hotărârea 56 și hotărârea nr. 8/2006 a Comisiilor Locale și Județene s-a dispus că nu se pot retroceda 2,45 ha ce erau identificate în iazul comunal cu motivarea că aceste terenuri au trecut în proprietatea Primăriei.
Scoaterea terenurilor asupra cărora erau cereri revendicative de la particulari și trecerea lor în proprietatea privată a orașului și administrarea, s-a făcut vădit pentru a diminua suprafețele ce urmau a fi retrocedate, prin frauda la lege și înfrângerea dreptului de proprietate consacrat de CEDO, Protocolul nr. 1.
Terenurile au o valoare economică foarte mare, ca dovada că au fost introduse în, intravilan și sunt în prezent concesionate ( potrivit susținerilor ) pe diferite perioade de timp, așadar afectate lor în proprietatea privată însă în favoarea altor persoane și nu a proprietarilor de fapt și de drept îndreptățiți la retrocedare. ( evident că interesul este în a se procura fonduri de către CL, dar numai aparent pentru ca în realitate despăgubirile trebuiesc plătite tot din fonduri publice ).
Se dovedesc astfel că este fraudată legea cu referire la terenurile subsemnate ce au făcut obiectul cererii inițiale, retrocedare fiind posibilă după cum rezultă din situația de carte funciară și eventual prin expertiza de identificare a terenurilor din CF respectiv aflate în proprietatea reclamantei pentru care nu a pierdut decât vremelnic posesia.
Față de această excepție instanța sesizată cu soluționarea acțiunii de fond a dispus prin Încheierea din 10.01.2008, suspendarea cauzei și a trimis dosarul spre soluționare pe excepția de nelegalitate a HCL nr. 56/31.05.2005, nr. 17/28.02.2006 și nr. 104/31.10.2006 invocată de reclamantă.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Brașov secția contencios administrativ în care instanța pe baza probelor administrate de părți a pronunțat sentința civilă nr. 338/CA/25.04.2008 în dosarul nr-.
Prin această hotărâre instanța de contencios administrativ a respins excepția de nelegalitate a HCL 56/31.05.2005, a HCL nr. 17/28.02.2006 și a HCL nr.104 /31.10.2006 toate emise de Consiliul Local.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Petenta contestă legalitatea Hotărârilor nr. 56/2005, 17/2006 și 104/2006 însă nu indică ce text de lege a fost încălcat prin adoptarea acestora.
Art. 14 alin. 3 din Legea 18/1991 permite Consiliului Local diminuarea suprafețelor de teren ce urmează a fi reconstituită în natură atunci când nu există teren la dispoziția comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar.
Pe de altă parte petenta nu a produs probe în sensul depunerii cererii de reconstituire în natură a dreptului de proprietate a terenului ce formează obiectul litigiului, anterior aprobării planului urbanistic general al orașului, aprobat în mai 2005.
Singura cerere formulată de petentă datează din 21.09.2005 conform înscrisurilor depuse în dosarul Judecătoriei Brașov nr-.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că terenul solicitat se află pe amplasamentul ce formează obiectul Hotărârilor Consiliului Local nr. 56/2005, 17/2006 și 104/2006.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit Legii 18/1991, Legii 247/2005, că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se va stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată de petentă, apreciind că nr. 56/2005, 17/2006 și 104/2006 sunt legale.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a HCL Consiliul Local nr. 56/31.05.2005, HCL 17/28.02.2006 și HCL 104/31.10.2006, emise de Consiliul Local.
În motivarea recursului se arată următoarele:
În mod greșit a respins instanța de fond excepția de nelegalitate pentru motivul că nu au fost indicate textele de lege privind nelegalitatea HCL; că nu s-au făcut probe că cererea reclamantei este din 21.09.2005, și că nu a făcut dovada că terenul solicitat se află pe amplasamentul vizat de aceste hotărâri, și că se pot acorda despăgubiri ca măsură reparatorie.
Instanța de fond nu a luat în considerare prevederile legale aplicabile și nici principiul constituțional privind dreptul de proprietate.
Recurenta a susținut că:
1) Prin toate legile reconstitutive a dreptului de proprietate privitor la trenuri se stipulează expres retrocedarea dreptului în natură pe vechile amplasamente - art. 8,9 și urm. din Legea 18/1991 și Legea 247/2005;
2 ) Terenurile ce au fost revendicate sunt dovedite cu extrasele de carte funciară depuse pe numele familiei, ceea ce atestă dreptul de proprietate și identifică topografic situarea și determinarea terenului;
3)Instanța de fond putea să constate pe baza actelor că același teren care este în cartea funciară face obiectul Hotărârii Consiliului Local din 2005, 2006.
4) Recurenta a invocat și faptul că autoritatea locală, Consiliul Local, nu avea dreptul să dispună prin asupra terenurilor ce aveau titular al dreptului de proprietate.
Prin aceste hotărâri a încălcat prevederile art. 1 Protocol 1 CEDO și respectiv art. 5 CEDO, privind apărarea dreptului de proprietate față de abuzurile autorităților.
Prin lipsirea de dreptul de proprietate și prin actele abuzive emise de autoritatea publică locală s-a creat un abuz care nu se datorează legislativului ci autorității publice pârâte, emitenta actului atacat.
5)Instanța de fond trebuia să stabilească temeiul de drept avut în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a exprimat starea de fapt și încălcarea dreptului său de proprietate opozabil " erga omnes ".
Se invocă de recurentă că din moment ce legea recunoaște dreptul de proprietate pe același amplasament, nulitatea se impune cu privire la hotărârea autorității locale prin care se aduc atingere dreptului de proprietate opozabil erga omnes.
Față de recursul declarat în cauză, intimata pârâtă Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar a formulat Întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea sentinței civile nr. 338/25.04.2008 a Tribunalului Brașov ca legală și temeinică, susținând că reclamanta nu făcut dovada că este titulară a dreptului de proprietate, ea fiind doar în calitate de solicitant și că Hotărârile Consiliilor Locale atacate sunt corecte și legale, pronunțările fiind însușite de Comisia Județeană de aplicarea Legii 18/1991, iar în fapt reducerea cotei de restituire a suprafeței de tren a fost justificată și legală, fiind mulți solicitanți pentru restituirea în natură, iar fond funciar nu există suficient pentru toți.
Se susține că terenurile ce au făcut obiectul acestor -uri se afla la aceea dată în proprietatea privată a și nu în proprietatea petentei.
În concluzie intimata a susținut că reclamanta recurentă nu este titulara dreptului de proprietate și că nu s-au încălcat nici prevederile Protocolului 1 și nici a Convenției CEDO și nici ale Constituției României, nefiind incidente în cauză prevederile art. 480 Cod civil, iar hotărârile Consiliului Local sunt legale.
În cauză recurenta a depus prin apărător în probațiune înscrisuri filele 17-34 dosar.
În cauză s-a dispus citarea emitentului Consiliul Local cu un exemplar de pe recurs ( fila 37 și fila 40).
La filele 44-45 Comisia Locală de aplicare a Legii Fondului Funciar a depus o completare la Întâmpinarea prin care se susține că terenurile solicitate de reclamantă au devenit proprietatea statului, ele netrecând din proprietatea titularului dreptului la reclamant, terenurile au fost preluate prin efectul cooperativizării, iar reclamanta nu avea calitatea de proprietar la data intrării în vigoare a Legii 247/2005.
În apărare și în acest sens a depus la dosar copie de pe Decizia nr. 631/R/29.05.2008 definitivă și irevocabilă a Tribunalului Brașov pronunțată în dosar civil nr- ( filele 46-49 dosar).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 338/25.04.2008, a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate în recurs și raportat la prevederile legale aplicabile în cauză constată recursul ca fondat.
Astfel, se constată că, în cauză instanța de fond a soluționat cauza fără a analiza dispozițiile legale cu privire la legalitatea Hotărârilor Consiliului Local atacate pe excepția de nelegalitate prin raportare la actele depuse de reclamantă la dosar și cu trimitere la prevederile legale referitoare la dreptul de proprietate, la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate abuziv de la proprietar, prevăzut în Constituția României, Protocolul 1 și Convenția și fără a avea în vedere jurisprudența CEDO în materie de restituire imobile și de respectarea dreptului de proprietate, măsuri reglementate de Legea 247/2005 și Legea 18/1990 republicată.
Neanalizând legalitatea celor trei HCL-uri, sub motivul că nu s-a indicat exact la ce text de lege se referă reclamanta atunci când a invocat excepția de nelegalitate, instanța de fond, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală sens în care aceasta va fi modificată pentru următoarele considerente:
În cauză reclamanta a făcut trimitere și prin acțiune și prin excepția invocată, la Legile aplicabile, potrivit cărora HCL -urile sunt nule, fiind date cu încălcarea prevederilor legale referitoare la restituirea în natură a terenurilor solicitate de părți care au făcut dovada cu și faptul că este moștenitoarea proprietarului terenului ( decedată ) și că prin cooperativizare terenurile în suprafața solicitată prin acțiunea de la fond în dosarul Judecătoriei Brașov și identificate în cartea funciară au fost trecute din proprietatea titularului de drept.
Se reține față de actele de la dosar că instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a pus în vedere reclamantei să depună toate actele și probele pe care le deținea cu privire la dovedirea legalității și temeiniciei excepției de nelegalitate invocate în cauză privind cele 3 HCL - uri emise de Consiliul Local, ca acte administrative emise de autoritate publică locală pârâtă.
Faptul că pârâtele au făcut propunere pentru HCL care au fost însușite de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar nu înseamnă că aceste hotărâri sunt legale și că sunt conforme cu prevederile legale de reconstituirea dreptului de proprietate in vigoare la data emiterii actelor administrative atacate, respectiv Legea 18/91 republicată și art. 8, 9 din Legea 247/2005 în vigoare în 20 iunie când s-a emis Hotărârea 17/28.02.2006 și HCL nr. 104/31.10.2006.
Prin înscrisul de la filele 18-19,reclamanta a făcut dovada înscrierii în cartea funciară a terenului pe care l-a solicitat sa-i fie restituit ( obiectul cauzei pe fond la Judecătorie ).
La fila 20 recurs rezultă că reclamanta a solicitat restituirea terenului înscris în CF nr. 2133, CF nr. 1875, la fel și cu înscrisurile de la filele 21-22 foaia de proprietate - CF 2133 și CF 2875, înscrisuri din 16.11.2005 ce se referă la terenuri ce au fost preluate cu titlu de cooperativizare de către CAP, trecute în CF 2702.
Verificând hotărârea nr. 56/31.05.2005 emisă de Consiliul Local criticată de recurenta reclamantă se constată că, prin aceasta autoritatea publică locală a hotărât Diminuarea suprafeței de teren înscrisă în anexa 16 la Hotărârea Comisiei Județene de Aplicarea a Legii 18/1991 nr. 48/1991 cu suprafața de 85,29 ha pășune și 11,71 ha teren arabil în vedere susținerii programului de dezvoltare a localității.
Prin Hotărârea 17/28.02.2006 s-a aprobat în principiu concesionarea și vânzarea parțială a terenurilor situate în zona Transilvania faza a II-a.
Prin Hotărârea 104/31.10.2006 Consiliul Local a aprobat diminuarea suprafeței de teren înscrisă în anexa nr. 16 la Hotărârea Comisiei Județene de Aplicare a Legii 18/1991, nr. 48/1991 cu suprafața de 55 ha teren arabil.
Prin urmare din suprafețele de teren ce trebuiau restituite foștilor proprietari, Consiliul Local a hotărât diminuarea suprafeței de teren pentru motivul că interesele localității impun acest lucru și că este necesar a se lua aceste măsuri în vederea respectării -lui aprobat.
Ori acest lucru nu poate împiedica respectarea prevederilor legale cu privire la dreptul de proprietate al unei persoane fizice sau juridice.
Din analiza înscrisurilor, filele 12, 13 dosar recurs - Anexa 3, la poziția 43 tabel figurează familia și cu suprafața de 2,45 ha iar la solicitanți pentru restituirea terenului în natură moștenitorii care avut restabilirea dreptului de proprietate figurează numele reclamantei pentru suprafața de 0,44 ha, iar suprafața stabilită în proprietate este de 0,44 ha ( filele 13-poz 43).
Verificând (fila 27-31 dosar și fila 33 ) avizele Comisiei Economice și Comisiei Culturale pentru proiectul de Hotărâre de diminuarea suprafeței de tren înscris în anexa 16, inițiat de Primar rezultă că nu au ținut cont de cererile de revendicare.
În speță, reclamanta cerut restituirea întregii suprafețe de teren de 2,45 ha dar i s-a aprobat de Comisiile pârâte doar parțial pentru 0,44 ha.
Prin urmare, nu se pune problema nedovedirii calității sale de titular al dreptului de proprietate câtă vreme în anexă figurează ca moștenitoarea familiei și ( poz. 43, tabel 1).
Câtă vreme suprafața totală a fost calculată la 2,45 ha, desigur că potrivit legii reclamanta avea dreptul de a i se reconstitui dreptul de proprietate conform cererii și pentru suprafața ce i-a fost luată prin cooperativizare din proprietatea autorilor reclamantei.
Prin Hotărârea de Consiliu Local întrucât se dispune si s-a aprobat diminuarea suprafeței ce trebuia efectiv restituită în natură, desigur că hotărârea încalcă prevederile Legii 247/2005 și ale Legii 18/1991 de reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, concesionarea și vânzarea parțială a terenurilor în dauna foștilor proprietari, în speță succesibilei reclamante, contravine dispozițiilor legale care prevăd restituirea în natură terenului și nu parțial căci dreptul de proprietate este pentru întregul imobil și nu pentru părți din teren.
În esență, prin cele 3 hotărâri de Consiliu Local s-au aprobat măsuri de diminuare a suprafeței de teren de 85,29 ha pășune, 11,71 ha teren arabil și 55 ha teren arabil, precum și concesionarea, vânzarea parcelelor de teren,hotărâri prin care efectiv se încalcă efectiv dreptul de proprietate prevăzut de art. 135 Constituție, art. 480 cod civil și art. 8,9 din Legea 247/2005 și Legea 18/1991 privind restituirea pe vechile amplasamente a terenurilor preluate abuziv - expropriate.
Cum reclamanta a solicitat în 21.09.2005 prin cererea 31/2005, restituirea în natură a terenului proprietatea familiei sale ( fila 18 dosar fond ) rezultă că, prin hotărârile de Consiliu Local atacate nu se mai poate realiza restituirea efectivă a terenurilor, astfel încât prin aceste HCL-uri se aduce atingere dreptului de proprietate și se înfrânge scopul și principiul Legii 247/2005, titlul referitor la dreptul de proprietate.
De altfel reclamanta a contestat și pe calea Legii 18/1990 modul de soluționare a cererii sale ( fila 20, 22, fila 25 ) rezultă că la poziția 6 fila 26, CF 2872,1814,1815, 2255/1817/1/1b a revendicat 2527 ha.
A Notificat la 21.11.2005 Primarul Orașului pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Indiferent dacă Notificarea s-a făcut în 2005 sau Legea nr. 247/2005 nu era în vigoare la acea dată, sau la data proiectării, acest lucru nu conduce la legalitatea măsurii dispuse prin HCL-urile atacate în cauză.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a depus înscrisurile doveditoare privind terenurile pe care le-a solicitat să-i fie restituite în baza prevederilor Legii 18/1991 republicată și modificată.
În acest sens se rețin înscrisurile de la filele 17-24 dosar recurs și filele 18-57 dosar Judecătorie
Faptul că s-a aprobat anterior formulării cererii reclamantei de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor ne conduce la ideea că HCL emise ulterior sunt " de plano" și legale și justificate.
Mai mult, dat fiind faptul că prin HCL 56/2005, nr. 17/2006 și nr. 104/2006, s-a hotărât de către Consiliul Local să diminueze suprafețe mari de teren înscrise în anexa nr. 16 de aplicare a Legii 18/1991 și anume 55 ha teren arabil, 85,29 ha pășune, 11,71 ha teren arabil, diminuare adoptată prin HCL nr. 56/2006; prin hotărârea HCL 17/2006 s-a adoptat concesionarea și vânzarea terenurilor din zona Transilvania faza a II -a, filele 9-11 dosar Judecătorie.
Desigur, că prin aceste măsuri de diminuarea suprafețelor de teren și prin concesionarea unor parcele de teren, care ar reveni de drept foștilor proprietari la cererea expresă a acestora, se aduce atingere dreptului de proprietate garantat prin Constituția României și conform dispozițiilor Comunitare.
Prin înscrisurile depuse la dosar reclamanta ( intimată) ---- rezultă și amplasamentul acestor terenuri, iar recurentul pârât nu a făcut dovada că aceste terenuri ar fi ocupate încât să nu poate fi restituite foștilor proprietari.
Ca atare, aspectele și argumentele instanței de fond pentru respingerea excepției de nelegalitate a celor 3 HCL-uri emise de pârât ( recurent) cu privire la lipsa dovezilor reclamantei privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a amplasamentului acestuia, nu pot fi reținute de instanța de recurs, deoarece din probele administrate la dosar fond și recurs (17-35 și 9-11 dosar fond Judecătoria Brașov ) rezultă contrariul celor reținute prin hotărârea atacată.
În esență, prin diminuarea unor suprafețe de teren ce urmau sau trebuiau să fie retrocedate pe baza cererilor formulate de foștii proprietari, instanța apreciază că aceste hotărâri de Consiliu Județean sunt contrare prevederilor legale cuprinse atât în Legea 18/1991 art. 8 și 9, art. 6 CEDO și art. 135, art. 136 Constituția României.
În concluzie, față de întreg probatoriu administrat în cauză pe excepția de nelegalitate invocată de reclamantă prin mandatar, instanța de recurs constată că recursul este întemeiat și legal, că hotărârea primei instanțe este nelegală și în consecință urmează a admite recursul ca fondat, iar hotărârea instanței de fond va fi modificată conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu consecința admiterii excepției de nelegalitate HCL 56/31.05.2005, HCL 17/28.02.2006 și HCL 104/31.10.2006 toate emise de Consiliul Local.
Ca urmare a admiterii recursului și a rejudecării excepției de nelegalitate care va fi admisă, cauza va fi restituită Judecătoriei Brașov pentru continuarea judecății conform probelor de la dosar și evident la soluționarea cauzei instanța de fond va face aplicarea prevederilor art. 4 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ față de soluția dată excepția de nelegalitate a actelor administrative emise de pârât.
Este evidentă încălcarea prevederilor legale privind dreptul de proprietate prin emiterea celor 3 HCL ca atare ele sunt nelegale deoarece, se încalcă prevederile art.8 și 9 din Legea nr. 18/1990 modificată prin Legea 247/2005, sens în care se constată nelegalitatea lor.
Față de cele reținute mai sus se va admite recursul, iar criticile formulate de recurentă se rețin ca întemeiate și legale, așa fiind sentința atacată fiind nelegală, urmând a fi modificată în tot.
Se reține în cauză incidența prevederilor art. 304, pct. 9 Cod procedură civilă.
Se constată recursul ca fondat, în consecință se va modifica Hotărârea Tribunalului atacată, nr. 338/CA/25 aprilie 2008 în sensul că se va admite excepția de nelegalitate constatată invocată de reclamantă și se constata că cele 3 Hotărâri nr. 56/31.05.2005, nr. 17/28.02.2006 și nr. 104/31.10.2006 emise de Consiliul Local sunt nelegale.
În ce privește poziția și apărarea pârâtelor la fond și în recurs formulate prin întâmpinare pe excepția de nelegalitate, instanța urmează aoî nlătura ca nelegală și netemeinică față de prevederile legale sus menționate și față de probele administrate la dosar la fond și în recurs pe excepția de nelegalitate.
În concluzie, față de considerentele de fapt și de drept, expuse instanța va admite recursul ca fondat conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă și va admite excepția de nelegalitate conform celor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECI DE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 328/25.04.2008 a Tribunalului Brașov secția contencios administrativ și fiscal, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local și în consecință:
Constată ca nelegală HCL nr. 56/31.05.2005, HCL nr. 17/28.02.2006 și HCL 104/31.10.2006 toate acestea emise de Consiliul Local.
Trimite cauza la Judecătoria Brașov pentru continuarea în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 05 septembrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - -
Grefier
Red. /30.09.2008
Dact./2.10.2008/ 3 ex.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Georgeta Beijnaru Mihoc, Maria
