Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 603/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 603/2009
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - AUTOMOBILE SRL împotriva pârâților GUVERNUL ROMÂNIEI și - SA - Sucursala SDFEE B având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2009, când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURT EA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 iunie 2009 reclamanta - AUTOMOBILE SRL B (fostă - SRL B) a chemat în judecată pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și - SA-SUCURSALA SDFEE B invocând excepția de nelegalitate privind dispozițiile legale cuprinse în art. 40 alin 2 și a art. 26 pct 7 din Regulamentul din 23 ianuarie 2008 privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 90/2008, prin care solicită anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 90/2008, pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 109 din 12 februarie 2008, mai exact în ceea ce privește dispozițiile art. 40 alin 2 și a art. 26 pct 7 din Regulamentul din 23 ianuarie 2008 privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, adoptat prin Hotărârea de Guvern atacată, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 109 din 12 februarie 2008.
În dezvoltarea motivelor acțiunii, reclamanta arată că, în baza documentației de construcție nr-, a efectuat pe cheltuiala ei extinderea rețelei electrice aeriene, cu conductoarele montate pe stâlpi de beton, pentru asigurarea alimentării cu energie electrică trifazată a acesteia.
Lucrarea a fost efectuată de societatea comercială - SRL din B, lungimea totală a rețelei construite fiind de 180 costul acesteia fiind de 9.018,06 RON.
Reclamanta a achitat întreaga lucrare efectuată, prin ordinul de plată nr. 860/7 iunie 2006, aferent facturii nr. -/-641/17 mai 2006.
Această rețea construită de reclamantă a trecut în patrimoniul pârâtei în urma semnării de către reclamantă cu aceasta a Contractului de furnizare a energiei electrice nr. --1 din 30 iunie 2006. În conformitate cu pct 3 lit a, b Anexa nr. 3 la contract, furnizorului îi aparțin instalațiile din amonte de de ieșire ale contorului de tensiune, iar consumatorului îi aparțin instalațiile din aval de aceste, ceea ce înseamnă că linia electrică pe care reclamanta a construit-o pe care reclamanta a construit-o pe cheltuiala ei, a devenit proprietatea pârâtei.
Această operațiune a fost efectuată având la bază dispozițiile art. 39 lit b, art. 42 alin 2, și art. 28 alin 4 din Regulamentul aprobat prin HG 867/2003, pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.
Textele pe care reclamanta le-a menționat în acțiune, încalcă dispozițiile art. 44 pct 2 din Constituția României conform căruia proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
Prin dispozițiile atacate, se conferă o poziție dominantă - SA față de reclamantă, prin aceea că bunurile proprietatea reclamantei, trec forțat, prin efectul legii, în proprietatea intimatei, fără ca reclamanta să fie despăgubita de către aceasta.
Pe de altă parte, textele legale arătate de reclamantă, reglementează practic o expropriere deoarece bunuri proprietatea reclamantei, dobândite integral pe cheltuiala acesteia, care sunt proprietatea reclamantei, trec forțat în patrimoniul - SA.
În conformitate cu dispozițiile art. 44 pct 3 din Constituția României "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
Utilitatea publică trebuie constatată pentru fiecare caz concret în parte, iar procedura de declarare a utilității publice este reglementată strict de lege.
În cazul exproprierii pentru utilitate publică, bunul expropriat va intra în proprietatea publică, pentru a se asigura satisfacerea interesului public pentru care a operat exproprierea.
Prevederea din art. 26 pct 7 din Regulamentul aprobat prin HG 90/2008, conform căreia recuperarea sumei se va face ulterior, într-o perioadă de 5 ani de la punerea în funcțiune a instalației de racordare, din partea următorilor utilizatori racordați în această perioadă, încalcă dispoziția constituțională privitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, precum și caracterul cert al despăgubirii, neexistând nici o garanție a faptului că reclamanta își va recupera această investiție.
Intervenienta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI (ANRE) a depus o cerere de intervenție în interesului pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI, la excepția de nelegalitate invocată de reclamanta - AUTOMOBILE SRL, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă iar în situația în care se vor respinge excepțiile invocate solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată (29).
În dezvoltarea motivelor cererii de intervenție, se arată cu privire la excepția puterii de lucru judecat, că potrivit art. 1201 Codul civil "Este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcutăde ele și în contra lor în aceeași calitate".
Reclamanta a mai promovat o acțiune având același obiect și anume excepția de nelegalitate privind art. 26 alin 7 și art. 40 alin 2 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin HG nr. 90/2008.
Cu privire la excepția inadmisibilității, se arată că în conformitate cu art. 4 alin 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".
Cu privire la fondul cauzei, intervenienta arată că Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin HG nr. 90/2008, a fost elaborat de către ANRE în temeiul art. 11 alin 2 lit q din Legea energiei electrice nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 26 alin 7 din Regulament," în situația racordării a noi utilizatori la instalația de racordare, primul utilizator va primi, din partea următorilor utilizatori racordați în primii 5 ani de la punerea în funcțiune a instalației de racordare, o compensație bănească. Valoarea acestei compensații va fi stabilită de operatorul de rețea, în baza unei metodologii aprobate de autoritatea competentă"
Art.40 alin 2 certifică de fapt înțelesul dat de legiuitor cu privire la instalația de racordare spre deosebire de instalația de utilizare, astfel cum aceste noțiuni sunt definite în Anexa 1 la Regulament.
Petenta este însă în eroare cu privire la regimul juridic al acestor instalații, pornind de la interpretarea greșită a principiului de piață conform căruia orice serviciu costă, inclusiv racordarea la rețeaua de energie electrică.
Cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori, sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.
De altfel, conform art. 31 din Regulament "Pentru realizarea racordării, utilizatorii achită operatorului de rețea, deținător al rețelei electrice, tariful de racordare stabilit conform metodologiei aprobate de autoritatea competentă".
Conform art. 35 din Regulament, după ce operatorul de rețea încheie contractul de racordare, acesta soluționează toate problemele legate de realizarea racordării la rețeaua electrică, respectiv "proiectarea, construirea și punerea în funcțiune a instalației de racordare, inclusiv realizarea, în instalațiile din amonte de punctul de racordare, a tuturor condițiilor tehnice pentru asigurarea capacității necesare, în vederea preluării consumului suplimentar solicitat de utilizator la parametri calitativi corespunzători normelor în vigoare".
Reclamanta - AUTOMOBILE SRL a invocat prin înscrisul de la fila 39 excepția de nelegalitate, în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI și - SA-SUCURSALA SDFEE
Pârâta - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA-SUCURSALA B prin întâmpinarea depusă la data de 4 septembrie 2009 solicită respingerea acțiunii reclamantei în principal ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și/sau inadmisibilă iar în situația în care se vor respinge aceste excepții, solicită respingerea acțiunii ca netemeinică (51).
Pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI prin întâmpinarea depusă la data de 1 octombrie 2009 solicită respingerea acțiunii reclamantei, privind excepția de nelegalitate a art. 40 alin 2 și a art. 26 pct 7 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 90/2008, invocând excepția de litispendență.
La data de 12 octombrie 2009 reclamanta prin notele depuse (74-75) a înțeles să-și întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 11 pct 4 din Legea contenciosului administrativ, sens în care solicita respingerea excepțiilor de litispendență și autorității de lucru judecat invocate de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
Examinând acțiunea prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Cât privește excepția litispendenței și a autorității de lucru judecat invocate de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI în raport de sentința civilă nr. 122 din 2009 pronunțată de Curtea de apel Cluj -Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate deoarece acțiunea ce a făcut obiectul dosarului sus menționat se referea la excepția de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 în timp ce obiectul prezentului dosar este o acțiune directă în contencios administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct 4 din aceeași lege, motiv pentru care atât excepția de litispendență cât și excepția autorității de lucru judecat sunt neîntemeiate nefiind întrunite pe de o parte condițiile impuse de prevederile art. 163 Cod procedură civilă și respectiv art. 1201 Cod civil.
Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile aceasta este la rândul său neîntemeiată deoarece reclamanta a făcut dovada efectuării procedurii prealabile existent depus la dosar răspunsul Guvernului României la cererea formulată de reclamantă în cadrul acestei proceduri având nr 15/A/879/CA/27 februarie 2009 depus în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Pârâta - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Cu privire la această excepție, Curtea apreciază că în speță aceasta are calitate procesuală pasivă pentru opozabilitatea hotărârii în condițiile în care reclamanta are în derulare o altă cauză în contradictoriu cu această pârâtă care la rândul său în apărare se prevalează de dispozițiile cuprinse în cele două acte administrative a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune.
Analizând fondul cererii, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În primul rând reclamanta invocă nelegalitatea dispozițiilor cuprinse în art 40 alin 2 și art. 26 pct 7 din Regulamentul din 23 ianuarie 2009 privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, adoptat prin HG nr. 90/2008 prin care solicită anularea în parte a acesteia cu privire la dispozițiile sus arătate care în opinia reclamantei încalcă prevederile art. 44 din Constituție.
Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin HG nr. 90/2008 a fost elaborat de către ANRE în temeiul art. 11 alin 2 lit q din Legea energiei electrice nr. 13/2007 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 40 alin 2 din Regulament "instalațiile de racordare rămân în patrimoniul operatorului". Acest articol certifică de fapt înțelesul dat de legiuitor cu privire la instalația de racordare (instalație electrică realizată între punctul de racordare la rețeaua electrică și punctul de delimitare dintre operatorul de rețea și utilizator) spre deosebire de instalația de utilizare (instalație electrică a utilizatorului, în aval de punctul de delimitare) astfel cum aceste noțiuni sunt definite în anex 1 la regulament.
Prin urmare, în cazul instalației de racordare ne aflăm pe tipul de instalație de distribuție, care prin definiție este și rămâne în proprietatea operatorului de distribuție de vreme ce asigură prestarea serviciului public de distribuție a energiei electrice la locul de consum al utilizatorului.
De aceea, reclamanta se află în eroare cu privire la regimul juridic al acestor instalații pornind de la interpretarea greșită a principiului de piață conform căruia orice serviciu costă, inclusiv racordarea la rețeaua de energie electrică.
Cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.
De altfel, conform art. 31 din Regulament "pentru realizarea racordării, utilizatorii achită operatorului de rețea, deținător al rețelei electrice, tariful de racordare stabilit conform metodologiei aprobate de autoritatea contractantă".
Asigurarea accesului unui consumator la o rețea electrică, prin acțiunea de racordare, este obligație a operatorului de rețea. Pentru această activitate, operatorul de rețea își acoperă costurile prin tariful de racordare.
Pe de altă parte, potrivit art. 38 alin 1 din regulament, operatorul de rețea execută cu forțe proprii sau contractează lucrările pentru realizarea instalațiilor de racordare, instalațiile rezultate în urma realizării lucrărilor de racordare rămânând în patrimoniul operatorului de rețea, aceasta deoarece el este singura entitate juridică ce asigură întreținerea și exploatarea instalațiilor care sunt considerate de interes public prin însăși natura lor și urmează a fi utilizate și pentru racordarea altor utilizatori.
De aceea, nu se poate vorbi de o expropriere și respectiv încălcarea prevederilor art. 42 alin 2 și 3 din Constituție și anume de trecerea forțată, prin efectul legii a bunurilor reclamantei în proprietatea operatorului de rețea adică cu alte cuvinte de expropriere și nici de dispozițiile legale ce contravin exigențelor principiului garantării și ocrotirii proprietății private deoarece aceasta presupune ca respectivele instalații de racordare să fi fost la un moment dat în proprietatea reclamantei, ori aceasta nu le-a avut niciodată în proprietate. Dreptul de proprietate asupra instalațiilor de racordare potrivit prevederilor legale se naște direct în patrimoniul operatorului de rețea și nu al consumatorului.
Așa cum s-a arătat mai sus, toate lucrările ce vizează racordarea la rețelele electrice de interes public sunt efectuate de operatorul de rețea iar tariful pe care reclamanta l-a achitat pentru racordarea sa la rețeaua electrică nu este plătită de aceasta în calitate de finanțator al instalației de racordare ci cu titlu de tarif de racordare.
În speță, operatorul a prestat serviciul de realizare a rețelei electrice în timp ce reclamanta a achitat tariful de racordare la rețeaua electrică.
De asemenea, nu poate fi reținută în cauză nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin 1 întrucât rămânerea instalației de racordare în patrimoniul operatorului de rețea nu poate fi invocată ca generând o situație discriminatorie în raport de celelalte subiecte de drept potrivit principiuluinemo uditur propriam turpitudinem allegans.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța constată că la elaborarea prevederilor art. 40 alin 2 și respectiv art. 26 pct 7 din Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public adoptat prin HG nr. 90/2008 s-a avut în vedere interesul general al tuturor utilizatorilor rețelelor electrice de distribuție, beneficiari ai lucrărilor de racordare, și prin aceasta nu au fost încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 pct 2, art. 44 pct 3 și respectiv art 16 alin 1.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a se respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată și precizată de reclamanta - AUTOMOBILE SRL în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI B și - SA -SUCURSALA SDFEE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta - AUTOMOBILE SRL B cu sediul în B, Cartier nr. 462 județul B-N în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B sector 1, P-ța - nr. 1 și - SA-SUCURSALA SDFEE B cu sediul în B,- județul B-N, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
5 ex./10.12.2009
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu
