Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 65/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 65/
Ședința publică din 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul, cu domiciliul ales în B,-, --4/a,.1,.1,.2, sector 3, împotriva sentinței nr.503/2.07.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul pârât prin avocat OG- și intimata reclamantă SC L SRL prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar intimata reclamantă a depus întâmpinare(19-21 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât invocă excepția lipsei de interes în promovarea excepției de nelegalitate, precum și inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirii condițiilor de promovare a unei acțiuni în contencios administrativ; prin adresa nr.579/07.03.2006 se comunică faptul că a încetat contractul de concesiune, ori contestatoarea tinde la păstrarea unui drept de folosință rezultat din contractul de concesiune; susține că această excepție este de ordine publică și o poate invoca pentru prima oară și în fața instanței de recurs.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea excepției de nelegalitate, cu cheltuieli de judecată, detaliind oral motivele de recurs, după cum urmează: Prima instanță în mod greșit a respins excepția tardivității, întrucât termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004 au fost depășite, iar în raport de aceste termene acțiunea putea fi introdusă până în luna martie 2007, ori aceasta a fost înregistrată în anul 2008; deci dacă acțiunea este tardivă atunci nici excepția de nelegalitate nu mai putea fi invocată.
Pe fondul cauzei se arată că pârâtul este îndreptățit la terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate întrucât acesta a aparținut antecesorilor lui și terenul a fost preluat abuziv și trecut în proprietatea statului.
Reprezentanta intimatei reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe, susținând că terenul din litigiu nu a fost înscris în CAP și prin urmare nu intra sub incidența dispozițiilor Legii fondului funciar. Solicită, de asemenea a fi respinse cele două excepții invocate de către reprezentantul recurentului.
CURTEA,
Prin sentința nr. 503 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureșs -a admis excepția de nelegalitate formulată de către reclamanta SRL, în contradictoriu cu pârâții, Comuna, prin Consiliul local al comunei, Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar și Comisia județeană de aplicare a Legii fondului funciar M, constatându-se nelegalitatea Hotărârii nr. 16 din 27 februarie 2006 Consiliului local. S-a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre,instanța de fond a reținut că terenul în litigiu, înscris în CF nr. 1350/II a fost expropriat, în baza Decretului nr. 218/1960, de la defunctul și înscris în cartea funciară în proprietatea Statului Român și în administrarea Consiliului Popular. Conform extrasului de carte funciară din 1997, acest teren apare ca teren liber, iar în baza hotărârii consiliului local din 18 ianuarie 1997, în urma unei licitații, terenul a fost concesionat firmei SC SRL pe o perioadă de 50 de ani. Prin contractul de concesiune nr. 375/1997, eliberat de Consiliul Județean M, se confirma că acest teren era situat în intravilanul localității și că era la acea dată, teren liber, fără construcții.
În baza autorizației de construire nr. 373/2007 s-au efectuat construcțiile de amenajare a microstațiunii de odihnă și agrement de către SRL, aceste construcții fiind înscrise în CF nr. 1350/II. Ulterior, prin Hotărârea nr. 16 din 27 februarie 2006 Consiliul local a hotărât scoaterea terenului din domeniul public al comunei și trecerea acestuia în rezerva Comisiei de aplicare a legii fondului funciar în scopul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor fostului proprietar,. Acestora li s-a emis inițial titlul de proprietate nr. -/2001 cu suprafața totală de 4,49 ha, din care 2,59 ha pe vechile amplasamente, iar suprafața de 1,90 ha a fost restituită pe un alt amplasament, întrucât la momentul depunerii cererii de restituire a dreptului de proprietate terenul figura trecut în domeniul public. Ca efect al hotărârii atacate, ulterior moștenitorilor fostului proprietar li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament în temeiul titlului de proprietate nr. -/2006.
Astfel, potrivit prevederilor art. 8 din Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005, terenul în cauză, fiind expropriat în baza Decretului nr. 218/1960, fiind trecut în proprietatea Statului Român, nu a fost în proprietatea CAP-ului și nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, instanța de fond apreciind că Hotărârea nr. 16 din 27 februarie 2006 Consiliului local este nelegală prin scopul pentru care a fost emisă.
În privința excepției tardivității, prima instanță a respins-o, având în vedere caracterul unilateral individual al actului administrativ atacat și prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care permit analizarea legalității actului administrativ oricând în cadrul unui proces, pe calea excepției de nelegalitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii excepției de nelegalitate a Hotărârii 16 din 27 februarie 2006 Consiliului local.
În motivarea cererii de recurs se susține că i-a fost emis titlul de proprietate - din 29 iunie 2001 cu suprafața totală de 4,49 ha din care 2,59 ha pe vechile amplasamente, iar suprafața de 1,90 ha a fost restituită pe un alt amplasament, întrucât la momentul depunerii cererii de restituire a dreptului de proprietate terenul figura trecut în domeniul public deși a solicitat expres împroprietărirea pe vechile amplasamente. În aceste condiții, s-a adresat cu o cerere primăriei, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate și pentru această suprafață pe vechile amplasamente, cerere căreia i s-a dat curs și în urma hotărârii Consiliului local al comunei nr. 16 din 27 februarie 2006, terenul a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al comunei fiind introdus rezerva Comisiei de fond funciar conform Legii nr. 169/1997 art. III alin. 11și a Legii nr. 213/1998. În condițiile în care s-a demonstrat că el este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată și având în vedere faptul că i-au fost create comisiei locale pârghiile legale de a respecta dispozițiile privind punerea în posesie pe vechile amplasamente, apreciază că hotărârea de trecere a terenului pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate din proprietatea publică în proprietatea privată, este legală. Se susține în continuare că în mod greșit i-a fost respinsă excepția tardivității formulării excepției de nelegalitate în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se poate introduce în termen de 6 luni de la data comunicării actului a cărui anulare se solicită.
În speță reclamanta a luat cunoștință despre hotărârea a cărei nelegalitate o invocă, încă din anul 2006, odată cu emiterea adresei nr. 579 din 7 martie 2006, prin care i s- comunicat hotărârea și i s-a adus la cunoștință împrejurarea că a încetat contractul de concesiune asupra terenului. Excepția de nelegalitate a fost invocată de către reclamantă la 7 noiembrie 2008.
Se mai susține în continuare că hotărârea Consiliului local nu poate fi supusă controlului legalității, în cadrul procedurii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, întrucât textul legal are în vedere un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar în speță este vorba despre un act administrativ cu caracter normativ.
În fața instanței de recurs se invocă și excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea excepției nelegalității hotărârii Consiliului local atâta timp cât contractul de concesiune asupra terenului a încetat, reclamanta neavând nici un drept asupra acestui teren.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că terenul ce face obiectul litigiului numit " sărate ", situat la nr. administrativ nr. 4. înscris în CF 1350/II a fost atestat ca aparținând domeniului public al comunei prin HG nr. 964 din 17 septembrie 2002, înscris la poz. 16-17 din anexa 82. Terenul a fost concesionat în anul 1997 în favoarea reclamantei cu respectarea dispozițiilor legale. Scopul principal al emiterii Hotărârii 16/27 febr.2006 a fost acela al scoaterii terenului din domeniul public al comunei și trecerea lui în rezerva Comisiei locale a legii fondului funciar, pentru ca ulterior să se reconstituie dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor fostului proprietar. Se susține că pentru acest teren nu se putea reconstitui dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, întrucât acest teren nu a fost înscris în CAP, și mai important este faptul că la data de 1 ian.1990 terenul nu era posesia fostului CAP. Acest teren fiind expropriat pe baza Decretului 218/1960, fiind trecut în proprietatea Statului Român și folosit în scopul exploatării resurselor naturale, nu putea face obiectul Legii 18/1991 și eventual puteau fi aplicabile dispozițiile cuprinse în Legea nr. 10/2001.
Examinând excepția tardivității invocării excepției nelegalității Hotărârii nr. 16/2006 a Consiliului local, instanța reține că art. 4 din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea de a contesta pe cale incidentală legalitatea unui act administrativ, ca o modalitate de contracarare a efectelor unui act a cărui legalitate este îndoielnică și care nu ar putea fi dovedită astfel, decât prin ridicarea excepției de nelegalitate. Prin aceasta se asigură un control de legalitate a actului administrativ fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act ilegal.
Interesul contestării legalități unui act administrativ, poate apărea în cadrul unei multitudini de litigii ale căror obiecte să aparțină unor materii diverse. De aceea există posibilitatea ca verificarea legalității unui act administrativ să se impună și după împlinirea termenului de exercitare a acțiunii în anularea actului administrativ în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004. În raport de aceste considerente, excepția tardivității invocată de către reclamantă s-a respins în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Raportat la excepția lipsei de interes a reclamantei în invocarea acestei excepții ridicată de către pârât în fața instanței de recurs în cadrul aceleiași ședinței publice din 21.01.2010, instanța de control reține că reclamanta prin acțiunea dedusă judecății invocă un drept de folosință asupra terenului din litigiu pe o perioadă de 50 de ani în baza unui contract de concesiune încheiat cu autoritatea locală și în condițiile în care instanța de control nu este sesizată cu verificarea legalității acestui contract, apreciază că reclamanta justifică un interes în invocarea acestei excepții, cu atât mai mult cu cât emiterea hotărârii a cărei legalitate se contestă, a fost urmată de eliberarea în favoarea pârâtului a titlului de proprietate pentru terenul din litigiu, iar petitul principal din acțiunea dedusă judecății, este anularea titlului de proprietate.
În aceste condiții și excepția lipsei de interes a fost respinsă.
Examinând pe fond sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constă că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. III alin. 11din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea Legii 18/1991, introdus prin Legea nr. 274/2005, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților, terenul pentru care s-au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Verificând Hotărârea nr. 16/2007 emisă de Consiliul local al comunei se poate constata că la emiterea acesteia s-a avut în vedere aceste dispoziții legale dar și împrejurarea că pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pe vechile amplasamente pentru terenurile deținute de antecesorul lui, cerere care a fost admisă de Comisia locală de fond funciar, iar prin hotărârea contestată autoritatea administrativă locală a respectat dispozițiile comisiei locale de fond funciar și în baza temeiului legal mai sus invocat, respectiv art. III alin. 1 din Legea nr. 169/1997 de modificare a Legii 18/1991 introdus prin Legea nr. 274/2005 a emis prezenta hotărâre.
În condițiile în care autoritatea administrativ locală a emis această hotărâre, cu respectarea cadrului legal stabilit prin dispozițiile mai sus arătate, instanța de control apreciază că în mod greșit prima instanță a constatat nelegalitatea hotărârii, pe motiv că acest teren nu putea forma obiectul Legii 18/1991, întrucât Consiliul local nu era în măsură să cenzureze hotărârile Comisiei locale de fond funciar privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea pârâtului. Prin hotărârea dată consiliul local care gestionează patrimoniul comunei, a respectat hotărârea comisiei și a creat pârghiile necesare pentru punerea ei în executare, mai ales că pârâtului i-a fost emis și titlul de proprietate pe acest teren și se impunea punerea lui în posesie.
Susținerile reclamantei în sensul că prin emiterea acestei hotărâri dreptul ei de folosință asupra terenului recunoscut prin contractul de concesiune, a fost grav afectat, sunt nefondate, întrucât în cazul în care pentru terenurile concesionate se reconstituie dreptul de proprietate foștilor proprietari, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau altei persoane juridice deținătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii.
Fără a analiza valabilitatea acestui contract, instanța constată că din cuprinsul adresei emisă de către Primăria comunei, înregistrată sub nr. 579 din 7 martie 2006 și adresată reclamantei, rezultă că acest contract de concesiune, la care face referire reclamanta și-a încetat efectele.
Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii excepției de nelegalitate a hotărârii Consiliului local nr. 16 din 27 februarie 2006.
În ceea ce privește cererea recurentului de acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, instanța constată că nu s-a depus la dosar nicio probă din care să rezulte cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de către recurent, astfel că această cerere va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, cu domiciliul ales în B,-, --4/a,.1,.1,.2, sector 3, împotriva sentinței nr.503 din 2 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge excepția de nelegalitate a HCL nr. 16 din 27 februarie 2006, invocată de reclamanta SRL în dosarul nr- al Judecătoriei Târgu -
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red. Z:
tehnored. BI/7ex
jud.fond:
-24.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
