Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 652/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 652
Ședința publică din 04.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE () și SC SA și cu chematul în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (AVAS).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi, 04.02.2010.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 22590/10.06.2009, petentul solicitat radierea notării din cartea funciară dispusă prin Încheierea nr. -/14.04.2009 și rectificarea fișei bunului imobil cu nr. cadastral 3272, dosar nr. 29489/2000,--37 în sensul diminuării suprafeței de 6588 mp cu 392 mp, suprafață ce este deținută de proprietarii imobilului din str. - nr. 7A.
În conformitate cu disp. art. 50 alin. 2 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, plângerea a fost înaintată spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 5
La această instanță, cauza a fost înregistrată sub nr-.
La data de 14.07.2009 petentul a invocat excepția de nelegalitate Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1793/03.04.1995, emis de Ministerul Industriilor, pentru suprafața de 6588 mp în favoarea SC SA, în temeiul prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Calitatea procesuală și interesul în invocarea excepției de nelegalitate au fost justificate de petent prin faptul că îi este afectat dreptul de proprietate asupra imobilului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2233/13.10.2008, situat în B, str. - nr. 7A (fostă-), prin documentația cadastrală nr. 3272, pentru suprafața de 6588 mp, care are la bază Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1793/03.04.1995.
În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că, din actele puse la dispoziție de SC SA rezultă că terenul în suprafață de 6588 mp, menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, ar fi fost dobândit în baza Decretului de expropriere nr. 126/27.04.1976, cu scopul construirii unei școli profesionale de pe lângă Întreprinderea SA, că acest scop nu a fost niciodată atins, întrucât școala profesională nu a fost construită, decretul de expropriere nefiind pus în aplicare.
Petentul a susținut că nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este confirmată și de faptul că, ulterior, a fost emis un alt decret, respectiv Decretul nr. 45/1986, prin care au fost expropriate mai multe suprafețe de teren ce aparțineau unor persoane fizice, în vederea construirii unor blocuri de locuințe.
Petentul a precizat că acest decret produs efecte juridice prin construirea în zonă unor blocuri, că în baza Legii nr. 18/1991 terenurile rămase libere au fost restituite foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.
În privința cererii de atribuire a numărului cadastral s-a arătat că SC SA omis să menționeze că, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, certificatul de atestare dreptului de proprietate nu mai este valabil pentru suprafața înscrisă și că s-a statuat faptul că Decretul nr. 126/1976 invocat nu a produs efecte juridice.
În acest sens, s- făcut trimitere la Decizia civilă nr. 530/27.03.2008, irevocabilă, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI și Sentința civilă nr. 310/1999, irevocabilă, pronunțată de aceeași instanță.
Petentul susținut că SC SA se prevalează, prin fals și uz de fals, de prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale și cu rea-credință omite să arate că nu era îndreptățită la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nefiind îndeplinite disp. art. 20 din Legea nr. 15/1990, în condițiile în care terenul nu făcea parte din patrimoniul societății.
În drept, au fost invocate disp. Constituției României, Legii nr. 554/2004, Legii nr. 15/1990 și Decretului nr. 126/1976.
Prin Încheierea pronunțată la data de 14 iulie 2009, Judecătoria Sectorului 5 B dispus suspendarea judecății cauzei și sesizarea instanței de contencios administrativ în vederea soluționării excepției de nelegalitate, conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pentru asigurarea respectării principiului contradictorialității și a ldreptului la apărare s- dispus citarea în cauză, în calitate de pârâți, Ministerului Economiei (succesor al Ministerul Industriilor și emitent al actului administrativ contestat) și a SC SA (beneficiara actului administrativ atacat pe calea excepției de nelegalitate).
Prin întâmpinarea formulată la data de 22.09.2009, pârâtul Ministerul Economiei invocat excepția de inadmisibilitate a cererii reclamantului privind nelegalitatea actului administrativ, excepția de prematuritate și excepția de tardivitate a cererii reclamantului privind nulitatea absolută parțială Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1793/03.04.1995.
Cu privire la excepția de nelegalitate a actului administrativ, pârâtul a arătat că prevederile Legii nr. 554/2004 pot fi aplicate numai actelor administrative unilaterale individuale emise după intrarea în vigoare acestui act normativ, că dreptul de invoca excepția de nelegalitate unui act administrativ unilateral poate fi exercitat numai dacă dreptul la acțiune al reclamantului nu s- prescris, iar reclamantul invocat nelegalitatea unui act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria - nr. 1793 fiind emis la data de 03.04.1995.
Referitor la netemeinicia excepției de nelegalitate, ca urmare a înlăturării aplicării în cauză disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, și ale art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007, pârâtul Ministerul Economiei învederat instanței că, după pronunțarea Deciziilor nr. 404/2008, nr. 425/2008 și nr. 426/2008 de către Curtea Constituțională, prin care s-au respins excepțiile de neconstituționalitate disp. art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin. 2 și art. III din Legea nr. 262/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a recurs la aplicarea art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituție și, în realizarea rolului ce revine judecătorului național în calitate de prim judecător convențional și comunitar, prin raportare la Convenția europeană drepturilor omului și la Carta drepturilor fundamentale Uniunii Europene, precum și la Jurisprudența. și Curții de Justiție de la Luxemburg, înlăturat aplicarea disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și ale art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007 cu privire la actul administrativ individual emis anterior Legii nr. 554/2004, a cărui legalitate se contestă astăzi, pe calea excepției de nelegalitate.
Pârâtul precizat că această soluție de principiu a fost stabilită la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a în ședința plenului judecătorilor din 26 mai 2008 și, ulterior, în acest sens, s-a pronunțat Decizia nr. 2307/04.06.2009, prin care s-a apreciat că excepția de nelegalitate invocată împotriva unui act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 este neîntemeiată, iar nu inadmisibilă.
Excepția de prematuritate invocată de pârât a fost motivată pe nerespectarea procedurii administrative prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,dar și de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la data emiterii actului.
Relativ la tardivitatea acțiunii, s- susținut că actul administrativ s- emis în anul 1995, iar cererea de chemare în judecată fost introdusă în anul 2009, cu depășirea termenului de decădere de un an, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare la data de 29.09.2009, prin care invocat excepția tardivității excepției de nelegalitate, prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Deciziei nr. 2786/08.07.2008 pronunțată de, prin care Înalta Curte a înlăturat dispozițiile din legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită de timp, pe cale incidentală, a excepției de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare Legii nr. 554/2004, reținând că aceste dispoziții contravin unor principii fundamentale, convenționale și comunitare, a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului.
Pârâta SC SA mai invocat excepția lipsei de interes reclamantului și excepția lipsei calității procesuale active a acestuia în formularea acțiunii pentru întreaga suprafață de teren cuprinsă în certificatul de atestare dreptului de proprietate.
La data de 01.10.2009, pârâta SC SA formulat cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statutului (), solicitând obligarea acesteia, să restituie valoarea bunului imobil situat în--37, sector 5, bun imobil aflat în patrimoniul SC SA la data reorganizării în temeiul Legii nr. 15/1990, asupra căruia are atestat dreptul de proprietate conform Certificatului seria - nr. 1793/03.04.1995, teren inclus în capitalul social la data privatizării SC SA, la valoarea stabilită în cadrul expertizei administrate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23.10.2009, reclamantul invocat excepția inadmisibilității și excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, iar pe fond, a solicitat disjungerea cererii și trimiterea acesteia la instanța competentă, Tribunalul București - Secția comercială.
Prin încheierea din data de 01.10.2009, Curtea a dispus citarea în cauză, în calitate de chemată în garanție, conform disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 13.11.2009, chemata în garanție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială și teritorială a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în temeiul disp. Art. 43alin. 3 din OUG nr. 88/1997, modificată, art. 12 alin. 1 din OUG nr. 23/2004 și art. 40 alin. 1 din Legea nr. 137/2002, modificată, excepția nulității cererii de chemare în garanție, având în vedere că din cuprinsul acesteia nu rezultă explicit valoarea despăgubirilor, excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, la valoarea pretențiilor formulate, excepția lipsei calității procesuale active a SC SA față de contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 72/1999, invocat în cererea de chemare în garanție, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pentru neîndeplinirea disp. art. 7201Cod procedură civilă și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile imperative prevăzute de disp. art. 324din OUG nr. 88/1997 modificată, care fac referire la obligativitatea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de restituire în natură către foștii proprietari imobilelor în litigiu.
La data de 26.11.2009, reclamantul a formulat cerere de întrerupere judecății și de sesizare Secțiilor Reunite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea schimbării jurisprudenței privind aplicabilitatea prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea din data de 26.11.2009, Curtea a respins cererea de sesizare - Secțiile Unite și cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție, formulate de reclamant, pentru motivele arătate în considerentele încheierii.
În cauză, s- administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia s- depus documentația care a stat la baza emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1793/03.04.1995, potrivit disp. art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Excepția de nelegalitate invocată de reclamantul vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 1793/03.04.1995.
În privința excepției de nelegalitate a actelor administrativ unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, disp. art. II alin. 2 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 510/30.07.2007, prevăd următoarele:
" (2) Dispozițiile referitoare la excepția de nelegalitate și la garanțiile procesuale prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, se aplică și cauzelor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare prezentei legi. Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrativ unilaterale emise anterior intrării în vigoare Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ".
Prin Decizia nr. 702/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea nr. 528 din 14.07.2007, pronunțată de Curtea Constituțională, s- reținut că disp. art. II alin. 2 din Legea nr. 262/2007 sunt conforme cu disp. art. 15 alin. 2 din Constituție care consacră principiul neretroactivității legii civile și cu exigențele impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, sub aspectul principiului securității raporturilor juridice și dreptului la justiție.
În decizia menționată, Curtea Constituțională a făcut trimitere la Decizia nr. 426/10.04.2008, precizând că cele reținute în aceasta își păstrează valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea soluțiilor pronunțate în jurisprudența în materie Curții, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate referitoare la încălcarea principiilor neretroactivității legii și al securității juridice.
Referitor la disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, precum și la disp. art. II alin. 2 din Legea nr. 262/2007, judecătorului național îi revine rolul de a aprecia cu privire la eventuala prioritate tratatelor referitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitară, în conformitate cu disp. art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituție.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană Drepturilor Omului reținut obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor Convenției, asigurându-le preeminența față de orice altă prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie de abrogarea acesteia de către legiuitor (Hotărârea din 26 aprilie 2007, cauza Dumitru împotriva României, publicată în Monitorul Oficial nr. 615 din 21 august 2008).
De asemenea, Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut, în privința rolului ce revine judecătorului național, că este de competența instanței naționale să asigure pe deplin aplicarea dreptului comunitar, îndepărtând sau interpretând, în măsura necesară, un act normativ național, precum legea generală, privind dreptul administrativ, care i s-ar opune. Instanța națională poate pune în aplicare principiile comunitare ale securității juridice și protecției încrederii legitime în aprecierea comportamentului atât al beneficiarilor fondurilor pierdute, cât și al autorităților administrative, cu condiția ca interesul Comunității să fie pe deplin luat în considerare (Hotărârea din 13 martie 2008, cauzele conexate C-383/06 și C-385/06).
În considerarea reglementărilor comunitare, jurisprudenței Curții Europene Drepturilor Omului și Curții de Justiție de la Luxemburg, instanța va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, și ale art. II alin. 2 teza finală din Legea nr. 262/2007, reținând că acestea contravin dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană drepturilor omului și în practica, precum și de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse principiului securității și dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenție.
Curtea de Justiție de la Luxemburg a reținut că, atunci când partea îndreptățită să formuleze acțiune în anulare împotriva unui act comunitar depășește termenul limită pentru introducerea acestei acțiuni, trebuie să accepte faptul că i se va opune caracterul definitiv al actului respectiv și nu va mai putea solicita în instanță controlul de legalitate al acelui act, nici chiar pe calea incidentală excepției de nelegalitate.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, în raport de disp. art. 126 alin. 3 din Constituție și art. 18 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 26 mai 2008, fost adoptată soluția de principiu referitoare la înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, în cazul excepției de nelegalitate ce vizează un act administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării în vigoare Legii nr. 554.2004.
Această soluție de principiu a fost menținută în ședința plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din data de 16 martie 2009.
Având în vedere înlăturarea dispozițiilor menționate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va dispune respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de pârâtul Ministerul Economiei și respingerea ca neîntemeiată excepției de nelegalitate invocată de reclamantul .
Referitor la excepția tardivității și excepția prematurității, invocate de pârâtul Ministerul Economiei, Curtea observă că se face trimitere la disp. art. 7 alin. 1 și art. 11 alin. 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile anterior sesizării instanței cu acțiunea în anularea unui act administrativ individual, precum și la termenul de promovare a acestei acțiuni în fața instanței de contencios administrativ.
Or, în cauză, instanța este investită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, în conformitate cu disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, situație în care nu sunt incidente dispozițiile legale la care pârâtul Ministerul Economiei face referire în susținerea celor două excepții.
Prin urmare, excepția tardivității și excepția prematurității invocate de pârâtul Ministerul Economiei vor fi respinse ca neîntemeiate.
Relativ la excepția tardivității excepției de nelegalitate, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de pârâta SC SA, Curtea reține că nu sunt întemeiate, având în vedere, pe de parte, faptul că aspectele prezentate în susținerea excepției tardivității au relevanță sub aspectul temeiniciei excepției de nelegalitate, iar pe de altă parte, faptul că excepția de nelegalitate a fost invocată de reclamantul, care are calitatea de parte interesată în litigiul având ca obiect radierea notării din cartea funciară, în care s- invocat excepția de nelegalitate și în care s- solicitat diminuarea suprafeței de 6588 mp cu 392 mp, suprafața ce este deținută de reclamant în proprietate potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2233/13.10.2008.
În consecință, excepțiile invocate de pârâta SC SA vor fi respinse ca neîntemeiate.
Aceeași soluție se va dispune și în privința excepției de necompetență materială și teritorială instanței, excepția nulității cererii de chemare în garanție, excepția lipsei calității procesuale active pârâtei SC SA și excepția prematurității, invocate de chemata în garanție, pentru următoarele motive:
Cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală, iar soluționarea acesteia revine instanței competente să judece cererea principală, potrivit art. 17 Cod procedură civilă,în speță, Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, instanța competentă material și teritorial în soluționarea excepției de nelegalitate.
Cererea de chemare în garanție poate fi formulată de oricare dintre părțile din proces, reclamantul până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei instanțe, iar pârâtul o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
În speță, cererea de chemare în garanție a fost formulată de SC SA, care are calitatea de pârâtă în litigiul dedus judecății, astfel că are legitimare procesuală activă în promovarea unei cereri de chemare în garanție.
Nulitatea cererii de chemare în garanție nu poate fi reținută, întrucât cererea îndeplinește cerințele prevăzute de art. 112 Cod procedură civilă.
De asemenea, nu poate fi reținută excepția prematurității cererii de chemare în garanție, întrucât dispozițiile art. 7201Cod procedură civilă, invocate de chemata în garanție nu sunt incidente în cauză.
În ceea ce privește excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant și chemata în garanție, Curtea reține că este neîntemeiată și urmează să dispună respingerea acesteia întrucât cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei ( 203 dosar); conform disp. art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant și de chemata în garanție, Curtea reține că este întemeiată, având în vedere disp. art. 60 - 63 Cod procedură civilă, din interpretarea cărora rezultă că cererea de chemare în garanție poate fi promovată în fața instanței investită cu fondul pricinii, iar nu în cadrul procesual instituit de disp. art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecință, se va dispune admiterea excepției inadmisibilității și respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, excepția tardivității și excepția prematurității, invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE ().
Respinge excepția tardivității excepției de nelegalitate, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, invocate de pârâta SC SA.
Respinge excepția de necompetență materială și teritorială instanței, excepția nulității cererii de chemare în garanție, excepția lipsei calității procesuale active a SC SA, invocate de chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ().
Respinge excepția prematurității invocată de chemata în garanție .
Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI, COMERȚULUI ȘI MEDIULUI DE (), cu sediul în B, Calea nr. 152, sector 1 și SC SA, cu sediul în B, Calea nr. 266-268, sector 5, ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant și de chemata în garanție.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC SA în contradictoriu cu chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (AVAS), cu sediul în B,--11, sector 1, ca inadmisibilă.
Respinge excepția de netimbrare a cererii de chemare în garanție, invocată de reclamant și chemata în garanție.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 6 ex.
15.03.2010
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
