Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr.72
Ședința publică din data de 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, invocată de reclamanta domiciliată în B,-, jud. B și reședința în Câmpina, str. -, nr. 80, -. B,. 4,. 17 jud. P în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTĂRI SOCIALE cu sediul în P,-, jud. P și GUVERNUL ROMANIEI cu sediul în B, nr.1 sector 1.
Cererea fiind timbrată cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 1.04.2009, aflată la fila 13 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost atașate și anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 31/31.03.2009, aflată la fila 14 dosar și pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P reprezentată de consilier juridic -, lipsind pârâtul Guvernul României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că prin intermediul serviciului registraturii, s-a depus la dosar de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P concluzii scrise și pârâtul Guvernul României a depus o întâmpinare.
Curtea, pune în discuția părților excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, lasă la aprecierea instanței excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României.
Avocat având cuvântul pentru reclamanta, solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României.
Curtea respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Guvernul României, întrucât este adevărat că, art.4 alin.(1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă alin.(2) al aceluiași articol se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincție între actul cu caracter normativ și actul cu caracter individual, astfel că dispozițiile celor două texte ale aceluiași articol este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată și aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
Excepția de nelegalitate presupuse cenzurarea actelor administrative prin raportate la lege, iar, pentru a fi admisibilă excepția de nelegalitate, care constituie obiectul de reglementare al art. 4 din Legea nr. 554/2004, aceasta trebuie să privească un act administrativ, în accepțiunea art. 2 alin.(1), lit.c din aceeași lege, care se referă atât la actul cu caracter individual cât și la actul cu caracter normativ.
Practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție atât anterior cât și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004, este în sensul admisibilității excepției de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ.
Avocat având cuvântul pentru reclamanta, declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Curtea, ia act de declarațiile părților prezente, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005.
Avocat având cuvântul pentru reclamanta, susține excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, pentru considerentele invocate prin acțiunea principală la ribunalul Prahova, dosar nr-, întrucât aceasta a născut la data de 7.11.2006 doi gemeni, iar pârâta i-a acordat indemnizația doar pentru unul dintre ei, situație pe care o consideră discriminatorie.
Solicită a se constata că art. 6 alin. 3 și 4 nu se aplică în cauza de față, întrucât situația reclamantei o reprezintă o naștere concomitentă a doi copii (gemeni) și nu a cea a unei nașteri succesive a doi sau trei copii.
Mai mult arată că art. 6 vizează situația nașterii succesive până la 3 copii în perioada în care mama se află în concediu pentru creșterea copilului, iar situația reclamantei este alta decât cea vizată de art. 6 care la alin. 3 prevede posibilitatea prelungirii concediului de doi ani corespunzător în cazul suprapunerii a două sau trei situații ce pot genera acest drept, respectiv nașterea celui de al doilea, al treilea copil.
Mai susține că dispozițiile textului de lege mai sus invocat sunt clar discriminatorii, având în vedere faptul că reclamanta care a născut concomitent 2 copii, beneficiază de o indemnizație de 600 lei pentru aceștia, în condițiile în care o mamă care naște un singur copil beneficiază tot de aceeași sumă.
Sub acest aspect, consideră că este anormal și contrar spiritului legii, motiv pentru care solicită admiterea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, astfel cum a fost formulată.
Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale P, solicită respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005 formulată de reclamantă, pentru motivele invocate în întâmpinare și concluziile scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin acțiunea principală, înregistrata inițial pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.27945/2008 emisă de către Agenția Județeană pentru Prestații Sociale ( fostă Direcția și Protecției Sociale), precum și obligarea pârâtei să îi plătească indemnizația pentru creșterea celui de al doilea copil, întrucât reclamanta a născut la data de 7.11.2006 doi gemeni, iar pârâta i-a acordat indemnizația doar pentru unul dintre ei.
Tribunalul a reținut că reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 al. 1 din HG 1025/2006 (raportat la art. 1 și art.6 din OUG 148/2005), conform cărora "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Tribunalul a apreciat că de dispozițiile contestate de reclamantă pe calea excepției de nelegalitate depinde soluționarea fondului cauzei, întrucât îndreptățirea reclamantei de a beneficia de indemnizație pentru cel de-al doilea copil depinde de modul de interpretare a dispozițiilor menționate, respectiv de modalitatea de raportare a dreptului la indemnizație: la "naștere" sau la "copiii rezultați din naștere".
Ca urmare, raportat la dispozițiile art.4 al.1 si art.10 al.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, tribunalul a înaintat excepția de nelegalitate instanței de contencios administrativ competentă să o soluționeze, care în cauza este Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ - întrucât actul contestat este emis de Guvernul României, care este o instituție publica centrală.
Prin încheierea de ședință din 3 martie 2009, Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II a înaintat, spre competenta soluționare, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 al.1 din HG 1025/2006, raportat la art. 6 al.1 din OUG 148/2005, la Secția Comerciala si de Contencios Administrativ a
Cauza a fost înregistrată la data de 16 martie 2009 pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sub nr-.
În temeiul disp. art. 115.pr.civilă, pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Paf ormulat întâmpinare la excepția formulată de reclamanta, prin care a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, învederând că potrivit dispozițiilor art. 6 (1) din OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, concediul și indemnizația lunară prevăzută la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
A mai susținut pârâta în întâmpinare faptul că textul menționat, cuprins în OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, prevede acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
Totodată dispozițiile Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare, definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii.
Mai precizează că potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007, alocația de stat prevăzută de Legea nr. 61/1993, privind alocația de stat pentru copii, republicată, se acordă pentru fiecare dintre copiii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copiilor cu handicap, în cuantum de 200 lei, alocația de stat fiind un drept al fiecărui copil.
A menționat pârâta în întâmpinare că prin HG1682/2008 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor nr.OUG 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin nr.HG 1025/2006 s-a modificat art. 1 din OUG nr. 148/2005 în sensul că acest drept se acordă beneficiarului în cuantum de 600 lei sau în funcție de latura contributivă în cuantum de 85% din veniturile nete realizate în ultimele 12 luni anterior nașterii copilului, dar nu mai mult de 4.000 lei. Astfel, consideră că nu se mai pune în discuție acordarea acestei indemnizații în cuantum dublu (2x 85%) deoarece s-ar crea discriminări între beneficiarii/titularii de drept, potrivit art. 16 alin.1 din Constituția României.
Solicită respingerea excepției de nelegalitate formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală și a se constata legalitatea prevederilor art. 3 alin.(1) din HG1025/2006.
De asemenea, la data de 31.03.2009, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate invocată de reclamanta ca neîntemeiată întrucât Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. III din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului și al Legii nr. 61/1993, privind alocația de stat pentru copii.
Dispozițiile art. 3 alin. 1 din nr.HG 1025/2006, raportat la prevederile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind, aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii ".
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3, se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin.(2). Astfel apreciază că indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Mai susține pârâtul Guvernul României în întâmpinare faptul că acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent dacă aceasta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștete și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat conform legii.
Sub acest aspect a învederat instanței și decizia nr. 937/19.12.2006 a Curții Constituționale prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. 1 din OUG nr. 148/2005, în raport cu art. 16 din Constituție.
S-a solicitat pe cale de excepție, respingerea, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca neîntemeiată, a excepției de nelegalitate invocată de reclamanta.
Analizând excepția de nelegalitate invocată, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
Ordonanța de urgență nu este un act administrativ, ci un act cu putere de lege, adoptat de Guvern în temeiul delegării legislative reglementate de art. 115 alin.4-8 din Constituția României și suspus aprobării Parlamentului.
Potrivit art.108 din Constituția României, Guvernul adoptă hotărâri și ordonanțe, iar hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Conform art.3 alin.1 din HG nr. 1025/2006, ce face obiectul excepției de nelegalitate de față, nașterea este definită ca "aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii".
Din analiza acestui text legal în mod coroborat cu dispozițiile OUG nr.148/2005 nu rezultă nici un element de natură a conduce la convingerea că prin norma atacată s-ar restrânge sfera de aplicare a actului normativ pentru executarea căruia a fost elaborat, HG nr. 1025/2006 și implicit art.3 alin.1, respectând normele de tehnică legislativă.
Definiția dată nașterii, aleasă de legiuitor, respectă întrutotul înțelesul comun avut de acest fenomen, nerezultând că o altă formulare a definiției ar putea satisface interesele reclamantei fără a intra în contradicție cu OUG nr. 148/2005.
Pe de altă parte, deși excede obiectului excepției de față, nu se poate reține că prin această definiție se creează o discriminare între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și copii proveniți dintr-o sarcină multiplă, pentru că actele normative susmenționate nu reglementează drepturi ale copiilor ci drepturi ale mamelor acestora. De altfel, sub acest aspect s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 987/2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005, respinsă în cele din urmă, prin care a stabilit că drepturile recunoscute prin actul normativ atacat se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, drepturi ce sub aspectul lor patrimonial reprezintă indemnizația lunară de care poate beneficia aceasta pe perioada în care optează a se dedica creșterii copilului, dar nu mai mult de 2 ani și, respectiv, 3 ani.
Pentru aceste considerente și în temeiul art.4 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 din HG 1025/2006 rap. la art. 6 alin. 1 din OUG 148/2005, formulată de reclamanta domiciliată în B,-, jud. B și reședința în Câmpina, str. - nr. 80, -. B,. 4,. 17 jud. P în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTĂRI SOCIALE cu sediul în P,-, jud. P și GUVERNUL ROMANIEI cu sediul în B, nr.1 sector 1.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
5 ex./14.05.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
