Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 8/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 8/ Dosar nr-
Ședința publică de la 09 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și împotriva sentinței civile nr.690/CA/20.10.2008 în dosarul nr- având ca obiect - excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 09 ianuarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 690/CA/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ au fost dispuse următoarele: S-a respins excepția lipsei de interes a pârâților și, invocată de reclamanții, și.
S-a admis excepția nelegalității invocată de reclamanții, și in contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local B și intervenientul in nume propriu Mun. B, cu privire la HCL 122/05.05.1999 adoptată de Consiliul Local B și, in consecință:
S-a constatat nelegalitatea HCL 122/1999 adoptată de Consiliul Local
S-a admis excepția nelegalității invocată de pârâții și in contradictoriu cu reclamanții, și, intervenientul in nume propriu Mun. B și pârâtul Instituția Prefectului Jud. B cu privire la Ordinul Nr. 787/05.08.2003 emis de Prefectul Jud. B și, in consecință:
S-a constatat nelegalitatea Ordinului Nr. 787/05.08.2003 emis de Prefectul Jud.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes a pârâților in invocarea excepției nelegalității ordinului nr. 787/2003 este nefondată urmând a fi respinsă având in vedere că excepția de nelegalitate este cunoscută in legislația și doctrina contemporană comparată ca fiind o modalitate de apărare a unei părți dintr-un proces față de efectele unui act ilegal. De asemenea, instanța a mai avut in vedere și faptul că acești pârâți au fost chemați in judecată de reclamanți pentru revendicarea unei suprafețe de teren așa încât aceștia justifică interesul de a se apăra prin toate mijloacele legale și de a contracara acțiunea in revendicare exercitată de reclamanți.
Excepția nelegalității HCL 122/05.05.1999 ( fila 20 apel) este fondată. Potrivit dispozițiilor art. 28 al. 2 din. 69/1991, in vigoare la data emiterii actului administrativ, "hotărârile privind administrarea domeniului public și privat al comunei sau al orașului ( ) se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție." Hotărârea in discuție face parte din categoria celor vizate de art. 28 al. 2 din. 69/1991.
Rezultă din procesul-verbal al ședinței din data de - ( fila 44) că numărul total al consilierilor era de 31 din care au fost prezenți doar 22. Din aceștia, 19 au votat pentru adoptarea HCL 122/1999 iar 2 împotrivă. In aceste condiții și raportat la dispozițiile legale citate anterior, hotărârea a fost adoptată in lipsa cvorumului legal ( pentru adoptarea legală a hotărârii trebuiau să voteze pentru un nr. de cel puțin 20 de consilieri, respectiv 2/3 din nr. consilierilor in funcție, nu din nr. celor prezenți.).
Față de argumentele arătate, in temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 a fost admisă excepția și a fost constatată nelegalitatea HCL 122/1999.
Si excepția nelegalității Ordinului nr. 787/2003 emis de Prefectul Jud. B, invocată de pârâți, s-a constatat a fi fondată. Prin acest act s-a atribuit in proprietate persoanelor menționate in anexa 1 terenurile aferente locuințelor și anexelor acestora cumpărate in Mun. La emiterea acestui ordin s-au avut in vedere dispozițiile art. 36 al. 2 din. 18/1991 și ale. 112/1995, coroborate cu prevederile art. 10 al. 3 și ale. 85/1992.
Art. 9 din. 112/1995 face referire numai la vânzarea apartamentelor (neretrocedate fiștilor proprietari) către chiriași, fără a menționa modalitatea de dobândire a terenurilor aferente.
Art. 37 din Normele metodologice de aplicare a. 112/1995 arată că se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent cu respectarea art. 26 al. 3 din. 112/1995.
Art. 26 al. 3 din. 112/1995 prevede că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de - in posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân in proprietatea statului".
Deși este adevărat că vechea in reglementare din Normele metodologice de aplicare a. 112/1995, in art. 33, se prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește in condițiile art. 35 al. 2 din. 18/1991, după republicare ( nr. 16/04.02.1997, deci la data emiterii ordinului), această prevedere a fost înlăturată, astfel că nu mai poate fi aplicată prin analogie.
Actuala reglementare, in art. 9, 21 și 26 al. ultim din. 112/1995 și art. 37 din Norme, prevede in ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce fac obiect al vânzării.
Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, reiese că dreptul de proprietate ce poartă asupra terenurilor aferente apartamentelor, care nu se restituie foștilor proprietari in natură, se dobândește de către chiriași in urma vânzării, ca și construcția.
Invocarea aplicabilității. 18/1991 și a. 85/1992, prin analogie, nu poate fi reținută ca argument in emiterea ordinului, cât timp interpretarea sistematică a dispozițiilor în materia situației juridice a imobilelor cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului,permite identificarea modalității de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentului.
Mai mult, deși in vechea reglementare din Norme, in art. 33, se prevedea că dreptul de proprietate asupra terenului se dobândește in condițiile art. 35 al. 2 din. 18/1991, după republicare această prevedere a fost înlăturată, ceea ce dovedește că însuși legiuitorul a înțeles să reglementeze in alt mod această situație.
De asemenea, este evident că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate de foștii chiriași poate fi dobândit prin vânzare atâta vreme cât și dreptul de proprietate asupra construcției se dobândește in același mod, oneros, nu gratuit.
Aceeași interpretare este dată și de practica ÎCCJ (. Nr. 2375/24.03.2004,. Nr. 1043/2004 ).
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâții și, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției de nelegalitate a HCL nr.122/1999 adoptată de Consiliul Local B, motivând că în mod greșit instanța de fond a reținut în mod greșit că nu ar fi existat cvorum de vot conform cerințelor legale în ședința Consiliului Local B în care a fost adoptată HCL nr.122/1999. Astfel, pârâtele arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că au votat numai 19 consilieri în favoare și 2 au votat împotrivă, când în realitate, după cum rezultă din procesul-verbal de ședință, rezultă că hotărârea a fost adoptată cu votul a 21 de consilieri. Recurenții au depus înscrisuri în susținerea recursului declarat în cauză.
La dosar au depus întâmpinare intimații Consiliul Local B și Municipiul B prin Primar, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a HCL nr.122/1999, învederând instanței de recurs că din înscrisurile ședinței de consiliu local din data adoptării HCL nr.122/1999 rezultă că rezultă că hotărârea a fost adoptată cu cvorumul legal de 2/3 din consilierii locali în funcție, anume minim 20 de consilieri, mai exact cu 21 de consilieri locali, care figurează menționați în procesul verbal al ședinței extraordinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurentă, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut în parte greșit situația de fapt dedusă judecății, pronunțând în parte o sentință nelegală și netemeinică, anume cu privire la admiterea excepției de nelegalitate a HCL nr.122/1999 pe criteriul neîntrunirii cvorumului legal pentru adoptarea hotărârii de consiliu local a cărei excepție de nelegalitate a fost invocată de reclamanții, și.
Motivarea instanței de fond cu privire la admiterea acestei excepții de nelegalitate se fundamentează pe raționamentul potrivit căruia HCL atacată pe calea excepției de nelegalitate ar fi fost adoptată fără a fi fost întrunit cvorumul legal de 2/3 din numărul de consilieri locali, cvorum care însemna întrunirea unui număr de minim 20 de voturi favorabile adoptării hotărârii, raționamentul instanței de fond fiind însă contrazis de înscrisurile existente la dosar.
Astfel, din înscrisurile existente la dosar, inclusiv cele depuse în recurs (filele 4-5 dosar recurs) rezultă că dintr-un total de 31 de consilieri locali în funcție, la ședința în litigiu au participa numai 22 de consilieri locali, dintre care în final au votat favorabil propunerii de adoptare a hotărârii un număr de 21 voturi "pentru", fiind astfel îndeplinite condițiile de validitate cerute de art.28 alin.2 din Legea nr.69/1991 în vigoare la data adoptării hotărârii atacate (conform principiului activității legii, "tempus regit actum"). În aceste sens, din punctul 10 coroborat cu alineatul final din procesul-verbal de ședință (filele 4 și 5 dosar recurs), reiese succesiv că după terminarea ședinței consilierul local "" și-a retras votul anterior și că este de acord cu proiectul de hotărâre, fiind astfel întrunit cvorumul necesar potrivit legii.
Față de aceste considerente, curtea va admite recursul declarat în cauză de pârâții și, iar în baza art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a HCL nr.122/1999 a Consilului Local
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâților și împotriva sentinței civile nr. 690/CA/20.10.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge excepția nelegalității HCL nr.122/05.05.1999 adoptată de Consiliul Local B, invocată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Local B și intervenientul în nume propriu Municipiul
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.01.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. /13.01.2009
Dact. /13.01.2009/ 3 ex.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Silviu
