Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

- Secția contencios administrativ și fiscal

DECIZIA CIVILĂ NR.826/R/CA-. Dosar nr.472/62/R/CA-./2009

Ședința publică din data de: - 25 2009

PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător

- - - - judecător

- - - - judecător

- - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat pârâta ""-- S, împotriva Sentinței civile nr.627/CA din data de 30.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.-, având ca obiect " excepție de nelegalitate act administrativ".

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedură îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Dezbaterile au avut loc asupra recursului în ședința publică din 10 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17 2009, când, având aceeași componență și pentru a da în continuare tuturor părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 2009, când, având aceeași componență și în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 2009.

În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:

CURTEA:

Constată că prin sentința civilă nr 627/CA/03.06.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamanții și - TRANS EUROPA SRL S în contradictoriu cu pârâta - - și CONSILIUL JUDEȚEAN S și, în consecință, a constatat nulitatea parțială a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0032 emis la 16.11.2000 de Consiliul Județean S în favoarea - - cu privire la terenurile situate în S,-.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:

- prin încheierea de ședință din data de 13.01.2008 pronunțată în dosarul nr -, Judecătoria Rupeaa sesizat Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ pentru a se pronunța asupra excepției de nelegalitate a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0032 emis la 16.11.2000 de Consiliul Județean S in favoarea - - cu privire la terenurile situate in S,-, invocată de pârâtul în cadrul dosarului având ca obiect grănițuire și rectificare de CF; sesizarea instanței s-a făcut în temeiul art 4 din Legea nr 554/2004;

- în vederea soluționării excepției au fost atașate dosarele Judecătoriei Rupea nr - și - al Tribunalului, respectiv Judecătoriei Sibiu precum și dosarul nr 3017/2003 al Judecătoriei Sibiu;

- în motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că Certificatului de Atestare anterior menționat este lovit de nulitate absolută parțială referitoare la terenurile din S,-, unele acte fiind antedatate, incomplete, lipsind actele de proprietate primare ale autorului, deciziile de atribuire, numerele cadastrale și că eliberarea actului atacat s-a făcut cu încălcarea HG nr 834/91 și a Legii 15/1990 precum și a criteriilor comune nr 2665/1992, comisia de evaluare fiind formată doar din doi membrii;

- excepțiile inadmisibilității precum și tardivității introducerii cererii au fost respinse prin încheierea de ședință pronunțată la 24 martie 2009.

Considerentele admiterii excepției de nelegalitate au fost următoarele:

- potrivit art 1 din HG nr 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat: "terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană."

- în cauza că aceste dispoziții au fost încălcate întrucât nu s-a făcut dovada deținerii în patrimoniul - a dreptului de administrare a terenurilor situate în S,-, respectiv existența unei decizii administrative de atribuire a acestora;

- potrivit art 2 din Criteriile nr 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, "la nivelul fiecărei societăți comerciale cu capital de stat se constituie o comisie formată din 5 - 7 membri, care va participa la stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, numită prin: - ordin al ministrului de resort pentru societățile comerciale cu capital de stat înființate prin hotărâre a Guvernului; - hotărâre a consiliului județean sau prin dispoziție a primarului general al municipiului B, pentru societățile comerciale cu capital de stat înființate prin hotărâri ale consiliilor locale și județene sau prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului B";

- potrivit art 3, "comisiile constituite conform art 2 vor avea următoarea componență: președintele consiliului de administrație al societății comerciale cu capital de stat; specialiști în probleme de investiții, privatizare, prognoză-dezvoltare, cadre tehnice, economiști, consilieri juridici";

- prima instanță a constatat că au fost încălcate și aceste dispoziții, comisia fiind constituită doar din 3 membrii;

- conform înscrisului de la fila 53 din dosar, Avizul nr 20 emis de Oficiul de cadastru la data de 03.10.2000, este anterior depunerii cererii, 03.11.2000.

Ca urmare, apreciind că la emiterea Certificatului de Atestare atacat a fost încălcată una dintre condițiile prevăzute la art 20 al 2 din Legea 15/1990 și art 1 din HG nr 834/1991, respectiv ca terenul să se afle în patrimoniul societății care solicită eliberarea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate, prima instanță a constatat că excepția este fondată și a admis-o și, totodată constatat nulitatea parțială a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr 0032 emis la 16.11.2000 de Consiliul Județean S în favoarea - - cu privire la terenurile situate în S,-.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta - - care a solicitat admiterea căii de atac cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate.

În drept au fost invocate dispozițiile art 312 al 2 și 3 rap la art 304 pct 9 cod procedură civilă.

Criticile aduse în recurs au fost structurate după cum urmează:

Hotărârea atacată este nelegală întrucât, fiind sesizată cu o excepție de nelegalitate în condițiile art 4 din Legea nr 554/2004, instanța de fond a admis această excepție dar nu a constatat nelegalitatea actului administrativ, ci nulitatea parțială a acesteia, deși, în cadrul acestei proceduri speciale nu se poate desființa în tot sau în parte actul administrativ.

Excepția de nelegalitate este o "apărare" și, prin urmare, nu are ca efect anularea actului administrativ, ci doar constatarea ilegalității și înlăturarea lui în cauză", iar admiterea unei astfel de excepții are efecte de opozabilitate exclusiv între părți și nu erga omnes ca în cazul constatării nulității unui act juridic.

II. Au fost conturate de către recurentă principalele repere ale stării de fapt:

- Prin decizia nr 120/18.03.1991 a Prefecturii Județului Saf ost înființată societatea comercială -.

- În conformitate cu disp art 4 al 3 al deciziei mai sus menționate, societatea nou înființată a preluat activul și pasivul secției de salubritate din cadrul S și Secției de administrare a parcurilor și străzilor

- Printre bunurile preluate în patrimoniul societății, sa aflat și "cămin de nefamiliști --".

- În baza documentației întocmite impusă de dispozițiile HG nr 834/1991 care cuprinde inclusiv procesele-verbale de vecinătate semnate de antecesorul reclamantului care, la vremea aceea, era Statul Român, s-a constituit în favoarea - - dreptul de proprietate asupra terenului aferent supraedificatelor proprietatea societății, eliberându-se certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr 0032 emis la 16.11.2000 de Consiliul Județean

- Acest titlu este intabulat în cartea funciară.

- Eventuala acțiune în anularea titlului de proprietate - certificatul de atestare menționat - este prescrisă.

III. S-a invocat inutilitatea acestei acțiuni, respectiv lipsa de interes întrucât excepția de nelegalitate a fost invocată în cadrul unei acțiuni în grănițuire, în care calitatea procesuală activă este conferită de calitatea de proprietar.

Chiar și în situația în care o asemenea excepție ar fi admisă, aceasta nu ar produce nicio consecință asupra litigiului de fond întrucât reclamantul a pierdut termenul de atacare, pe fond, a acestui titlu.

Neputând să atace pe fond acest titlu, calitatea societății de proprietar-vecin de fond cu reclamantul este de necontestat, astfel că acțiunea în grănițuire este perfect admisibilă indiferent de soluția din prezentul dosar.

IV. Excepția invocată are un caracter nefondat întrucât, sub aspect formal procedural, certificatul de atestare a dreptului de proprietate este doar suportul material al titlului societății întrucât actul a fost emis în conformitate cu hotărârea Consiliului Județean S care nu este atacată de reclamant, iar sub aspect de fond, societatea a fost și este proprietar de necontestat asupra supraedificatului "cămin de nefamiliști", reclamantul nu contestă acest drept de proprietate, terenul în litigiu este aferent construcției menționate, în virtutea dispozițiilor HG nr 834/1991 societățile comerciale dobândesc proprietatea asupra terenului aferent imobilelor aflate în proprietatea lor, iar celelalte aspecte procedurale legate de procedura elaborării hotărârii consiliului județean sunt nu numai irelevante, dar nici nu au fost invocate sau puse în discuția părților.

În cursul judecării recursului, printr-o notă de ședință, recurenta a invocat inadmisibilitatea procedurală-motiv de ordine publică în condițiile art 306 al 2 cod procedură civilă, arătându-se că în cursul judecării în primă instanță a excepției de nelegalitate, Consiliul Județean Sai nvocat excepția inadmisibilității care a fost respinsă în contextul Legii nr 262/2007. Ca urmare, întrucât recursul nu a vizat și acest aspect, s-a procedat la invocarea motivului de ordine publică.

În susținerea greșitei respingeri a excepției inadmisibilității s-a arătat că excepția de nelegalitate a fost invocată în fața Judecătoriei Sibiu care a respins la data de 15.04.2008 cererea de sesizare a tribunalului cu soluționarea acesteia, că încheierea de respingere este una interlocutorie care poate fi atacată doar odată cu fondul cauzei și că, urmare a strămutării judecării cauzei cu păstrarea, în condițiile art 40 al 4 cod procedură civilă a tuturor actelor de procedură, Judecătoria Rupeaa revenit asupra acestei încheieri și a sesizat tribunalul cu judecarea excepției de nelegalitate.

Ca urmare, s-a susținut că, în măsura în care Tribunalul Brașov nu putea, procedural, să fie sesizat cu judecarea excepției întrucât încheierea anterioară de respingere nu a fost desființată în calea de atac, această instanță nu putea să analizeze pe fond această excepție, ci trebuia să o respingă ca inadmisibilă.

Tot din perspectiva inadmisibilității excepției de nelegalitate, s-a arătat că Tribunalul Brașov, constatând că nu există o legătură determinantă între actul administrativ cu a cărui nelegalitate a fost sesizat și soluția pe fond a dosarului în care excepția a fost ridicată, trebuia să o respingă, formal, ca urmare a depășirii de către aceasta a limitelor legale ale controlului judecătoresc.

În cuprinsul aceleiași note de ședință s-au adus completări ale motivelor de recurs cu privire la soluționare pe fond a excepției de nelegalitate, respectiv în combaterea argumentelor reținute de prima instanță cu privire la nelegalitatea actului administrativ, precum și cu privire la greșita dispunere a anulării parțiale a actului contestat.

Intimatul a depus în recurs întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, arătând că această contestare pe cale incidentală a legalității certificatului de atestare, indiferent de data emiterii, se justifica prin necesitatea exercitării unui control de legalitate, fără de care soluția pronunțată de instanță ar risca sa fie fondată pe un act ilegal.

Apărările invocate pe calea întâmpinării au fost expuse punctual, raportat la structura motivelor de recurs, după cum urmează:

Condițiile de legalitate ale actului administrativ se examinează prin raportare la data emiterii lui, iar ceea ce s-a urmărit prin ridicarea excepției este înlăturarea actului-certificat de atestare.

În opinia intimatului, prin recurs s-a realizat o interpretare greșită a legii, o deturnare a sensului acesteia, fără a se supune analizei argumentele solide pe baza cărora prima instanță a apreciat că certificatul de atestare este nelegal.

De asemenea, s-a făcut referire la dispoziția instanței privind nulitatea actului administrativ, criticată pe calea recursului, arătându-se că în legislația noastră nu există o definiție a nulității, astfel că, raportat la opiniile exprimate în doctrină, potrivit cu care nulitatea conduce la ineficacitatea actului, iar nelegalitatea la înlăturarea acestuia, s-a apreciat ca se poate trage concluzia ca finalitatea celor două instituții este aceiași.

Intimatul a mai susținut că în prezenta cauză se impunea desființarea întregului act de atestare, însă reclamantul s-a limitat doar la imobilul situat pe- întrucât cu privire la celelalte terenuri nu avea calitate procesuală.

II. Manifestarea scrisă constituită în motivele de recurs se înfățișează ca o atitudine negativă în fața adevărului, aceeași ca cea avută în momentul în momentul privatizării cât și al proceselor.

III. 1. Intimatul a arătat că singura susținere reală este aceea că societatea a fost înființată prin Decizia nr 120/18.03.1991, ca persoană juridică, dar că această decizie nu face nici un fel de referire la terenuri. S-a mai făcut vorbire despre faptul că, în cursul judecării cauzei la Judecătoria Sibiu, la pct 9 din interogatoriul luat societății, s-a susținut că prin această decizie i-au fost atribuite și terenurile. Totodată intimata a arătat că actele existente la dosar infirmă existența vreunei atribuiri.

2. În apărare, intimata a arătat că din procesul-verbal încheiat între și societatea rezultă că ceea ce s-a predat a constat în tabelele de personal, carnetele CEC, fișa de inventar de muncă etc, iar din adresa - Canal - ce s-a desprins din prima societate, reiese ca nu deține vreun document cu privire la patrimoniul transferat societății.

3. Intimatul contestă punctul de vedere al recurentei potrivit cu care printre bunurile preluate in patrimoniul acesteia s-ar afla și imobilul "cămin de nefamiliști-str - nr 48", arătând în acest sens că această construcție, aflată pe terenul proprietatea intimatului, fiind într-un grad avansat de uzură, a fost demolat în anul 1996 conform autorizației de demolare eliberată de Primăria

4.Referitor la procesul-verbal de vecinătate în baza căruia s-ar fi constituit în favoarea recurentei, dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, s-a arătat că acesta a fost întocmit în anul 1994, de la acea dată și până în anul 2000 când societatea s-a privatizat, în zonă au avut loc multiple schimbări ale titularilor drepturilor de proprietate ai terenurilor și modificări asupra terenurilor.

5. În privința situației din Cartea Funciară, intimatul susține că, după cum sunt poziționate imobilele în încheiere, ar reieși că pe această încheiere s-a făcut o adăugire de imobile, s-au intabulat corpuri funciare diferite, imobile ce aparțin societății, dar și persoanei fizice și că, din adresa emisă de lucrătorii de carte funciară, ar reieși că pentru terenul din strada - nu s-a depus nicio cerere de intabulare, ci doar schița apartamentului dobândit de persoana fizică anterior menționată.

S-a menționat și faptul că din rezoluția procurorului ar reieși că această încheiere a fost arhivată cu alte încheieri emise la acea vreme, aceasta aflându-se intercalată între încheieri cu număr anterior și posterior și că acesta ar fi motivul pentur care încheierea poartă numărul 14.356/28.12.2000, deși, potrivit art 48 din Ordinul nr 2371/1997, ar trebui să aibă același număr cu cererea de înregistrare.

4. În privința susținerilor recurentei referitoare la prescripția acțiunii, s-a făcut referire atât la opinia ÎCCJ expusă într-o soluție de principiu la data de 29.09.2008 și s-a arătat că această instanță a revenit la practica Curții constituționale ale cărei decizii au caracter obligatoriu, fiind menționate în acest context o serie de hotărâri ale ÎCCJ.

De asemenea, s-a menționat faptul că, la cererea intimatului, Curtea Constituțională i-a comunicat că în cazul prescripției - art 4 din Legea nr 554/2004, se aplică dispozițiile Legii nr 267/2007.

IV. Intimatul și-a manifestat opoziția față de opinia recurentei potrivit cu care succesiunea în timp a cererilor formulate nu ar avea vreo relevanță raportat la faptul că aceasta deține un certificat de atestare.

1. Intimatul susține că nu a putut atacata un act care nu există, respectiv hotărârea consiliului Județean S care, în opinia recurentei, ar fi dat naștere dreptului de proprietate.

2. Și în contextul acestor critici formulate în recurs, intimatul susține că respectiva construcție nu există și că dreptul său de proprietate a fost recunoscut printr-o hotărâre a Curții de Apel Alba Iulia.

La rândul său, și intimatul Consiliul Județean Saf ormulat în recurs întâmpinare, prin care și-a exprimat poziția de susținere a recursului formulat în cauză, invocând în acest sens următoarele argumente:

1.Sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale excepției prevăzute de art 4 din Legea nr 554/2004.

Raportat la data emiterii actului contestat, respectiv anterior intrării în vigoare a Legii nr 554/2004, practica ÎCCJ este în sensul respingerii excepțiilor de nelegalitate ca inadmisibile.

S-a mai arătat că soluționarea litigiului care face obiectul dosarului nr - aflat pe rolul Judecătoriei Rupea, având ca obiect grănițuire, nu depinde de actul administrativ unilateral contestat, astfel că și din acest punct de vedere, în opinia intimatului, excepția de nelegalitate ar fi inadmisibilă.

2.Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, sub aspectul formei și fondului.

În acest sens, intimatul a arătat că face dovada celor susținute prin adresa nr 7707/2009 a OCPI S cu anexele aferente, din care ar rezulta indubitabil că afirmațiile sunt nefondate.

3. Soluția dată de Tribunalul Brașov este absolut greșită întrucât instanța poate să constate nelegalitatea actului, dar nu poate dispune anularea lui.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Cu privire la criticile aduse respingerii de către prima instanță a excepției inadmisibilității, raportat la fiecare argument invocat de părți, Curtea apreciază astfel:

Potrivit art 4 din Legea nr 554/2004, varianta în vigoare la data formulării excepției de nelegalitate, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

Această formă a art 4 din Legea nr 554/2004 a fost conturată prin Legea nr 262/2007, față de varianta anterioară, precizându-se în mod concret că legalitatea unui astfel de act poate fi cercetată, indiferent de data emiterii acestuia.

Ulterior acestor modificări, față de practica ÎCCJ în materie de până la acel moment, s-a invocat în mai multe rânduri neconstituționalitatea dispozițiilor art 4 din Legea nr 554/2004, practica Curții constituționale exprimată constant prin Deciziile nr 404/10.04.2008, nr 425/10.04.2008, nr 426/10.04.2008, fiind în sensul că dispozițiile acestui text de lege sunt constituționale în raport cu principiul stabilității raporturilor juridice, arătându-se în considerentele deciziilor de respingere a excepției de neconstituționalitate că aceste dispoziții, astfel cum au fost modificate prin Legea nr 262/2007, "instituie un mijloc procedural prin care partea interesată poate contesta legalitatea unui act administrativ cu caracter individual de care partea adversă înțelege să se prevaleze pentru a-și demonstra pretențiile sau pentru a-și apăra ori valorifica un drept". Totodată, s-a mai arătat că 2 prevederile art 4 nu au caracter retroactiv întrucât, deși excepția de nelegalitate poate fi invocată și în ceea ce privește actele administrative emise anterior intrării în vigoare a legii amintite, totuși, legalitatea acestora se examinează în funcție de condițiile de validitate prevăzute de reglementările cuprinse în actele normative care erau în vigoare la momentul emiterii actului contestat, iar nu prin raportare la Legea nr 554/2004".

Ca urmare, acest drept acordat de lege părții interesate a fost supus controlului de constituționalitate și, din perspectiva principiului securității juridice, se impune a se preciza că situația constatării nelegalității unui act administrativ nu echivalează cu anularea unei hotărâri judecătorești, iar efectele unei astfel de constatări se limitează doar la raportul dintre părți dedus judecării instanței în fața căreia a fost invocată excepția, în sensul că aceasta nu va ține seama de respectivul act la soluționarea cauzei, fără a fi afectată valabilitatea ca în cazul anulării.

Pentru aceste considerente, din perspectiva reglementării de către lege a posibilității invocării excepției de nelegalitate a unui act emis anterior intrării în vigoare a Legii nr 554/2004, dispoziția primei instanțe referitoare la respingerea excepției inadmisibilității este la adăpost de orice critică, fiind în conformitate cu textul de lege menționat anterior și cu deciziile în materie ale Curții Constituționale.

II. În privința imposibilității analizării excepției de nelegalitate ca urmare a respingerii anterioare de către Judecătoria Sibiu, a sesizării instanței competente, se constată că, potrivit art 4 al 1 din Legea nr 554/2004, încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă unei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.

De asemenea, potrivit aceluiași text de lege, " instanța constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza".

Din interpretarea acestor reglementări procedurale, se constată că instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate nu are competența de a stabilit legătura cu fondul a actul administrativ, aceasta fiind atributul instanței investite cu soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate, atribut care nici nu poate fi cenzurat pe calea apelului sau recursului în cazul stabilirii unei astfel de legături.

În cazul unei interpretări contrare, s-ar ajunge la situația în care rolul instanței de contencios administrativ ar fi extins la acela al unei instanțe de control judiciar, impunând în acest mod instanței investite cu soluționarea litigiului conduita de urmat în judecarea cauzei relativ la administrarea și aprecierea probelor, fapt ce nu este permis.

Cu atât mai mult, rolul instanței de recurs în contencios administrativ este rezumat la analiza legalității și temeiniciei admiterii sau respingerii excepției de nelegalitate, fără a se putea impune o cenzură din perspectiva legăturii cu fondul litigiului a actului administrativ atacat sau a verificării încheierilor de respingere a sesizării instanței de contencios administrativ.

Eventualele încheieri anterioare date în dosarul de fond al litigiului în care a fost invocată excepția de nelegalitate nu pot fi analizate de instanța de contencios administrativ sau de cea de recurs în contencios administrativ, acestea fiind supuse controlului judiciar în cadrul căilor de atac formulate în legătură cu fondul.

Ca urmare, nici celelalte argumente aduse în sprijinul admiterii excepției inadmisibilității sesizării instanței de contencios cu soluționarea excepției de nelegalitate nu sunt fondate.

În consecință, nu poate fi primită critica legată de existența sau nu a unei legături între actul administrativ și fondul litigiului, doar aprecierea instanței investite cu soluționarea fondului, în sensul inexistenței unei astfel de legături putând fi supusă controlului instanței ierarhic superioare cu ocazia promovării căii de atac împotriva hotărârii dată în dosarul de fond. Fiind reglementate astfel de dispoziții procedurale, este clar conturat rolul instanței de contencios administrativ care nu poate cenzura constatare de către instanța investită cu soluționarea fondului litigiului, a faptului că de actul administrativ depinde soluționarea cauzei.

Pe fondul cauzei de contencios administrativ, în legătură cu modul de soluționare a excepției de nelegalitate, vor fi avute în vedere următoarele:

Prin cererea prin care pârâtul a invocat excepția de nelegalitate, s-a invocat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr 0032 este lovit de nulitate absolută parțială întrucât, fiind emis de o autoritate publică-Consiliul Județean S, în baza Legii nr 15/1990 și Hotărârii nr 834/1991, întreaga documentație este falsă, iar actele preconstituite, întocmite din birou, unele nedatate, acceptate în acest mod de Oficiul de Cadastru și de autoritatea publică.

S-a mai arătat că pentru orice lucrare de cadastru se cere aviz, în mod special pentru HG nr 841/1991, de începere a lucrărilor, măsurătorilor topo și identificării juridice. În cazul de față, s-a emis avizul nr 20 din 30.10.2000, deși solicitarea este menționată ca datată 03.11.2000 sub nr de înregistrare 1101. în opisul general al Oficiului de Cadastru, sub acest număr nu apare o solicitare a societății reclamante. În acest formular de aviz se menționează lucrările ce trebuie depuse, iar în dosarul de privatizare nu există asemenea acte și nici planurile originale care au stat la baza eliberării certificatului de atestare.

De asemenea, s-a susținut că un alt act fals este procesul-verbal de recepție din data de 13.11.2000, al cărui conținut este total alterat.

S-a mai criticat faptul că la dosarul de privatizare s-a depus un proces de vecinătate din anul 1994, în timp ce în anul 2000, situația era cu totul alta în privința vecinătăților.

S-a invocat faptul că la originea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate se mai află o serie de nereguli, menționându-se și faptul că la data de 07.09.2000, Consiliului Județean Sis -a solicitat avizarea documentației pentru atestarea dreptului de proprietate, dar cererea pentru începerea lucrărilor adresată OCPI nu există, însă este menționată purtând data de 3.11.2000. Dosarul de la Oficiul de Cadastru a dispărut, astfel cum s-a adus la cunoștință de către această instituție.

Prin nota de ședință aflată la filele 9-10 din dosarul Judecătoriei Rupea, pârâtul a arătat că verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate, presupune cenzurarea acestuia prin raportare la dispozițiile HG nr 834/1991 și Legea nr 15/1990.

Obiectul controlului de legalitate îl constituie Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr 0032 emis de Consiliul Județean S la data de 16.11.2000.

Prin acest certificat emis în baza Legii nr 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale și a HG nr 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, s-a atestat pentru societatea comercială cu capital de stat înființată prin Decizia Prefecturii Județului S nr 120 din 18.03.1991 sub denumirea de -, faptul că suprafața de teren este în proprietatea exclusivă a acestei societăți comerciale, iar suprafața indiviză este de 194 mp, identificate prin anexa nr 2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr 1101 din 3.11.2000 la Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului al județului

Copia acestei decizii existentă la dosar este însoțită de 4 planșe care nu poartă vreo denumire de anexă.

La dosarul cauzei a fost depusă de către Consiliul județean S, la solicitarea instanței de contencios administrativ, copia documentației care a stat la baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr 0032 din 16.11.2000.

De descris înscrisurile aflate la dosar si cele depuse in recurs.

Potrivit art 1 din HG nr 834/1991 în forma în vigoare la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, "terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană".

În continuare, se prevede că:

ART. 2 "Criteriile de stabilire și de evaluare a terenurilor care fac parte din patrimoniul societăților comerciale se aprobă de Ministerul Economiei și Finanțelor împreună cu Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu consultarea ministerelor interesate".

ART. 3 "Prevederile art. 1 nu se aplică terenurilor care, în condițiile legii, fac parte din domeniul public, precum și terenurilor cărora le sunt aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 746/1991".

ART. 4 "Terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin domeniului privat al statului sau, după caz, autorităților administrative publice locale și se constituie într-un fond special destinat acțiunilor de privatizare, care se utilizează pe baza acordului Agenției Naționale pentru Privatizare".

ART. 5 "Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliara".ART. 6 "Terenurile stabilite potrivit art. 1 se evaluează de consiliile de administrație ale societăților comerciale, cu respectarea criteriilor prevăzute la art. 2, iar valoarea acestora se include în patrimoniul societăților comerciale, fără modificarea capitalului social al acestora".

Potrivit dispozițiilor art 20 din Legea nr 15/1990, "Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituie potrivit art. 17 este deținut integral de statul român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi vărsat în întregime la data constituirii societății. Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu".

ART. 16

Unitățile economice de stat, cu excepția celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată, în condițiile prevăzute de lege.

ART. 17

Unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat.

ART. 18

Prin actul de înființare se aprobă statutul societății comerciale și se vor stabili:

a) forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul principal al societății;

b) capitalul social subscris, structura și modalitatea de constituire a acestuia;

c) modalitatea de prelucrare a activului și pasivului unității economice de stat care se constituie în societate comercială.

În baza actului de înființare, societatea comercială se înscrie în registrul camerelor de comerț și industrie. Actul de înființare se publică în Monitorul Oficial al României.

ART. 19

Inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe această cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului.

Întocmirea documentației privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, trebuia realizată în conformitate cu Criteriile nr 2665/1992 și a anexelor la acestea.

Astfel, considerentele primei instanțe referitoare la încălcarea dispozițiilor art 1 din HG nr 834/1991 nu pot fi înlăturate prin criticile aduse în recurs întrucât, astfel cum a reținut această instanță, în cauză nu s-a făcut dovada aflării în patrimoniul - - a terenului situat în S,-.

Conform Deciziei nr 120 din 18.03.1991, privind înființarea societății comerciale de salubritate - S în conformitate cu dispozițiile art 17 din Legea nr 15/1990, activul și pasivul secției de salubritate din cadrul S și Secției de administrare a parcurilor și străzilor S, s-a preluat de către această nou înființată societate.

În cuprinsul acestei dispoziții s-a arătat că valoarea integrală a patrimoniului va fi corectată după finalizarea completă a evaluării acesteia conform HG nr 945/1990, dar nu mai târziu de 15.03.2001.

Capitalul social al societății înființate era compus din mijloace fixe și mijloace circulante.

La dosar ( fila 160 dos Tr BV ) există un centralizator nedatat al contului 100 "mijloace fixe și 101 " uzura mijloacelor fixe" purtând mențiunea întocmirii de către - -, fără numele persoanei care l-a întocmit și a datei, în care există o poziție referitoare la "cămin muncitoresc"-.

Această mențiune efectuată într-un înscris ce suferă din punct de vedere al condițiilor de valabilitate, privește un mijloc fix, respectiv o construcție, neexistând la dosar vreo dovadă a existenței în patrimoniul societății a terenului corespunzător construcției, respectiv un drept de administrare operativă a terenului sau o decizie de atribuire a acestuia.

În acest sens sunt și răspunsurile autorităților publice locale, înaintate instanței la solicitarea acesteia.

În anexele la Criteriile nr 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, la anexa 2, este prevăzut un formular tipizat existent și la documentația realizată în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate în cuprinsul căruia ar fi trebuit completate la rubrica titlul asupra terenurilor, denumirea fiecărui act și data emiterii acestuia în ordinea dobândirii.

Această anexă se află la fila 84 dosarului Tribunalului Brașov și, la rubrica mai sus menționată, este completată prin indicarea a două numere de carte funciară pentru o suprafață totală de 2550 mp.

Această anexă nu face dovada stabilirii titlului cu care terenul aflat pe- S s-a aflat în patrimoniul societății comerciale, lipsind astfel de suport legal atestarea dreptului de proprietate. La anexă au fost atașate extrase ale cărților funciare menționate, în care apare proprietar Statul Român, doar într-unul dintre ele făcându-se mențiunea unui drept de administrare operativă în favoarea Întreprinderii Comunale S constituit printr-un act din 1966.

Anexele 4 și 5 despre care se face vorbire în certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu se află la dosar, nefăcând parte din documentația de atribuire înaintată instanței de contencios administrativ. Astfel cum rezultă din actele dosarului, nici nu a putut prezenta documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr 1101/3.11.2000

Ca urmare, documentația care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu a cuprins și dovada aflării terenului situat în S,-, în patrimoniul societății -, fiind astfel încălcate dispozițiile art 1 din HG nr 834/1991.

Și celelalte două aspecte de nelegalitate constatate de prima instanță în legătură cu compunerea comisiei prevăzută de art 2 din Criteriile nr 2665/1992 datele contradictorii ale avizului nr 20 emis de Oficiul de Cadastru, respectiv a formulării cererii, sunt susținute de actele dosarului, astfel cum s-a făcut referire în considerentele hotărârii atacate.

În consecință, în mod întemeiat prima instanță a admis excepția de nelegalitate a actului administrativ.

Verificarea legalității actului administrativ de către prima instanță a privit doar atestarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în S,-, astfel că, în raport de calitatea recurentei și de interesul acesteia în promovarea recursului, controlul judiciar al instanței de recurs se limitează la aspectele analizate de instanța de fond raportat la actele și lucrările dosarului și la criticile aduse, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă.

Este însă întemeiat motivul de recurs privind constatarea de către prima instanță a nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întrucât, potrivit art 4 al 4 din Legea nr 554/2004, instanța de contencios administrativ, admițând excepția de nelegalitate, constată nelegalitatea actului și nu nulitatea acestuia.

În considerarea celor expuse anterior, Curtea, cu majoritate, în baza art 312 al 2 cod procedură civilă și art 20 al 3 din Legea nr 554/2004, va admite în parte recursul și va modifica în parte hotărârea atacată în sensul constatării nelegalității parțiale a actului administrativ în loc de dispoziția primei instanțe privind constatarea nulității parțiale.

Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.

Față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, va obliga recurenta către intimatul la o parte din cheltuielile de judecată avansate de acesta și va respinge restul cheltuielilor solicitate.

Pentru aceste motive,

În Numele Legii,

DECIDE:

Admite în parte recursul formulat de recurenta -""- S (cu sediul în S,-, jud.S), împotriva Sentinței civile nr.627/CA/03.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:

Înlătură mențiunea din primul alineat al dispozitivului sentinței civile atacate, privind invocarea excepției de nelegalitate de către reclamantul -"Trans Europa"SRL

În loc de "constată nulitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0032 emisă la 16.11.2000 de Consiliul Județean S în favoarea -""- cu privire la terenurile situate în S,-" se va trece:

"Constată nelegalitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0032 emis la 16.11.2000 de Consiliul Județean S în favoarea -""- cu privire la terenurile situate în S,-".

Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.

Obligă recurenta -""- S la plata către intimatul a sumei de 750 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale în recurs și respinge restul cheltuielilor solicitate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 2009.

Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru

- - - -

Cu opinia separată a doamnei judecător MI:

În sensul admiterii recursului formulat de recurenta pârâtă -""- S împotriva Sentinței civile nr.627/CA/03.06.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr- și a modificării în totalitate a sentinței civile atacate, cu consecința respingerii excepției de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0032 emis la 16.11.2000 de Consiliul Județean S în favoarea -""- cu privire la terenurile situate în S,-, invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta -""- S și Consiliul Județean

PREȘEDINTE: Maria Ioniche

- -

Grefier,

Red.:-LB/29.01.2010

Red.op.sep.:-/08.02.2010

Dact.:- B- 29.01.2010

Jud.fond:-T

Opinie separată

a doamnei PREȘEDINTE: Maria Ioniche

Curtea, asupra recursului formulat în cauză, constată că:

Prin sentința civilă nr. 627/CA/03.06.2009 a Tribunalului Brașov pronunțată în dosarul nr-, această instanță a dispus asupra excepției de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta - - S și cu pârâtul Consiliul Județean S, excepție privind nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0032 emis de Consiliul Județean S la data de 16.11.2000 în favoarea - -, cu privire la terenurile situate în S,-, în sensul că: a admis această excepție de nelegalitate și în consecință a constatat nulitatea parțială a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor sus identificate.

Prin urmare din dispozitivul sentinței civile atacate rezultă două aspecte juridice diferite prin modul în care a dispus instanța:

a admis excepția de nelegalitate invocată în cauză; a constatat nulitatea parțială a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate, actul în discuție, ce trebuia analizat sub aspectul nelegalității sale și nu sub aspectul nulității.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut:

Potrivit art. 1 din Nr.HG 834 din 14 decembrie 1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat: " Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea publica județeană."

În cauză s-a constat că aceste dispoziții au fost încălcate întrucât nu s-a făcut dovada deținerii în patrimoniul - - a dreptului de administrare a terenurilor situate în S,- respectiv existența unei decizii administrative de atribuire a acestora.

De asemenea potrivit art. 2 din CRITERIILE Nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat: " La nivelul fiecărei societăți comerciale cu capital de stat se constituie o comisie formată din 5 - 7 membri, care va participa la stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, numită prin:

- ordin al ministrului de resort pentru societățile comerciale cu capital de stat înființate prin hotărâre a Guvernului;

- hotărâre a consiliului județean sau prin dispoziție a primarului general al municipiului B, pentru societățile comerciale cu capital de stat înființate prin hotărâri ale consiliilor locale și județene sau prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului B", iar potrivit art. 3:

"Comisiile constituite conform art. 2 vor avea următoarea componență:

- președintele consiliului de administrație al societății comerciale cu capital de stat;

- specialiști în probleme de investiții, privatizare, prognoză-dezvoltare, cadre tehnice, economiști, consilieri juridici."

S-a constat că au fost încălcate și aceste dispoziții, comisia fiind constituită doar din 3 membrii.

Conform înscrisului de la fila 53 din dosar Avizul nr.20 emis de Oficiul de Cadastru la 3 10 2000 este anterior depunerii cererii, 3 11 2000.

Față de considerentele susmenționate,văzând că la emiterea Certificatului de Atestare atacat a fost încălcată una dintre condițiile prevăzute la art.20 al.2 din legea 15/1990 și art.1 din Nr.HG 834 / 1991 respectiv ca terenul să se afle în patrimoniul societății care solicită eliberarea Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate, s-a constat că excepția este fondată urmând a fi admisă în temeiul dispozițiilor art. 4 din. 554/2004 și a constatat nulitatea parțială a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0032 emis la 16 11 2000 de Consiliul Județean S în favoarea - - cu privire la terenurile situate in S-.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta - - S criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea criticilor de recurs se arată că:

Instanța a fost sesizată cu o excepție de nelegalitate întemeiată pe prevederile art. 4 din Legea 554/2004 dar în loc să constate nelegalitatea actului, a constatat nulitatea parțială, ceea ce conduce la desființarea în parte a acelui act administrativ.

Se invocă de recurentă lipsa de interes a acestei excepții, deoarece ea a fost invocată în cadrul unei acțiuni de grănițuire așa încât apare ca iminentă invocarea excepției.

Se mai arată că excepția de nelegalitate este nefondată, raportat pa prevederile HG nr. 834/1991.

Recurenta a susținut că acest certificat de Atestare este emis în conformitate cu Hotărârea Consiliului Județean, act administrativ neatacat de reclamantă și că practic prin hotărârea organului administrativ s-a născut dreptul de proprietate al pârâtei ( recurentei - - ).

Se susține că acest teren în litigiu, este teren aferent de nefamiliști din S,-, aspect necontestat de reclamantă privind dreptul de proprietate asupra acestui supra edificat proprietatea pârâtei.

Potrivit prevederilor HG nr. 834/1991 Societatea contestatoare dobândește proprietatea asupra terenului aferent imobilelor aflate în proprietatea lor așa încât titlul atacat pe excepție este perfect legal.

În cauză în recurs s-au depus înscrisuri. Intimatul reclamant a formulat Întâmpinare în sensul respingerii recursului. La fel și Consiliul Județean Saf ormulat Întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului și respingerea excepției de nelegalitate.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată prin prisma criticilor de recurs ale prevederilor legale aplicate conform art. 1, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:

În patrimoniul societății comerciale înființate prin Decizia organului administrației publice a județului S, de către autoritatea publică județeană.

Așadar în speță ne aflăm în situația sus menționată adică - - a fost înființată prin Decizia nr. 120 din 18.03.1991 a Consiliului Județean S ( 72.dos.)

Ca atare stabilirea și evaluarea acestor terenuri aflate în patrimoniul - - se face de către organul public sus menționat.

Din analiza actelor de la dosar, respectiv a Certificatului de Atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0032/16.11.2000 emis de Consiliul Județean S și din raportul de evaluare a bunurilor din patrimoniul - -, rezultă că de fapt aceste terenuri se aflau în patrimoniul pârâtei la data emiterii certificatului de Atestare a cărui nelegalitate se solicită să se constate în cauză.

Nu se poate reține faptul invocat de autorul excepției de nelegalitate, în sensul că pârâta nu a făcut dovada deținerii terenurilor respective în administrare, deoarece din actele dosarului rezultă contrariul celor reținute de instanța de fond prin hotărârea dată.

Faptul că nu există la dosar o decizie efectivă, nu conduce la ideea că celelalte acte justificative ale pârâtei privind aceste terenuri nu trebuie luate în considerare ca probe la soluționarea acestei excepții.

De altfel, din actele de la dosar rezultă clar faptul că aceste procese verbale de constatare și inventariere a patrimoniului sunt semnate de către membrii comisiei desemnate, aspect necontestat în cauză de reclamant.

Ca atare, având în vedere specificul societății pârâte și modul în care a luat ființă, dintr-o altă societate prin predarea pe bază de protocol a bunurilor cuvenite - -, evident că nu putea să existe decât comisia desemnată de Consiliul Județean.

În cauză nu s-a invocat nelegalitatea comisiei de evaluare a terenului, ci nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Ca atare, aceste aspecte privind componența comisiei de evaluare nu schimbă destinația terenului, nici suprafața și nici persoana care l-a primit în administrare.

Pentru acest considerent instanța reține că nu este vorba de o încălcare a legii prin emiterea de către Consiliul Județean Saa cestui certificat de Atestare.

Faptul reținut de instanța de fond, cu privire la data anterioară cererii ( 03.11.2000) de obținere a avizului nr. 20/2000 de la Oficiul de Cadastru în data de 03.10.2000, este rezultatul cererii pârâtei - - care făcuse demersuri încă din 1995 pentru obținerea acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, certificat obținut după depunerea întregii documentației și a avizelor legale, doar în 16.11.2000.

Instanța apreciază că în cauză prin emiterea acestui certificat de Atestare, nu s-a produs încălcarea nici a legii nr. 15/1990 și nici a prevederilor art. 10 din HG nr. 834/1991 deoarece din înscrisurile de la dosar rezultă contrariul celor reținute de instanța de fond și invocate de autorul excepției de nelegalitate.

Critica recurentei pârâte referitoare la soluția contradictorie dată de instanța de fond asupra excepției de nelegalitate este justificată deoarece pe de-o parte, dacă s-a admis excepția de nelegalitate, se impunea doar să se constate că nelegalitatea acestui Certificat de Atestare cu privire la terenul în discuție însă instanța a constatat nulitatea parțială, deși a admis excepția de nelegalitate a certificatului de Atestare.

Din punct de vedere juridic nu se pot da două soluții pe excepția de nelegalitate, ci doar admiterea și constatarea nelegalității dacă se dovedește acest lucru, și nicidecum nu se poate vorbi de nulitatea actului respectiv când e vorba de excepția de nelegalitate.

Nulitatea unui act se constată pentru anumite lipsuri ale elementelor esențiale ale unui act administrativ și este sancționată chiar de lege, ceea ce în cauză nu s-a cerut (viciu de consimțământ, nesemnarea actului, lipsa datelor de identificare a imobilului etc.).

Constatarea nulității parțiale are o altă consecință juridică decât constatarea nelegalității acestui certificat, deoarece conf. art. 4 al. 3 din Legea nr. 554/2004, când se constată că un act este nelegal emis, acesta nu va mai fi luat în considerare de instanța de drept comercial care judecă cauza pe fond, încât la soluționarea cauzei acest act se consideră ca și inexistent.

Ca atare, sub aspectul criticilor aduse de pârâta recurentă, instanța de recurs în opinia separată, apreciază că se justifică criticile aduse sentinței atacate.

De altfel, din analiza motivelor excepției de nelegalitate și din modul în care această excepție a fost invocată( 120 din. nr. 4790/2006 a Jud. S) nu rezultă clar ce dorește autorul excepției de nelegalitate, nulitatea absolută, anularea actului, aspecte care trebuiau clarificate clar de reclamant dar și de instanța de fond, ceea ce nu s-a realizat, iar soluția pronunțată este contradictorie, ceea ce impune modificarea ei în sensul respingerii excepției de nelegalitate reținând că nu s-a făcut dovada nelegalității actului atacat cu înscrisuri privind încălcarea prevederilor legale ce au stat la baza emiterii Certificatului de Atestare de către Consiliul Județean

Mai mult, instanța în opinia exprimată, reține și faptul că: actul a cărei nelegalitate se invocă în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004modificată și republicată, este un act administrativ unilateral, emis anterior intrării în vigoarea a acestei legi a contenciosului administrativ și că potrivit principiului prevăzut de art. 1 din Codul civil, legea civilă nu poate retroactiva.

Ca atare, instanța reține că nu poate fi analizat acest act emis cu 10 ani în urmă când era în vigoare Legea nr. 29/1990 a Contenciosului Administrativ, pe calea prevederilor de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

A analiza astfel, legalitatea unui act administrativ unilateral oricând în timp, timp îndelungat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 nu poate fi primită ca admisibilă și legală deoarece prin aceasta se contravine dreptului părților la o garantare a judecății, a echității unui proces și clarificarea situației lor într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Com. CEDO.

Se încalcă prin aceasta dreptul la stabilitatea și securitatea raporturilor juridice administrative create în baza acestor acte emise cu aproape 10 ani în urmă.

Se contravine principiului dreptului părților de a beneficia de garantarea drepturilor lor de proprietate stabilite prin acte juridice anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 și a dreptului prevăzut de art. 48 din Tratatul Dreptului Comunității Europene.

În esență, aceste aspecte ale invocării nelegalității unui act administrativ unilateral emis anterior Legii nr. 554/2004, a fost statuat ca poziție și soluție de principiu a ICCJ, secția Contencios în sensul inadmisibilității invocării acestei excepții de nelegalitate și a respingeriiei, întrucât se încalcă principiul neretroactivității legii civile și a principiilor de drept comunitar, a securității raporturilor juridice create anterior.

În concluzie, față de criticile formulate de recurentă, raportat la sentința atacată și la actele de la dosar, precum și la prevederile legale sus menționate, opinia separată este în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată în cauză pentru considerentele expuse mai sus.

Referitor la apărarea intimatului, în recurs instanța în opinie separată, atât din actele de la dosarul Tribunalului și din actele depuse în recurs se constată că cele susținute de intimatul reclamant pe excepția de nelegalitate nu sunt întemeiate.

Instanța reține ca justificată apărarea formulată de Consiliul Județului S prin întâmpinarea depusă la dosar în sensul respingerii excepției de nelegalitateși admitere a recursului declarat în cauză.

Instanța va înlătura susținerea pârâtului în sensul că prin Decizia ICCJ s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate. deoarece în cauză este vorba de nelegalitate privind un act administrativ unilateral și nu a unui act administrativ normativ ( cum e cazul în soluțiile depuse ca practică de reclamant), sau cu privire la nulitatea parțială a unor acte administrative ceea ce nu este cazul în speță.

Se reține ca fondat recursul conf. art. 312 al. 1, va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul respectării excepției de nelegalitate, conform opinie separată.

PREȘEDINTE: Maria Ioniche

- -

Președinte:Maria Ioniche
Judecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru, Clara Elena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: