Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 850/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 850/
Ședința publică din 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții și MUNICIPIUL TMr eprezentat de primar împotriva sentinței nr.227/30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimatul reclamant prin avocat -, lipsă fiind recurenții-pârâți MUNICIPIULUI TMr eprezentat de primar și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurenta pârâtă SC SA a depus taxa de timbru în sumă de 2 lei(37 dosar) și 0,50 lei timbru judiciar anulat la dosar.
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimatului-reclamant solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, susținând oral motivele cuprinse în întâmpinare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 227 pronunțată la data de 30.03.2009 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins excepția de inadmisibilitate a cererii invocată de pârâtă, s-a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Tg. M și SC. SA și s-a constatat că nr. 11 din 25.01.2007 este nelegală în măsura în care interzice debranșarea de la sistemul centralizat de încălzire termică a apartamentelor din blocurile de locuințe în care astfel de debranșări au fost efectuate anterior emiterii hotărârii atacate.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin hotărârea de mai sus a fost definit sistemul centralizat de producere și distribuire aae nergiei termice al municipiului Tg. M, s-au aprobat zonele în care se asigură exclusiv sistemul de termoficare și s-a aprobat strategia de alimentare cu căldură a municipiului Tg. M în vederea cuprinderii lucrărilor de investiții în programul de termoficare 2006-2009.
Hotărârea atacată face parte din categoria actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, însă în raport de dispozițiile art. 4 alin. 2 și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 precum și principul potrivit căruia legea trebuie interpretată în sensul în care aceasta produce efecte juridice, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, considerând că dispozițiile art. 4 alin. 1 sunt aplicabile și actelor administrative unilaterale cu caracter normativ nu numai pentru cele cu caracter individual.
Pe fondul excepției, s-a reținut că în expunerea de motive a hotărârii atacate se face trimitere la dispozițiile HG. nr. 462/2006 privind aprobarea Programului "Termoficare 2006-2009 calitate și eficiență" și OG nr. 73/2002 ulterior abrogată. Conform acestui ultim act normativ în vigoare la data adoptării hotărârii atacate, art. 17, pentru branșarea sau debranșarea utilizatorilor la și de la sistemele energetice de interes local se cer îndeplinite două condiții cumulative. Doar după abrogarea OG. nr. 73/2002 și intrarea în vigoare a Legii nr. 325/2006 însă după adoptarea hotărârii s-a prevăzut că imobilele tip condominiu pot fi racordate la sistemul centralizat doar în cazul în care se respectă principiul un condominiu-un singur sistem de încălzire în baza unui program etapizat întocmit de autoritatea locală și aplicat până în 2009. Așadar, conchide judecătorul fondului, doar după intrarea în vigoare a acestui act normativ se poate vorbi de aplicarea principiului de mai sus. În cazul în care însă anumite apartamente dintr-un bloc au fost debranșate anterior intrării în vigoare a legii, principiul nu mai poate fi aplicat iar proprietarii apartamentelor au opțiunea de a-și alege propriul sistem de încălzire: individual sau centralizat. Cum legalitatea hotărârii se verifică în raport de dispozițiile legii în vigoare la data emiterii ei, așadar OG. nr. 73/2002, instanța de fond s-a pronunțat ca atare.
Împotriva sentinței au formulat recurs SC. SA și Municipiul Tg.
În considerentele căii sale de atac SC. SA arată că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității în condițiile în care intenția legiuitorului se desprinde cu evidență din conținutul art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care prevede că doar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată pe cale de excepție. Pe de altă parte, câtă vreme legalitatea unui act normativ poate fi cercetată pe calea acțiunii directe potrivit art. 11 din lege, nu există nicio rațiune care să se reglementeze ca și cale de atac și excepția de nelegalitate.
Pe fond se arată că pentru adoptarea nr. 11/2007 s-a avut în vedere prevederile Programului "Termoficare 2006-2009 calitate și eficiență" aprobat prin HG. nr. 462/2006 precum și reglementările OG nr. 73/2002, acte normative care au prevăzut obligația instituirii zonei unitare de încălzire. Instanța de fond a făcut referire în mod greșit la situația debranșărilor în condițiile în care nr. 11/2007 nu se referă la debranșări, deconectări cu atât mai puțin să condiționeze realizarea acestora. Doar ulterior adoptării acesteia au fost adoptate reglementări care interziceau debranșarea, respectiv, Legea nr. 326/2006, Ordinul nr. 91/2007 precum și nr. 236/2007. Se mai arată că au fost interpretate eronat dispozițiile legale în materie întrucât sintagma "un condominiu-un singur sistem de asigurare a energiei termice" are în vedere doar clădirile noi.
În motivarea căii sale de atac, Municipiul Tg. Maa rătat că, în condițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate poate viza doar un act administrativ unilateral cu caracter individual, motiv pentru care, în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității. Se mai arată că autoritatea publică locală, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, a stabilit o strategie cu privire la furnizarea energiei termice în municipiul Tg. M cu luarea în considerare a investițiilor care s-au făcut și care se preconizează a se face pentru eficientizarea sistemului, motiv pentru care s-a stabilit că, cu excepția zonei centrale, centralele termice din celelalte zone să facă parte din zona unitară de încălzire, așa încât, în acest areal geografic debranșările sunt interzise.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041. pr. civ. instanța apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la admisibilitatea invocării excepției de nelegalitate în cazul actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, instanța de fond în mod legal și temeinic a apreciat că dispozițiile art. 4 alin. 1 sunt aplicabile și în cazul acestora. Astfel, pot fi cenzurate pe calea excepției de nelegalitate actele administrative unilaterale fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual întrucât ambele categorii aparțin sferei largi a actelor administrative unilaterale sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit c din Legea nr. 554/2004. De altfel, practica ÎCCJ - Secția de contencios administrativ, după intrarea în vigoare a Legii nr. 262/2007 este constantă în sensul că excepția de nelegalitate poate viza și acte normative nu doar individuale.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că soluția dată de judecătorul fondului este legală, ferită de orice critici.
Astfel, instanța de contencios investită cu soluționarea excepției de nelegalitate are de verificat concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, aspect reținut, de altfel,și de judecătorul fondului.
În acest sens, este de remarcat faptul că în conținutul OG. nr. 73/2002, act normativ în vigoare la data adoptării nr. 11/25.01.2007 nu conținea nici o prevedere în sensul stabilirii unor zone exclusive în care să se asigure serviciul de termoficare ci arăta doar în art. 16 alin. 2 că aprobarea strategiei locale de dezvoltare a serviciilor energetice de interes local intră în competența exclusivă a consiliilor locale. Mai mult, dacă se ia în considerare susținerile recurentei conform cărora hotărârea a cărei legalitate este verificată pe cale de excepție în această cauză nu conține nici o referire la situația debranșărilor, se pune firesc întrebarea de ce este invocată, inclusiv prin întâmpinarea de la fila 10 dosar fond, ca și condiție de îndeplinit (condominiul să nu se afle în zona unitară de încălzire) pentru aprobarea debranșării.
Mai trebuie observat și faptul că nr. 11/25.01.2007 a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 325/2006 (21.03.2007), adoptării Ordinului nr. 91/2007 și a republicării HG nr. 462/2006, acte normative care obligau autoritățile publice locale să stabilească zone unitare de încălzire. De altfel, chiar și în întâmpinarea depusă în dosarul de fond (filele 28,29) autoritatea publică locală își justifică legalitatea hotărârii adoptate tot prin prisma acestor acte normative ulterioare.
Nu se poate face abstracție nici de limitările care sunt aduse exercitării prerogativelor acordate de dreptul de proprietate, limitări care sunt disproporționate în raport cu interesul general, public al unei societăți comerciale chiar și în situația în care s-au făcut investiții masive pentru menținerea funcționalității sistemului la un nivel ridicat de competitivitate.
Cum nici OG. nr. 73/2002 și nici HG nr.462/2006, așa cum era ea în vigoare la data adoptării nr. 11/2007, nu impuneau stabilirea unei strategii de alimentare cu energie termică exclusiv în sistem centralizat și nici vreo limitare a proprietarilor de apartamente de a opta între sistemul centralizat și cel individual de încălzire, Curtea consideră sentința atacată legală și temeinică, motiv pentru care recursurile formulate de SC. SA și Municipiul Tg. M vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC SA, cu sediul în Tg.-M,-/B, jud.M, împotriva sentinței nr.227/30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, precum și cel formulat de Municipiul Tg.-, cu sediul în Tg.-M, P-ța - nr.3, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
/10.11.2009/ 5 ex.
jud.fond
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
