Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 874/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 874/
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta "" cu sediul în Târgu - M,-,.D,.49, județul M, împotriva Sentinței nr. 471 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și fiscal, în dosarul r-.
În lipsa părților.
Desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților s-au consemnat în încheierea ședinței publice din 06 octombrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânată pentru data de astăzi, 07 octombrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 471/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a fost admisă excepția de nelegalitate a autorizației de construire cu nr. 347/25.05.2005 a Primăriei Tg. M invocată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul Tg. M și "" și, ca atare, a constatat nelegalitatea autorizației de construire nr. 347/25.05.2005 emisă de Primăria Municipiului Tg. De asemenea, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, câte 287,50 lei fiecare.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 26.02.2009, se arată în considerentele hotărârii atacate, prin încheierea Judecătoriei Tg. M din dosarul nr- s-a dispus sesizarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a autorizației de construire mai sus - amintite. Prin excepția formulată de reclamant sunt vătămate drepturile și interesele reclamantului pentru că efectuarea lucrărilor de construcție ce aduc atingere proprietății sale aflate în vecinătate, în plus fiind încălcate dispozițiile planului urbanistic general Tg. M - regulamentul local de urbanism privind distanțele minime cerute față de clădirile învecinate, nelegalitatea reieșind din concluziile raportului de expertiză făcut în dosarul Judecătoriei Tg.
Pârâtul a formulat întâmpinare, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, susținând că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea tuturor avizelor, acordurilor și studiilor prevăzute în certificatul de urbanism, că s-a făcut dovada titlului asupra terenului și de achitare a taxelor legale. În plus, lucrările în cauză au primit aviz favorabil de la diferite instituții și unități care au astfel de atribuții reclamantul dându-și acordul la autorizația de construire cu nr. 347/2005.
În fapt, reține instanța de fond, prin autorizația de construire nr. 347/25.05.2005 pârâtul a autorizat în favoarea "" executoarea lucrărilor de construire pentru reamenajarea spațiu comercial și închidere terasă la imobilul situat în Tg. M, Bd 1 - 1918, nr. 217, CF nr. 55272/P/II.
În ce privește acordul dat de reclamant, instanța de fond reține că a fost dată în anul 2002, în acest acord nefiind vorba de lucrările efectuate în baza proiectului nr. 36/2005 elaborat de "ASPECT", astfel că nu se poate determina o legătură precisă între cele două acte cu atât mai mult având în vedere distanța în timp.
Prima instanță conchide că au fost încălcate dispozițiile art. 7 alin. 1 lit. d din Legea nr. 50/1991, unde se prevede cerința acceptării unor lucrări asemănătoare de către proprietarii imobilelor învecinate.
Totodată, instanța de fond susține că sunt întemeiate și criticile reclamantului legate de încălcarea planului de urbanism general, lucrările neîncadrându-se în acest plan, respectiv în zona, trebuind încadrată în zona. Expertiza, invocată de reclamant, arată că în memoriul tehnic al proiectului era propus ca închiderea terasei să se realizeze astfel încât să nu fie obturată fereastra existentă pe latura din dreapta ce aparține spațiului comercial vecin. Închiderea terasei trebuia să țină cont de anumite criterii, printre care aceea de a fi retrasă față de limita posterioară la o distanță de cel puțin J din înălțimea clădirii măsurată la cornișe, dar nu mai puțin de 5 și să respecte distanța minimă față de clădirile existente, stabilită prin expertiză tehnică. Or, conform expertizei aceste distanțe nu au fost respectate cu ocazia efectuării
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs "" solicitând ca, prin admiterea recursului, să se constate nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate. Nu s-a invocat niciun temei de drept. În motivare se arată că recurenta nu este titulară a dreptului de proprietate, ci proprietar este " ", imobilul în cauză fiind transmis în anul 2007, astfel că practic hotărârea s-a dat față de o persoană fără calitate. În continuare se susține că autorizația de construire nr. 347/25.05.2005 emisă de Primăria Tg. Maf ost emisă legal, la baza acesteia stând proiectul cu nr. 36/2005 emis de "ASPECT", fiind respectate toate avizele, acordurile și studiile prevăzute în certificatul de urbanism. Totodată, mai precizează că nu există nicio distanțare între clădiri, astfel că nu se poate pune problema unei servituți ori necesitatea de acordare a vreunui acord, iar autorizația de construire se referea la modificări structurale care nu aduc atingere proprietății reclamantului, lucrările fiind o continuare a lucrărilor pentru care reclamantul intimat și-a dat acordul în anul 2002. În final, mai arată că hotărârea a fost semnat de alt judecător decât cel care a luat parte la judecarea cauzei.
La dosar a depus concluzii scrise și Municipiul Tg. M prin care, în fapt, susține pe deplin apărările formulate și în fața instanței de fond, așa cum au fost ele de altfel reflectate și în considerentele hotărârii atacate.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, cât și a concluziilor scrise depuse de intimat, ca și în raport cu dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În fapt, în discuție, pentru a discuta presupusa lipsă de calitate procesuală a recurentei, sunt, pe de-o parte, dacă proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construire, a conținut acordul, ce trebuia exprimat în formă autentică, a intimatului - reclamantului, ca vecin, potrivit art. 7 alin. 1 lit. d și Anexei 1 lit. A pct. 2.5.6. și, pe de altă parte, dacă la data la care a fost emisă autorizația de construire beneficiarul acesteia era recurenta, de această din urmă împrejurare depinzând și pretinsa lipsa de calitate procesuală a acesteia.
Cu privire la ultima împrejurare este de observat că tocmai recurenta pârâtă recunoaște că a înstrăinat imobilul de abia în anul 2007. Or, prin emiterea actului administrativ, a cărui nelegalitate a fost constatată de prima instanță, intimata reclamantă a invocat vătămarea dreptului și interesului său legitim în ce privește respectarea dispozițiilor legale legate de vecinătate și de acordul pe care inclusiv beneficiara trebuia să-l aibă pentru a obține autorizația de construire.
În ce privește prima împrejurare, atât recurenta, cât și intimatul Municipiul Tg. M susțin că și-a dat acordul privind proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcție în anul 2002.
O asemenea ipoteză, chiar dacă la dosar se află acordul autentic dat în anul 2002, nu poate fi însă primită odată pentru că acordul din 2002 nu mai poate fi considerat valabil dat în anul 2005, având în vedere că proiectul a fost întocmit la o dată mult ulterioară primului acord dat și, în al doilea rând, pentru că acordul din 2002 privea alte lucrări decât cele detaliate în proiectul de lucrări din 2005.
În fapt, instanța de recurs constată corectă aprecierea primei instanțe că proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, proiect ce este inclus în documentația necesară autorizării de construire, nu conține acordul dat de intimatul reclamant în formă autentică, fapt pentru care apreciază că soluția acestei instanțe este corectă.
În ce privește ultimul argument susținut de recurentă nici acesta nu poate fi primit, în sensul în care un alt judecător ar fi semnat în locul judecătorului desemnat aleatoriu cu soluționarea cauzei, pentru simplu motiv că potrivit art. 261 alin. 2 Cod procedură civilă atunci când judecătorul este în imposibilitate să semneze hotărârea redactată, acesta fiind în concediu de odihnă, hotărârea va fi semnată de președintele instanței (vicepreședinte în cazul de față, președintele figurând de asemenea în concediu de odihnă).
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de "" cu sediul în Târgu - M,-,.D,.49, județul M, împotriva Sentinței nr. 471/25 iunie 2009 Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul r-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./07.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
