Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 873/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 873/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în Tg.-M,-,.8, jud.M, împotriva sentinței nr.317/6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 1 octombrie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 6 octombrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința nr. 317 pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 06.05.2009 în dosarul nr-, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AJOFM.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanta îndeplinește funcția publică de director executiv al AJOFM, calitate în care aceasta a solicitat plata unor drepturi salariale pentru perioada 01.01.2005-30.11.2008 și în continuare constând în spor de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de bază actualizat cu indicele de inflație. Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu este îndrituită să beneficieze de acest spor deși activitatea acesteia presupune și obligația legală de a păstra secretul profesional și confidențialitatea lucrărilor. Astfel s-a reținut că în calitate de funcționar public reclamanta nu poate negocia alte drepturi sau sporuri decât cele acordate de legiuitor și prevăzute de Legea nr. 188/1999. Faptul că alți funcționari publici beneficiază de acest spor nu poate reprezenta un tratament diferențiat în defavoarea reclamantei câtă vreme categoria funcționarilor publici poate beneficia de sporuri salariale doar în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specială specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea. Chiar din cuprinsul textelor legale invocate de reclamantă reiese că sporul de confidențialitate se acordă doar anumitor categorii de funcționari publici. În acest sens se arată că art. 29 din Legea nr. 188/1999 reglementează noțiunea de sporuri la modul general și nu în concret cel de confidențialitate iar dispozițiile art. 15 din OUG nr. 2/2006 sunt aplicabile strict categoriilor de funcționari enumerate în text, categorii din care reclamanta nu face parte. Se conchide că, deși reclamanta are obligații însemnate de păstrare a caracterului confidențial al unor lucrări, nici un text de lege nu-i acordă dreptul la sporul de confidențialitate iar instanța nu poate aplica prin asimilare alte texte de lege sau dispoziții care conferă acest drept altor categorii de funcționari publici.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta criticând-o sub aspectul temeiniciei și legalității acesteia. În considerente se arată că prin sentința nr. 231 din data de 08.04.2008 aceeași instanță a acordat funcționarilor publici din cadrul instituției pe care o conduce sporul de confidențialitate tocmai motivat pe dispozițiile Legii nr. 188/1999. Aceste dispoziții prevăzute de art. 29 se completează cu cele ale art. 45 din Legea nr. 188/1999 care prevăd obligația funcționarilor publici de a păstra confidențialitatea lucrărilor pe care le întocmesc. Se mai arată că dispozițiile art. 15 din OUG nr. 2/2006 nu prevăd în mod limitativ categoriile de funcționari publici cărora li se adresează câtă vreme la alin. 2 se arată că aceste categorii, cuantumul sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite.
S-au anexat: Regulamentul de ordine interioară, decizia nr. 46/15.12.2008 a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform Regulamentului Intern a instituției din care face parte reclamanta () indiscutabil că aceasta are obligația de a păstra secretul de stat, secretul de serviciu și confidențialitatea lucrărilor pe care le întocmea însă, funcționarii publici au un statut legal iar drepturile lor salariale, potrivit dispozițiilor art. 29 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată se realizează în conformitate cu dispozițiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 31 (fost art. 29) din Legea nr.188/1999, republicată,
"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul de vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Ca atare, rezultă că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.
Prin acte normative succesive, de salarizare a funcționarilor publici, s-a prevăzut un spor de confidențialitate, cuantumul și beneficiarii acestuia fiind reglementate expres și limitativ.
Totodată, s-a prevăzut și că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
În acest sens, sunt dispozițiile art. 18 și art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care arată că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ, iar categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorilor principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Dispozițiile mai sus enunțate au fost, ulterior, preluate de prevederile art.15 și 42 din Ordonanța Guvernului nr.2/2006, aprobată prin Legea nr.417/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, precum și de prevederile art. 15 și 41 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007, aprobată prin Legea nr.232/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale, care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că sporul de confidențialitate poate fi acordat funcționarilor publici din cadrul instituțiilor și autorităților publice expres și limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai în condițiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de confidențialitate) pot fi acordate funcționarilor publici din cadrul altor structuri, doar dacă sunt prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Din textele de lege amintite mai sus rezultă indubitabil că, categoria funcției publice din care face parte reclamanta nu este îndreptățită la sporul de confidențialitate solicitat întrucât nu există niciun text de lege care să prevadă acordarea acestui spor iar dacă legiuitorul ar fi intenționat să acorde acest spor și acestei categorii atunci prevedea în mod expres într-unul din textele de lege menționat, acordarea acestui spor și acestora. Adoptarea acestei soluții cu privire la categoria funcționarilor publici din care face parte reclamanta nu creează premisele unei discriminări, în raport de celelalte categorii, întrucât principiul egalității de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii obiective și raționale.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de aplicarea art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul acestui articol, atunci când se induc distincții pe situații analoage fără să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă. Instanța europeană a decis în mod constant că pentru o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoanele plasate în situații analoage și comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă și rezonabilă". În acest sens, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele de situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (, 18.02.1991, Fredin c/Suedia, paragraful 60; 23.06.1993, Hoffman c/Austria, parag. 31, 28.09.1995, Scalambrino c/Italie). De altfel, în cauza Thlimmenos vb. din 06.04.2000, Curtea a concluzionat că "dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție, este încălcat și atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile".
Invocarea de către reclamantă a practicii judiciare a Curții de Apel Tg. M în sprijinul cererii sale nu poate fi avută în vedete pentru că, pe de o parte, în sistemul românesc de drept practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar pe de altă parte, prin Decizia nr. 818/03.07/2008 a Curții Constituționale s-a stabilit că "dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG. nr. 137/2000 pentru sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme nou create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative". Nu poate fi avută în vedere nici decizia nr. 46/15.12.2008 a ICCJ dată într-un recurs în interesul legii deoarece se referă la o cu totul altă categorie profesională decât cea din care face parte reclamanta.
Cum, în raport de principiului separărilor puterilor în stat, unica autoritate legislativă a țării este Parlamentul, instanța de judecată are menirea doar de a pune în aplicare dispozițiile legale adoptate de parlament, neputându-se substitui organului legislativ pentru a extinde aplicabilitatea unei dispoziții legale și altor categorii de persoane decât cele enumerate în mod limitativ de legiuitor în textele de lege de care se prevalează în acțiunea formulată reclamanta.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-,.8, județul M, împotriva sentinței nr.317 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-20.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
