Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 88/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.88/ Dosar nr-
Ședința publică de la 2 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra excepției de nelegalitatea dispozițiilor art. 1, 2 și 3, respectiv anexa 1 poziția 8 din HG nr. 706/1994 invocată în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 modificată de Legea nr. 262/2007 în dosarul inițial care are ca obiect încheiere CF, formulată de reclamantul Ministerul Justiției prin Curtea de APEL BRAȘOV în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului B, Statul Român prin Ministerul d e Finanțe - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Guvernul României - cauză repusă pe rol din oficiu după soluționarea excepției de neconstituționalitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 25 iunie 2008, respectiv pentru astăzi 2 iulie 2008.
CURTEA
Prin încheierea din 11 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul -, având ca obiect plângere împotriva încheierii CF, formulată de reclamantul Ministerul Justiției, reprezentat de Curtea de APEL BRAȘOV, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefecturii Județului B și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a fost sesizată Curtea de APEL BRAȘOV cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.1, 2 și 3 (1) și pct.8 Anexa 1 din HG nr.706/1994.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr-, fiind citate părțile și Guvernul României în calitate de emitent al actului atacat, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.554/2004.
În dezvoltarea excepției de nelegalitate reclamantul a arătat că imobilul în litigiu se află înscris în CF nr.11563 B, sub nr.top 5730/1/1/1, fiind în descris la foaia de avere a cărții funciare ca "Palatul Tribunalului, închisoare și atelier".
După cum rezultă din înscrisurile administrate ca probă în cauză, în anul 1900, în temeiul unui contract încheiat între Comunitatea Orașului B și justiției regale ungare, a operat transmiterea dreptului de proprietate către instituțiile de justiție ale vremii.
De la bun început, construcția edificată pe terenul identificat mai sus a primit destinația de sediu de instanță judecătorească și închisoare. Construcția în litigiu a fost folosită ca sediu de tribunal până în perioada 1960 - 1962, când în mod abuziv, fostele autorități comuniste i-au schimbat destinația, preluând întreg imobilul fără nici un titlu.
Din toate verificările făcute în arhive nu a rezultat vreun înscris în baza căruia fostele autorități comuniste să preia acest imobil și să îi schimbe destinația.
În realitate dreptul de proprietate asupra imobilului a fost și este al statului român.
În privința dreptului de administrare, de folosire a imobilului acesta a fost întotdeauna al Ministerului d e Justiție și este și în prezent întrucât pârâtul nu poate opune un titlu valabil privind imobilul în litigiu.
Prin nici un act administrativ emanat de la o autoritate legal abilitată nu s-a dispus schimbarea destinației imobilului, în perioada cuprinsă între anii 1960 și până în 1994.
Nu există nici un act de autoritate, cu aparență de legalitate și, tot astfel, nici un act de transfer în favorul partidului comunist a acestui imobil. Datorită acestei absențe a vreunui act juridic de transfer, clădirea a figurat, așa cum și în prezent figurează ca mijloc fix în evidențele Ministerului d e Justiție, ca Palat al Justiției.
În art.1 al Hotărârii Guvernului nr.706/1994 se stabilește că "Palatele administrative din municipiile reședințe de județe, care au funcționat ca sedii ale fostului partid comunist, trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului Lege nr.30/1990 și al Hotărârii Guvernului nr.115/1990 sunt bunuri proprietate publică de interes național".
Ori, este fără dubiu faptul că activitatea de justiție se realizează ca activitate în interes național.
În art.2 se arată că "Palatele administrative, având datele de identificare prevăzute în anexă, trec în administrarea prefecturilor.
Prin urmare, inclusiv sediul în litigiu apare în mod nelegal trecut în anexa 1, dar în mod abuziv este dat în administrarea Ministerului Justiției, cum era legal.
În art.3 se prevede că "Palatele administrative sunt destinate ca sedii ale instituțiilor publice de interes național și județean, respectiv pentru prefecturi, consilii județene, servicii publice descentralizate ale ministerelor, camere de conturi, birouri parlamentare, în limita spațiului disponibil și cu respectarea normelor legale. În cazuri excepționale, prefecturile vor putea asigura, în cadrul palatelor administrative și spații necesare pentru consiliile locale ale municipiilor reședință de județe."
După cum se observă, așa zisul Palat administrativ - imobilul în discuție, are destinația, potrivit art.3 din HG nr.706/1994 ca sediu al instituțiilor publice de interes național. Se pune problema: activitatea de justiție nu este de interes național?
Prin urmare destinația sediului trebuia dată expres ca sediu de funcționare al instanțelor judecătorești din B, ca fiind în subordinea Ministerului d e Justiție, astfel cum a fost inițial acordat dreptul de administrare și de folosire al acestui imobil încă din perioada anilor 1960 - 1962, când imobilul a fost preluat fără titlu de stat.
Prin HG nr.706/1994, în anexa 1 la poz.8 figurează imobilul situat în B,- format din subsol, parter și două etaje și parțial trei etaje, cu suprafață construită de 1.533 și teren aferent 3.200; cantină (subsol, parter și etaj): suprafață construită 625, teren aferent 4.047; garaj și atelier de întreținere --; suprafață construită 1.576, teren aferent 2.680.
În art.1 al Decretului Lege nr.30/1990 se stipulează că "Întregul patrimoniu care a aparținut Partidului Comunist Român trece în proprietatea statului, ca bunuri ale întregului popor".
Patrimoniul ce se preia în proprietatea statului cuprinde unitățile economice, mijloacele de producție și de transport, terenurile, indiferent de destinație, clădirile și dotările acestora, bunurile cu caracter cultural și artistic, instituțiile de învățământ, sanitare, muzeistice, bazele sportive, de odihnă și valutare, inclusiv creanțele care au aparținut fostului Partid Comunist Român, organizațiilor și unităților din subordinea acestuia, indiferent de data și de sursa dobândirii lor".
În art.1 al HG nr.115/1990 se prevede că "pe baza prezentei hotărâri trec în administrarea organelor centrale și locale, imobilele, mijloacele fixe, fondul de carte, obiectele de valoare muzeistică și cele de inventar aferente, care au aparținut fostelor comitete și instituții de partid, prevăzute în anexele nr.1 - 14. Predarea și preluarea se vor face pe bază de bilanț, cu întregul activ și pasiv al acestora la 31.12.1989".
În anexa 3, ce se referă la "Lista imobilelor, inclusiv mijloacele fixe și obiecte de inventar, care trec în administrarea primăriilor" se menționează la punctul 1: sediile fostelor comitete județene ale Partidului Comunist Român.
Din examinarea condițiilor cerute de lege pentru ca transmisiunea titlului asupra imobilului de la fostul la instituțiile administrative din prezent să opereze în mod valabil se cere ca bunul să se fi aflat în patrimoniul fostului Partid Comunist Român cu titlu, ceea ce în speță nu este întrunit.
Abuzul de drept nu creează drept. Imobilul destinat activității judiciare din momentul construcției și pe toată durata lui de existență a fost preluat abuziv de autoritățile comuniste ale vremii și în prezent de instituțiile administrative care își desfășoară activitatea aici.
Reclamantul a apreciat că HG nr.706/1994 este nelegală în parte, respectiv în ceea ce privește anexa 1 poz.8, privind imobilul identificat mai sus, imobil în litigiu de fond, dosar nr.- al Judecătoriei Brașov, deoarece în mod abuziv și nelegal prin această hotărâre s-a dispus trecerea lui în patrimoniul statului român cu drept de administrare al Prefecturii
Prin această hotărâre în fapt s-a dispus asupra unui bun aflat în patrimoniul Ministerului d e Justiție, cu destinația de a constitui sediul instanțelor de judecată, în condițiile în care imobilul nu a fost trecut în proprietatea statului conform cerințelor stipulate în articolul 1 din același act normativ.
De regulă asupra clădirilor care adăpostesc sediile instanțelor, dreptul de administrare și de dispoziție nu revine acelor instanțe ci Ministerului d e Justiție. Ministerul însuși alocă fonduri din bugetul propriu întreținerii, conservării și menținerii în stare de funcționare a acestor clădiri, gestionându-le ca un bun proprietar. Aceste clădiri fac parte din patrimoniul respectivului minister și nicidecum din patrimoniul Prefecturii
Statul, chiar dacă este deținător al titlului de proprietate, el nu poate fi gândit, într-un stat de drept, decât prin existența celor trei puteri: puterea legislativă, executivă și cea judecătorească. Așadar, numai printr-o lege putea fi concepută schimbarea destinației acestor clădiri ca sedii ale instanțelor, lege care s-ar referi la regimul proprietății acestor imobile și, deci numai prin lege organică și nu prin hotărâre de guvern.
Ori, după cum se știe prin Legea nr.215/2001 este reglementat expres că destinația bunurilor nu poate fi schimbată decât prin lege, în caz contrar orice schimbare a destinației acestora este nulă de drept, ori în cazul dat este vorba de o hotărâre de guvern și nu de lege.
Astfel, HG este nelegală, abuzivă și mai mult de atât are forță juridică inferioară legii.
Pârâta Instituția Prefectului Județului Bad epus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului, motivat de faptul că actul normativ față de care s-a invocat excepția de nelegalitate este adoptat de Guvernul României, excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției, motivat de faptul că dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu are, potrivit CF nr.11563 B, Statul Român și excepția inadmisibilității cererii deduse judecății, motivat de faptul că acțiunea întrunește condițiile acțiunii în revendicare a unui drept și nu în anularea unui titlu de proprietate constituit prin act normativ.
Pe fond pârâta a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca netemeinică și nelegală, arătând că dreptul de proprietate asupra imobilului, astfel cum rezultă și din CF nr.11563 B aparține Statului Român, iar în privința dreptului de administrare sau de folosință al imobilului nu poate fi invocată o "prioritate".
Pârâta a mai arătat că față de prevederile explicite ale HG nr.706/1994, până la acest moment, respectiv pe o perioadă de 13 ani, Ministerul Justiției nu s-a considerat defavorabil, neinvocând un drept de proprietate, de folosință sau de administrare față de un imobil.
Pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a depus la dosar un punct de vedere prin care a arătat că excepția de nelegalitate este admisibilă în măsura în care se va dovedi că dispozițiile HG 706/1994 au un caracter nelegal.
Analizând, potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului Județului B, excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Justiției și excepția inadmisibilității invocate de pârâta Instituția Prefectului Județului B, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, le-a respins prin încheierea din 19 noiembrie 2007, pentru considerentele reținute în această încheiere.
De asemenea, prin aceeași încheiere din 19 noiembrie 2007, instanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată prin Legea nr.262/2007 și art.II alin.2 din Legea nr.262/2007.
Prin Decizia nr.426 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a respins această excepție de neconstituționalitate, reținându-se că interesul contestării legalității unui act administrativ unilateral poate apărea în cadrul unei multitudini de litigii ale căror obiecte să aparțină unor materii diverse. De aceea, în practică este foarte posibil ca necesitatea examinării legalității unui asemenea act să se impună și după împlinirea termenului de exercitare a acțiunii în anularea actului.
Curtea Constituțională a mai reținut că procedura invocării excepției de nelegalitate nu este contrară, ci vine în ideea restabilirii echității, justiției și legalității ce trebuie să stea la temelia tuturor raporturilor juridice dintr-un stat de drept.
La data de 21 mai 2008 cauza a fost repusă pe rol pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
Guvernul României a depus la dosar nota de fundamentare a HG nr.706/1994.
De asemenea, reclamantul Ministerul Justiției, reprezentat de Curtea de APEL BRAȘOV și pârâta Instituția Prefectului Județului B au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.1, 2 și 3 alin.1 și pct.1 Anexa 1 din HG nr.706/1994 prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate instanța constată că această excepție este întemeiată în parte.
HG nr.706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședințe de județe în administrarea prefecturilor prevede:
Art. 1 - Palatele administrative din municipiile reședințe de județe, care au funcționat ca sedii ale fostului partid comunist, trecute în proprietatea statului în temeiul Decretului-lege nr. 30/1990 și al Hotărârii Guvernului nr. 115/1990, sunt bunuri proprietate publică de interes național.
"Art. 2 - (1) Palatele administrative, având datele de identificare prevăzute în anexă, trec în administrarea prefecturilor.
(2) Bunurile mobile din dotarea palatelor administrative trec în administrarea instituțiilor publice care își au sediile în incinta acestor clădiri. Art. 3 - (1) Palatele administrative sunt destinate ca sedii ale instituțiilor publice de interes național și județean, respectiv pentru prefecturi, consilii județene, servicii publice descentralizate ale ministerelor, camere de conturi, birouri parlamentare, în limita spațiului disponibil și cu respectarea normelor legale. În cazuri excepționale, prefecturile vor putea asigura, în cadrul palatelor administrative, și spații necesare pentru consiliile locale ale municipiilor reședințe de județe."
În anexa 1 pct.8 din HG nr.706/1994 este menționat imobilul din B,- compus din:, parter și două etaje și parțial trei etaje; suprafața construită 1.533 ; terenul aferent 3.200; Cantină (subsol, parter și etaj): suprafața construită 625 ; terenul aferent 4.047; și atelier de întreținere,-: suprafața construită 1.576 ; terenul aferent 2.680.
Potrivit art.1 din HG nr.706/1994 "palatele administrative din municipiile reședințe de județe, care au funcționat ca sedii ale fostului partid comunist, trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului Lege nr.30/1990 și Hotărârii Guvernului nr.115/1990 sunt bunuri proprietate publică de interes național".
Imobilul în litigiu, menționat la pct.8 din Anexa nr.1 la HG nr.706/1994, nu a avut destinație de "palat administrativ", ci astfel cum rezultă din copia fidelă a CF nr.11563 Baf ost "clădirea Tribunalului, din piatră închisoare și atelier pentru deținuți".
Acest imobil a fost deci, construit, cu destinație expresă de sediu al tribunalului, iar nu palat administrativ.
În acest sediu, și-au desfășurat activitatea, în parte instanțele judecătorești, în parte penitenciarul.
La data de 23 decembrie 1922, în baza adresei Ministerului Justiției - Directoratului General C, s-a intabulat dreptul de proprietate asupra acestui imobil în favoarea Statului Român, fără însă a-i schimba destinația.
Rezultă deci, că această clădire a fost edificată pentru a servi ca sediu instanței judecătorești, neexistând nici un act în baza căruia să se fi dispus schimbarea acestei destinații.
De asemenea, preluarea imobilului de către partidul comunist s-a făcut fără titlu, în mod abuziv. Or, acest abuz de drept nu poate să creeze, ulterior, un drept.
Pe cale de consecință, continuând acest raționament logic, rezultă că acestui sediu, care a avut destinația de "palatul tribunalului" nu i se poate schimba destinația în "palat administrativ" ce trece în administrare prefecturilor, deoarece aceasta ar echivala cu o nouă preluare fără titlu valabil.
Potrivit art.3 din HG nr.706/1994 palatele administrative sunt destinate ca sedii ale instituțiilor publice de interes național și județean, precum instituțiile prefectului
Și activitatea de justiție de interes național astfel că schimbarea destinatarului dreptului de administrare (de la Ministerul Justiției la Instituția Prefectului), pe criteriul interesului național este arbitrară. Nu se poate justifica în ce măsură activitatea unei instituții, în speță a Instituției Prefectului B, este mai importantă decât activitatea de judecată.
Pentru aceste considerente, constatând că excepția de nelegalitate este în parte întemeiată cu privire la art.2 alin.1 din HG nr.706/1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședințe de județ în administrarea prefecturilor și pct.8 din anexa 1 HG nr.706/1994 instanța va constatat nelegalitatea dispozițiilor art.2 alin.1 și pct.8 din Anexa 1 din HG nr.706/1994.
Curtea, constatând că art.1 și 3 alin.1 din HG nr.706/1994 nu au consecințe asupra litigiului dedus judecății, va respinge excepția de nelegalitate cu privire la aceste dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.1, art.2, art.3 alin.1 și pct.8 din Anexa 1 Hotărârii Guvernului nr.706 din 7 octombrie 1994 privind trecerea palatelor administrative din municipiile reședințe de județe în administrarea prefecturilor, invocată de reclamantul Ministerul Justiției, reprezentat de Președintele Curții de APEL BRAȘOV, cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului B, cu sediul în B,--5, județul B, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, și Guvernul României, în calitate de emitent al actului atacat, cu sediul în B, sector 1, nr.1.
Constată nelegalitatea dispozițiilor art.2 alin.1 și pct.8 din Anexa 1 din nr.HG 706/1994 privind trecerea imobilului situat în B,- în administrarea Prefecturii Județului B.
Respinge restul petitelor.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 iulie 2008.
Pentru Președinte, Grefier,
- - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează
vicepreședinte instanță
Red.CC 15.07.2008/dact.VP 22.07.2008/6 ex.
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă
