Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 89/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 89/CA
Ședința publică de la 27 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictor cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului V, Șeful Poliției Municipiului Bârlad și Ministrul Administrației și Internelor, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18.05.2009, susținerile părții prezente fiind cuprinse în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 27.05.2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra excepției de nelegalitate de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr-, reclamantul - a solicitat anularea dispoziției 172/16.06.2008 a Șefului V și a dispoziției Șefului Poliției Municipiului Bîrlad nr.21/13.06.2008 prin care a fost sancționat disciplinar.
Prin încheierea de ședință din 12.01.2009 Tribunalul Vasluia admis excepția de necompetență a instanței privind soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art.23 al.4 din 400/2004, sesizând Curtea de APEL IAȘI cu soluționarea acestei excepții, cererea fiind înregistrată sub nr-.
La cererea instanței, reclamantul și-a precizat excepția (fila 24 dosar) în sensul că prin condițiile de fond și de formă, Ordinul 400/2004 în integralitatea sa încalcă prevederile art.2 din Legea 24/2000 privind sistematizarea actelor normative, prin precizările de la fila 48 arătând că înțelege să susțină nelegalitatea prevederilor art.12 al.1 lit. a) și respectiv art.23 din Ordinul sus-menționat.
Consideră reclamantul că art.12 al.1 lit. a) din Ordinul 400/2005 vine în contradicție cu întreg actul normativ privind conviețuirea în familie și societate, întrucât consfințește supranormarea legislativă în materie disciplinară, prin conținutul său ambiguu lăsând posibilitatea interpretării abuzive, o sancțiune disciplinară putând fi considerată abatere disciplinară în același timp.
Articolul 23 din același ordin încalcă orice normă juridică de drept civil, procesual ori penal, fiind în contradicție cu principiul unicității răspunderii și sancțiunii, întrucât amestecă o multitudine de sancțiuni, suprapunând diferitele sancțiuni sub sintagma "atingere adusă imaginii poliției", cu consecința discriminării acestei categorii profesionale, căreia i se prezumă orice faptă ca intrând în această categorie, deși ar fi necesară o cercetare și lămurire a conținutului ei, de către alte organisme.
Prin Nota de fundamentare - fila 24 dosar -, reclamantul invocă și excepția de neconstituționalitate a Ordinului 400/29.10.2004, ca aflându-se în contradicție cu prevederile art.15 al.1, art.16 al.1 și 2, art.23 al.12, art.108 al.4 și art.124 al.1 și 2 din Constituție.
Pârâta Ministerul Administrației și Internelor B prin întâmpinare invocă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate formulată de reclamant întrucât Ordinul 400/2004 se constituie ca un act administrativ unilateral cu caracter normativ, astfel că legalitatea lui poate fi cercetată oricând, pe calea unei acțiuni separate, iar nu pe calea excepției de nelegalitate aleasă de reclamant.
Consideră pârâtul că excepția este și nefondată, întrucât acest ordin reglementând regimul disciplinar al personalului întrunește condițiile de legalitate impuse de art.75 teza I din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, întrucât face trimitere la prevederile Legii 360/2002, limitându-se cadrului stabilit de art.59 al.2, precum și de art.42 și 61 din acest act normativ.
Cât privește excepția de neconstituționalitate a aceluiași act administrativ, consideră pârâta că aceasta este inadmisibilă, Curtea Constituțională având în competență controlul de constituționalitate doar a legilor și ordonanțelor, nu a actelor administrative, cum se solicită în speță.
V prin întâmpinarea depusă la dosar solicită de asemeni respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate și ca nefondată a celei de nelegalitate, întrucât acest ordin are caracter special față de HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină din cadrul autorităților și instituțiilor publice, emiterea sa având la bază prevederile art.59 al.1 din Legea 360/2002 privind statutul polițistului, ce se constituie ca lege specială față de Legea 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Consideră pârâta că actul administrativ în cauză nu încalcă principiul unicității sancțiunii disciplinare prevăzut de art.39 lit. f), întrucât art.23 al.4 din Ordinul MIRA 400/2004 face referire la posibilitatea angajării unor răspunderi penale, contravenționale sau materiale pentru aceeași faptă, iar nu la aplicarea mai multor sancțiuni disciplinare pentru una și aceeași faptă cum se pretinde de reclamant.
Cât privește art.12 al.(1) lit. a) din același ordin, prin care se consideră abatere disciplinară comportarea necorespunzătoare a polițistului în serviciu, familie sau societate, consideră pârâta că textul rezidă din competența recunoscută de Legea 360/2002 de aplicare a unor prevederi cu caracter special polițiștilor, în mod derogator de la prevederile HG 1210/2003 aplicabile funcționarilor publici.
Curtea, verificând prioritar admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a Ordinului MIRA 400/2004, constată că raportat prevederilor art.146 lit. d) din Constituția României, controlul de constituționalitate este circumscris doar cu privire la legi și ordonanțe în vigoare, prevedere reluată și în art.20 al.(1) din Legea 47/1992, iar ordinul în discuție constituindu-se ca act administrativ, excede competenței Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate invocată urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Instanța constată ca fiind însă nefondată excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate privind 400/2004, întrucât acesta se constituie ca un act administrativ unilateral cu caracter normativ, cenzurabil în mod expres - potrivit art.4 din Legea contenciosului administrativ - pe cale de excepție, în cadrul "unui proces", la cererea părții interesate, situație ce se regăsește și în cauza de față.
Analizând așadar fondul excepției de nelegalitate, Curtea reține că susținerile reclamantului evocate în motivarea acesteia nu pot fi reținute, pentru considerentele de mai jos:
- nu poate fi vorba de o încălcare a normelor de tehnică legislativă - art.82 din Legea 24/2000 -, sub aspectul nepublicării actului administrativ în Monitorul Oficial, raportat prevederilor art.10 ind.(1^1) din Legea 24/2000, ce nu impune obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a actelor administrative clasificate, iar la data emiterii ordinului în litigiu, prevederile art.27 al.3 din HG 5545/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile pentru suprapunerea proiectelor de acte normative spre aprobare Guvernului excepta de la publicare reglementările din sectorul de ordine publică.
- cât privește principiul unicității reglementării, instituit prin aceeași Lege 24/2000, și pretins încălcat de ordinul 400/2004, Curtea constată că ambele texte invocate de reclamant - art.12(1) lit. a), cât și art.23, reglementează noțiunile de "abateri disciplinare"" în sistemul de ordine publică (în aplicarea Legii 360/2002 cu modificările ulterioare), cu mențiunea "dacă nu au fost săvârșite în condiții în care, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni" (art.2 lit. a), art.23 făcând referire la modalitățile de angajare a diferitelor categorii de răspunderi: penale, contravenționale, disciplinare și eventualitatea în care acestea pot fi angajate concomitent.
Împrejurarea că răspunderea disciplinară poate fi angajată alături de cea penală/contravențională, nu este de natură a încălca însă principiul unicității sancțiunii prevăzut de art.27(1) lit. f) din același Ordin 400/2004, acesta referindu-se expres la faptul că "pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decâto sancțiune disciplinară", iar nu și alte categorii de sancțiuni, prevăzute de legislația penală/contravențională.
- fiind vorba de un ordin emis în baza unei legi speciale - privind statutul polițistului -, ce are un caracter derogator de la Legea 188/1999 a funcționarilor publici, organul administrativ era în drept a reglementa de asemenea în mod special și procedura de sancționare a acestui personal, căruia îi incumbă obligații și drepturi specifice, chiar dacă acestea aveau un caracter derogator în raport cu HG 1210/2003 privind procedura de aplicare a sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici.
Pentru aceste considerente Curtea va proceda la respingerea ca nefondată a excepției de nelegalitate a 400/2004.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a nr.400/2004, invocată de reclamantul -, în contradictor cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului V, Șeful Poliției Municipiului Bîrlad și Ministrul Administrației și Internelor.
Respinge excepția de nelegalitate a nr.400/2004, invocată de reclamantul -, în contradictor cu pârâții Inspectoratul de Poliție a Județului V, Șeful Poliției Municipiului Bîrlad și Ministrul Administrației și Internelor.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare pentru soluția excepției de nelegalitate și în 48 ore de la pronunțare pentru soluția excepției de neconstituționalitate.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE,
G -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
29.2009.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe
