Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 950/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.950
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, INSTITUȚIA PREFECTULUI I, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR I, INSTITUȚIA PRIMARULUI U, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR U și GUVERNUL ROMÂNIEI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR B prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR Bad epus la dosar, la data de 22.01.2010, înscrisurile solicitate de instanță la termenele anterioare. Totodată, învederează că pârâta Instituția Prefectului Iad epus la dosar, la data de 22.01.2010, întâmpinare.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Mediului și Pădurilor.
Apărătorul reclamantului nu se opune la admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie.
Reprezentantul pârâtei nu se opune la admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie.
Curtea admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Mediului și Pădurilor, apreciind că acesta justifică un interes în sensul art. 49.pr.civ. întrucât bunurile la care se referă Anexa 12 HG1705/2006 se află în administrarea acestui minister.
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Instituția Prefectului I, prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției arătând că Prefectura județului Iaf ost parte în dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate, iar potrivit disp. art. 16^1 din Legea 554/2004, instanța poate dispune introducerea în cauză a altor subiecte de drept.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituției Prefectului
Curtea acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea excepției de nelegalitate a HG1705/2006 arătând că în Anexa 12 se menționeză bălțile I și II, nu și III. Depune concluzii scrise.
Pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR B, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de nelegalitate arătând că investițiile efectuate au devenit bunuri de interes public. Arată că III nu există, aceasta fiind o prelungire a bălții II și că acestea fac parte din domeniul public al statului.
Ambele părți au arătat că lasă la aprecierea instanței soluționarea pe fond a cererii de intervenție accesorie.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință de la termenul din 28.11.2007 în dosarul ne-, Judecătoria Urzicenia dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate a HG nr.1705/2006 invocată de intervenientul în nume propriu.
În motivarea excepției de nelegalitate s-a arătat că în mod nelegal, prin HG 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul statului s-a trecut III în domeniul public al statului, fiind încălcate disp. art.3 alin.2 din legea nr.107/1996 și art.11 alin.21din Legea nr.18/1991.
Hotărârea a fost emisă în anul 2006, după ce intervenientul a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate în anul 2005, deci în timp ce se derulau procedurile administrativ jurisdicționale pentru retrocedarea bălții.
În consecință, consideră intervenientul, s-au încălcat disp. art.1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale art.3 din Constituția României și art.481 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.2138/09.03.2008, Curtea de Apel București -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate.
Recursul formulat de reclamantul împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia nr.1363/12.03.2009, sentința fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond era datoare să solicite părților dovezi cu privire la faptul că râul pe care se află III este sau nu un afluent de ordinul I- VI în bazinul hidrografic
De asemenea, instanța nu a solicitat a se face dovada ca anterior includerii în inventar, bunul a fost dobândit în mod legal în proprietatea statului, nefiind suficientă dovada îndeplinirii formale a prevederilor Legii nr.213/1990 și Legii nr.24/2000, fiind obligatorie dovedirea titlului cu care statul a dobândit bunul.
În cauză a fost formulată cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (actualmente Ministerul Mediului și Pădurilor, conform OUG 115/2009), cerere care a fost admisă în principiu la termenul din 23.02.2010, având în vedere că Anexa 12 HG 1705/2006 reprezintă inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului aflat în administrarea acestui minister, astfel încât acesta justifică un interes în sensul art.49 Cod pr.civilă.
Intervenientul a solicitat respingerea excepției de nelegalitate față de împrejurarea că III este, în fapt, o prelungire a bălții II situată pe cursul de apă codificat care are o lungime de 18 Km și care face parte din bazinul hidrografic I cu toți afluenții de ordin I -VI.
Pârâta Administrația Națională Apele Române - Direcția Apelor Bad epus la dosar înscrisuri conform deciziei de casare, iar pârâta Instituția Prefectului județul Iaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât potrivit Legii nr.18/1991 nu are competență în ceea ce privește aplicarea prevederilor legale în materie de fond funciar și nu are nici calitatea de emitent față de actul a cărui nelegalitate este pusă în discuție.
Pe fondul cauzei a arătat că pentru a se invoca nelegalitatea unui act normativ emis de Guvern este necesar a se constata dacă acesta are un caracter translativ de proprietate conform disp. Legii nr.213/1998 sau doar un efect constatator al unui inventar deja întocmit de către o autoritate sau instituție a statului.
Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Instituția Prefectului județul I, având în vedere că acesta are calitatea de pârât în litigiul în care a fost invocată excepția de nelegalitate.
Or, cadrul procesual pentru soluționarea unei excepții de nelegalitate este cel stabilit în litigiul în cadrul căruia a fost invocată respectiva excepție, în speță, litigiul aflat pe rolul Judecătoriei Urziceni în care reclamanta Administrația Națională "Apele Române" - Direcția Apelor B - Ias olicitat anularea Hotărârii nr.10/I/25.10.2006 privind reconstituirea dreptului de proprietate al intervenientului pentru suprafața de 9,9967 ha. III, în contradictoriu cu mai mulți pârâți printre care și Instituția Prefectului județul
În consecință, sunt lipsite de relevanță sub aspectul calității procesuale pasive a acestui pârât, faptul că nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat și că Legea nr.18/1991 nu îi conferă competență în aplicarea disp. legale în materie de fond funciar.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin HG 1705/2006 a fost aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, prev. în anexele nr.1 - 46 care fac parte integrantă din hotărâre.
Anexa nr.12 cuprinde bunurile aflate în administrarea Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile printre acestea numărându-se și acumulările I și II din județul
În ceea ce privește suprafața de 9,9967 ha. denumită de reclamant III deși nu figurează în documente cu această denumire se constată din înscrisurile depuse la dosar că aceasta este o prelungire a bălții II situată pe cursul de apă ce are o lungime de 18 km. (aceasta se calculează în raport de întregul curs de apă de la izvor și până la vărsare și nu doar de individuală) și care face parte din bazinul hidrografic I cu toți afluenții de ordin I - VI.
Potrivit Ordinului ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului nr.399/1997, modificat prin Ordinul nr.1276/2005, cursul de apă are numărul cadastral XI.1.23 și este înregistrat la Ministerul Finanțelor sub nr.-, ca bun ce aparține domeniului public al statului.
Susținerea reclamantului că bunul imobil III a fost inclus în domeniul public al statului în anul 2006, după ce a depus în 2005 cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, nu poate fi reținută având în vedere că bunul respectiv a fost inventariat ca fiind bun din domeniul public al statului, încă din anul 2000, prin HG nr.1045/2000, iar această inventariere a fost menținută prin HG 1326/2001, HG 45/2003, HG 15/2004, HG 2060/2004 și respectiv prin HG 1705/2006 cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate.
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.107/1996, aparțin domeniului public al statului apele de suprafață cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 Km. și cu bazine hidrografice ce depășesc suprafața de 10.
De asemenea, se reține că în conformitate cu disp. art.3 din Legea nr.213/1998, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prev. la art.136 alin.4 din Constituție,din cele prev. la pct.I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau interes public național, declarate ca atare prin lege" în anexa 1 la această lege menționându-se că domeniul public al statului este alcătuit din - apele de suprafață, cu albiile lor minore, malurile și cuvetele lacurilor -.
III este, așadar, un bun imobil ce aparține domeniului public al statului, iar HG 1705/2006 inventariază bunurile din domeniul public al statului, fiind emisă potrivit art.21 din Legea nr.213/1998, având doar efect constatator și nu în baza art.8 din aceeași lege care se referă la hotărâri de guvern prin care se transmit în proprietatea publică a statului anumite bunuri.
Este neîntemeiată susținerea reclamantului din cererea de intervenție în interes propriu conform căreia III se încadrează în disp. art.3 alin.2 din Legea nr.107/1996 care prevăd că albiile minore cu lungimi mai mici de 5 Km. și cu bazine hidrografice ce nu depășesc suprafața de 10. pe care apele nu curg permanent, aparțin deținătorilor, cu orice titlu, ci terenurilor pe care se formează sau curg.
Așa cum s-a arătat, din probele administrate rezultă că această este o prelungire a bălții II aflată pe cursul de apă având o lungime de 18 Km. fiindu-i aplicabile disp. art.3 alin.1 din Legea nr.107/1996 și nu disp. alin.2 al aceluiași articol.
Referitor la motivul de nelegalitate a HG 1705/2006 care vizează nepublicarea acesteia în Monitorul Oficial, Curtea reține că în cuprinsul acestui act administrativ se face precizarea că anexele 1- 3 și 5 -46 se publică ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1020 bis, în afara abonamentului care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu publicul al Regiei Autonome "Monitorul Oficial".
Nu se poate considera că nu au fost respectate disp. Legii nr. 24/2000 care reglementează obligația publicării hotărârilor de Guvern în Monitorul Oficial, atâta timp cât anexele HG 1705/2006, exceptând anexa nr.4, care constituie informație clasificată, au fost publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr.1020 bis, neavând relevanță faptul că numărul în care au fost publicate este în afara abonamentului.
Curtea constată că reclamantul nu a făcut dovada nelegalității hotărârii de Guvern contestate sub aspectul încadrării bunului în litigiu în categoria bunurilor prev. la art.3 alin.1 din legea nr.107/1996, astfel încât excepția de nelegalitate va fi respinsă ca neîntemeiată.
În raport de această soluție, Curtea va admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Mediului și Pădurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Instituția Prefectului județului
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată de reclamantul, cu domiciliul ales la. Av. în B,--54,. 4,. A,. 4,. 18, sector 6, în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE - DIRECȚIA APELOR, cu sediul în B,- bis, județul B, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în B-, sector 5, INSTITUȚIA PREFECTULUI, cu sediul în S, nr. 1, județul I, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR I, cu sediul în S,-, județul I, INSTITUȚIA PRIMARULUI, cu sediul în U, Calea B nr.102, județul I, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR, cu sediul în U, Calea B nr.102, județul I și GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B nr.1, sector 1.
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de MINISTERUL MEDIULUI ȘI PĂDURILOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 05 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./11 ex.
18.03.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
