Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.433/2009
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.4082/17.11.2008 pronunțată de către Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimații CAMERA DE CONTURI M, G, CONSILIUL LOCAL, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 9 aprilie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 4.082 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a respins sesizarea reclamantelor CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI și CAMERA DE CONTURI M - B M, împotriva pârâților G, și CONSILIUL LOCAL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la acțiunea reclamanților următoarele:
Cu privire la punctul 1 constatat că temeiul de drept invocat este art. 14 și 47 alin. 3 din OUG nr. 45/2003 (între timp abrogată prin Legea nr. 273/2006) care arată că: " (2) Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale; (3) Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială; (4) Nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare și surse de finanțare."
"(3) Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale sau din convenții, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații."
Însă din probele administrate, instanța de fond a constatat că între Primăria și a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 13/17.06.2006 în baza căruia au fost emise documentele de plată care se găsesc la dosarul cauzei, expertului fiindu-i prezentate și alte documente cum ar fi dispoziția primarului 726/15.03.2007 prin care a fost reconstituită comisia de recepție a lucrărilor și nota de recepție nr. 2172/20.04.2007 prin care comisia de recepție a recepționat lucrările de reparații a tractorului cu nr. de înmatriculare -.
O primă constatare, a relevat instanța de fond, rezultată din materialul documentar și raportat la constatările specificate în actele de control menționate în Capitolul I, este legată de valoarea prestațiilor facturate de prestator B Sprie către Primăria și achitate de aceasta, iar așa cum rezultă din documentele enumerate valoarea totală facturată și încasată a fost de 18.404 lei și valoarea înscrisă în actele de control este de 18.804 lei, rezultând o diferență calculată în plus și cuprinsă în actul de constatare de 400 lei.
O a doua constatare a instanței de fond este legată de prevederile contractului și anume cele de la punctul (art. 4) - "Valoarea contractului de va stabili la sfârșitul prestațiilor, conform calculațiilor de preț (devizelor) acceptate de beneficiar".
Pornind de la această specificare și de la faptul ca valoarea celor două calculații de preț este exact valoarea facturilor emise de prestator și plătite de Primăria s-a prezumat faptul că aceste calculații au fost acceptate la plată de către beneficiar chiar dacă calculațiile de preț nu au semnătura și ștampila beneficiarului de acceptare, aceasta cu atât mai mult cu cât în nota de recepție nr. 2.172 din 20.04.2007 întocmită de Comisia de recepție constituită la nivelul Primăriei și în care s-a consemnat recepția lucrării de reparații efectuate la tractor conform contractului, a devizului de lucrări, a extrasului de materiale prezentate de executant și a facturilor nr. -/19.05.2006, -/02.06.2006, -/02.06.2006, -/26.06.2006 emise de
Din punct de vedere al modalității de calcul al -ului, așa cum este prevăzut în legislația fiscală (art. 137 alin. 2 lit. "a" din Legea nr. 571/2003, modalitatea aplicată de prestator în calculația de preț nr. 42/05.06.2006 a fost apreciată de instanța de fond ca fiind eronată, din cauză că s-a aplicat la, contrar dispozițiilor legale.
Pe de altă parte în art. 7 al contractului părților se arată că notificările verbale nu se iau în considerare de către părți dacă nu sunt confirmate prin intermediul uneia din modalitățile prevăzute de aliniatele precedente astfel că situațiile refăcute în timpul controlului nu sunt în conformitate cu prevederile contractului, nefiind confirmate de către cealaltă parte.
În ceea ce privește diferența de 1502,70 lei plătită în plus societății comerciale la care face referire și expertul în expertiza întocmită, s-a constatat că această suma poate fi încă recuperata de către Primăria, pe calea unei acțiuni în despăgubiri, aceasta aflându-se încă în termenul de prescripție, sau poate fi restituită de bună voie de către societatea comercială, astfel că la ora actuală nu se poate imputa pârâților că nu au făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului cauzat bugetului.
Or, răspunderea civilă delictuală presupune întrunirea cumulativă a celor patru condiții respectiv fapta, prejudiciu, raport de cauzalitate și culpă, aceasta din urmă lipsind, în speță nefiind dovedită.
Referitor la pct. 2 din acțiune s-a constatat că documentele care au stat la baza formulării acestui petit sunt următoarele:
- Contractul de execuție lucrări nr. 30/22.03.2006 (Anexa 2.15) încheiat între SC SRL Vișeu de și Primăria,
- Situația centralizatoare cu persoanele care au achiziționat combustibil numerar și locul de utilizare (Anexa 2.1),
- Notificarea din 07.03.2007 transmisă de SC SRL Vișeu de, privind consumul mediu orar de motorină pentru un buldozer S 1500 (Anexa 2.16),
- Nota din 24.02.2007 privind determinarea numărului de ore de funcționare a utilajului (buldozer S 1500) folosit la executarea lucrărilor de la drumul "După " semnată de dl. și de d-na (Anexa 2.14),
- Bonuri de lucru, foi colective de prezență, situații centralizatoare, în număr total de 27 file, acoperind perioada de martie - noiembrie 2006, prin care se atestă orele efectiv lucrate cu buldozerul, prin semnătura reprezentanților celor două părți din contract și certificate pentru conformitate cu originalul de către SC SRL, totalul acestora fiind în sumă de 460 ore și regăsindu-se detaliate pe luni și zile, în Anexa nr. 2, la prezentul Raport de expertiză.
A arătat instanța de fond faptul că, conform contractului dintre cele două părți (alin. 2 lit. b) achizitorul (beneficiarul), adică Primăria, avea obligația de a asigura combustibilul și lubrifiantul necesar funcționării utilajului pe timpul executării lucrărilor, iar în acest caz nu avea cum să se regăsească în evidențele societății consumul de combustibil legat de această prestație. În schimb s-a solicitat și s-a primit, în copii certificate, orele efectiv lucrate și confirmate de beneficiar, totalul acestora fiind în număr de 460 și regăsindu-se în Anexa nr. 2 la prezentul Raport de expertiză.
Referitor la cea de-a treia întrebare din cadru acestui obiectiv "ce obligații incumbau și cui sub aspectul justificării consumului?", prezintă faptul că obligația justificării consumului reveneau ambelor părți, achizitorului (beneficiarului) adică Primăria din punct de vedere al cheltuielilor bugetare efectuate, iar executantului din punct de vedere al prestațiilor facturate beneficiarului.
Or, cum nici la dosarul cauzei nu se regăsesc cele 17 cu orele prestate și menționate în nota din 24.02.2007 (Anexa 2.14) și nici Primăria nu a găsit documentele cu orele prestate, a solicitat acest lucru executantului, aspect prezentat și în nota din 18.02.2008 întocmită și aflată la dosarul cauzei.
efectiv lucrate se regăsesc atât în materialul documentar prezentat după redactarea obiectivului nr. 3 (bonuri de lucru, foi colective de prezență, situații centralizatoare în număr de 27 file certificate) cât și prezentat analitic pe luni și zile în Anexa nr. 2 la prezentul raport de expertiză, rezultând un număr total de 460 ore lucrate care coroborate cu consumul mediu orar de 20, rezultă un consum total de 460 ore x 20 l/oră = 9200 motorină, mai M decât cel regăsit în Anexa nr. 2.1 la actul de control de 8754 (și nu 8996 litri cât eronat este preluat la pct. 2 din actul de control.
Deci, a concluzionat instanța de fond, consumul total de 9200 litri determinat pe baza orelor prestate reieșite din documentele prezentate și a consumului mediu orar comunicat de executant și acceptat de controlorii financiari, acoperă achizițiile de combustibil (motorină) efectuate de angajații Primăriei și decontate pe lucrarea "După ", în cantitate de 8754 litri astfel cum a fost determinat de controlorii financiari în "Situația centralizatoare cu persoanele care au achiziționat combustibil numerar și locul de utilizare" (Anexa nr. 2.1 la actul de control).
Prin urmare, a constatat instanța, și cu privire la aceste pretenții starea de fapt prezentată în actul de sesizare a fost răsturnată prin probațiunea efectuată în cauză, cantitatea de combustibil dată în consum pentru lucrarea "Drum după deluț" fiind justificată.
Pentru punctul 3 din acțiune se constată că documentele care au stat la baza formulării acestor pretenții sunt:
- Hotărârea Consiliului local nr. 39 din 28.09.2006 privind stabilirea comisiei pentru efectuarea anchetelor sociale (Anexa 4.3.5).
- Proiectul de Hotărâre nr. 40 din 28.09.2006 a Consiliului local pentru aprobarea situațiilor deosebite pentru care se pot acorda ajutoare de urgență (Anexele 4.3.6, 4.1.a și 4.1.b).
- Procesul verbal al ședinței Consiliului local din 28.09.2006 (Anexa nr. 4.3).
- Procesul verbal al ședinței Consiliului local din 29.12.2006 (Anexa nr. 4.3.4).
- Procesul verbal al ședinței Consiliului local din 29.12.2006 (copie certificată după Registrul de ședințe din data respectivă).
- Dosarele privind ajutoarele de urgență acordate în perioada septembrie - decembrie 2006 și aflate la dosarul cauzei.
- nominale cu persoanele beneficiare de ajutoare de urgență în sumă totală de 57.285 lei, menționate la punctul 4.1 din actul de control (Anexa 4.3.2).
Actele normative care reglementează acordarea acestor ajutoare de urgență sunt Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat (art. 28), respectiv Capitolul V - Alte ajutoare din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin HG nr. 1010/2006.
Art. 57 și art. 58 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin HG nr. 1010/2006:
"Art. 57 - Primarul poate acorda ajutoare de urgență familiilor sau persoanelor asigure aflate în situații de necesitate datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor, precum și pentru alte situații deosebite stabilite prin hotărâre a consiliului local.
Art. 58 - Dispoziția primarului de acordare a ajutoarelor de urgență are la bază solicitarea scrisă a unui membru de familie sau a persoanei singure, precum și ancheta socială efectuată de personalul serviciului public de asistență socială din subordinea Consiliului loca, sau după caz, al compartimentului de asistență socială din aparatul de specialitate al primarului comunei, orașului, municipiului ori, după caz, al sectorului municipiului B, prevăzută la art. 54, prin care se certifică situațiile de necesitate sau după caz, situațiile deosebite în care se află familiile ori persoanele singure".
Privitor la suma de 57.285 lei prezentată pa punctul 3 din încheierea nr. 8 din 17.04.2007 ca reprezentând plată nelegală, pentru un număr de 405 persoane, a unor ajutoare de urgență în perioada septembrie - decembrie 2006, s-a prezentat în Raportul de expertiză, la răspunsul la Obiectivul nr. 4 (pag. 10-11) materialul documentar avut în vedere precum și legislația care reglementează acordarea acestor ajutoare de urgență (Legea nr. 416/2001 respectiv Hot. Guvernului 1010/2006) cu citarea unor articole din aceste acte normative care arată în mod clar pe baza căror acte se pot acorda aceste ajutoare de urgență și anume:
- dispoziția primarului
- solicitarea scrisă a unui membru de familie sau a persoanei singure
- ancheta socială, efectuată, în acest caz, de comisia stabilită prin hotărâre a Consiliului local (nr. 39 din 29.09.2006), prin care se certifică situațiile de urgență sau deosebite în care se află familiile ori persoanele singure.
Or, cum dosarele celor 405 persoane nominalizate în actul de control conțin toate aceste documente și comisia numită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 39(29.09.2006, a efectuat anchete sociale înainte de plata acestor ajutoare (după cum rezultă și din declarațiile membrilor comisiei), confirmând prin semnătura existența situațiilor deosebite pentru acordarea acestor ajutoare de urgență )pentru situațiile stabilite prin Hotărârile Consiliului local nr. 40 din 29.09.2006, respectiv din 29.12.2006), apreciază că acordarea acestor ajutoare s-a efectuat conform cerințelor legale specifice, și prin urmare suma de 57.285 lei nu reprezintă paguba pentru bugetul de stat.
Pe de altă parte, a relevat instanța de fond, reclamantele nu au dovedit sub nicio formă că aceste ajutoare nu s-au achitat sau că s-au acordat în mod nejustificat, astfel că în această privință nu există prejudiciu.
Punctul 4 din acțiune se referă la neîndeplinirea obligației de restituire la bugetul statului a sumei de 68 563 lei, rămasă neutilizată la finele anului 2006 care a generat majorări de întârziere de 4388 lei, plata acestora fiind în sarcina primăriei, aceste majorări sunt afirmative, aferente sumelor reprezentând penalități datorate pentru ajutoarele acordate în raport de -ul de plată.
Dar în ceea ce privește ajutoarele de urgență s-a arătat mai, că din acest punct de vedere nu există prejudiciu, iar neexistând prejudiciu nu se poate calcula TVA și în consecință nici penalități de întârziere.
Referitor la punctul 5 din acțiune prin care s-a cerut obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere pentru nevirarea la bugetul statului la sfârșitul anului 2006 sumelor aflate la dispoziția primăriei, s-a constatat că aceste sume nu au fost virate dar au fost ținute în contul primăriei la dispoziția acestei instituții pentru plata obligațiilor.
Din acest punct de vedere, instanța de fond a apreciat că răspunderea civilă delictuală a pârâților nu poate fi angajată, deoarece lipsește elementul culpă în ceea ce privește fapta imputată, ori acesta trebuie să subziste cumulativ alături de celelalte elemente de răspundere delictuală.
Pentru punctul 5 din acțiune s-au avut în vedere următoarele documente:
- Raportul de control intermediar și Raportul de control din 15 martie 2007 și înregistrat sub nr. S 15/16.03.2007.
- Nota din 16.04.2007 întocmită de controlorii financiari și.
- Încheierea nr. 8 din 17.04.2007 din Dosarul nr. 15/2007 al Camerei de Conturi
- Completarea din 10.05.2007 a Raportului de control intermediar nr. S 15/16.03.2007 și înregistrat sub nr. S 15/10.05.2007.
- Cele 6 contracte de închiriere 8 autovehicule, încheiate cub 5 persoane fizice și o persoană juridică (Anexa 5.3.1. - 5.3.6 la actul de control).
- Procesul verbal de predare - preluare din 15.01.2001 încheiat între Primăria Vișeu de și Primăria.
- Procesul - verbal de predare - preluare din 09.04.2001 încheiat între Primăria Vișeu de și Primăria.
- Raportul de evaluare din 16.07.2002 întocmit de ing., evaluator, membru.
- Procesul - verbal nr. 66 din 31.01.2008 încheiat între Primăria și SC SRL Vișeu de privind predarea unor cantități de deșeuri metalice provenite din dezmembrarea mai multor autovehicule.
- Adeverința nr. - din 15.01.2008 eliberată de SC SRL Vișeu de.
Din analiza documentelor depuse în probațiune s-a constatat că autovehiculele care au făcut obiectul contractelor de închiriere nu au putut fi puse în circulație datorită defecțiunilor multiple pe care le aveau astfel că acestea nu au putut fi efectiv folosite iar contractele puse în executare.
Reclamantele, care au sarcina probei, nu au dovedit că mijloacele auto au fost folosite ca urmare a contractelor încheiate. Or, nefiind executate contractele de către ambele părți (respectiv autovehiculele nu au fost folosite dar nici chiria stabilită nu a fost încasată) se poate presupune că părțile au renunțat mutual și în mod tacit la executarea contractelor.
Faptul că nu s-a încheiat și un act scris prin care să se constate acest lucru de către părți nu este cauzator de prejudiciu.
Or, prejudiciul trebuie dovedit neputând fi prezumat, iar mai mult în cauza de față, din moment ce executarea contractelor nu s-a dovedit nu poate fi prezumat prejudiciul care ar putea fi generat de neexecutarea culpabilă sau executarea defectuoasă de către una din părți a acestor contracte.
Referitor la punctul 6 din sesizare s-a constatat că suma de 500 de lei reprezentând onorariu expertiză judiciară este justificată prin sentința civilă 4.464/27.11.2006 data în dosar nr. 5.464/2005 (nr. nou -) al Tribunalului Maramureș prin care s-a dispus restituirea sumei către pârât, iar suma reprezentând ajutor de înmormântare este justificată cu documentele depuse la dosar, dar și de prevederile art. 62 și următoarele din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001.
Toate aceste aspecte au fost relevate și de către expertul care a întocmit expertiza de specialitate ale cărei concluzii finale au fost acceptate de către reclamante care nu au solicitat o contraexpertiza.
Pentru toate motivele arătate mai sesizarea reclamantelor a fost respinsă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă pârâții nu au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată și nici reclamantele având în vedere că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a sesizării formulate de către Camera de Conturi M - Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului, la pct. 1 recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a pronunțat hotărârea, având în vedere că expertul nu a arătat în baza căror documente justificative, altele decât cele din actele de control întocmite de către recurentă, a întocmit anexa nr. 2 la raportul de expertiză contabilă prin care a stabilit că la lucrarea "Drum după " au fost 460 de ore de funcționare și nu 267 ore stabilite în timpul controlului și confirmate atât de beneficiar cât și de executant.
La pct. 2 din motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins capetele de cerere la care chiar și expertul a fost de acord cu pagubele calculate de recurentă sau diminuate cu sume neglijabile.
În concret, recurenta se referă la pct. 4 privind majorările aferente pentru nerestituirea la bugetul de stat a sumei de 68.563 lei rămasă neutilizată la sfârșitul anului 2006.
La pct. 3 din motivarea recursului, recurenta a arătat că în cea ce privește efectuarea plăților nelegale de 2.400 lei, instanța de fond nu amintește de această sumă și nici de plățile nelegale.
În finalul motivării recursului, la pct. 4 recurenta a arătat că cele înscrise în actele de control au fost confirmate sub semnătură de către persoanele vinovate, fără să se facă nici o obiecție din partea acestora, cei vinovați arătând în scris cum s-au produs pagubele și au recunoscut că multe din documente s-au întocmit după data plății sau în timpul controlului.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
Intimații, G, au solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În preambulul recursului, recurenta a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii în întregime a sesizării formulate de către Camera de Conturi
Cu toate acestea, în cuprinsul motivării recursului, recurenta se limitează a critica doar unele aspecte din hotărârea instanței de fond, în condițiile în care, atât actul de sesizare cât și hotărârea atacată, sunt structurate pe puncte care tratează aspecte diferite privind nelegalitățile constatate.
În consecință, întrucât analiza recursului este limitată doar la motivele indicate de către parte, nefiind incident art. 3041.pr.civ. Curtea urmează a analiza doar motivele de recurs susținute efectiv de către recurentă în motivarea recursului la pct. 1 - 4, cu referire la punctele corespunzătoare din actul de sesizare și hotărârea instanței de fond.
Astfel, referitor la lucrarea "Drum după ", Curtea constată în baza celor cuprinse în raportul de expertiză contabilă că lucrarea executată a necesitat 460 ore de funcționare și nu de 267 de ore așa cum s-a stabilit în actul de control.
Suma aferentă consumului pe acel interval de timp este rezultatul lucrărilor efectuate de către executant și a rezultat din actele întocmite cu prilejul lucrărilor efectuate însușite de către părți, aspect reținut ca atare de către expert.
În ceea ce privește pct. 2 din motivele de recurs, a constată că în mod corect instanța de fond a constatat că suma de 68.563 lei a fost corect distribuită de către autoritățile locale cu titlu de ajutoare de urgență.
În această situație, suma nu reprezintă un prejudiciu pentru bugetul local, nu există obligația de restituire, după cum, nu există nici obligația de plată a penalităților de întârziere pentru intervalul de timp pentru care suma nu a fost restituită de către persoanele considerate ca fiind vinovate de cheltuirea nejustificată a banilor publici.
Nici unul dintre accesoriile debitului principal nu sunt datorate deoarece nu există obligația de plată a debitului.
În privința pct. 3 din motivarea recursului, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, în privința sumei de 2.400 lei reprezentând plăți nelegale, instanța de fond nu s-a pronunțat.
Din prisma dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, Curtea, în recurs, cu prilejul soluționări recursului, are posibilitatea de a analiza probele existente în dosarul de fond sau cele administrate în recurs, urmând a pronunța o soluție și în privința acestui aspect.
Casarea cu trimitere nu este posibilă, deoarece textul legal menționat anterior permite casarea doar în ipoteza în care instanța de fond a soluționat cauza pe excepție, ceea ce nu este cazul în speță. Pe de altă parte, recurenta nu a solicitat casarea hotărârii, ci modificarea ei de către instanța de recurs și, în același timp, se constată că probele necesare pentru soluționarea acestui capăt de cerere au fost deja administrate în cauză.
Astfel, Curtea constată că 2.400 lei reprezintă contravaloarea facturii nr. 15/- din 27.12.2006, fiind emisă de către furnizorul - Asociație familială către Primăria Comunei. Factura reprezintă servicii de cazare și masă.
Pentru decontarea contravalorii acestei facturi s-a întocmit un referat în data de 27 decembrie 2006 de către Primarul. (anexele 7.2.1 - 7.2.2 din actul de control).
Cu privire la această cheltuială, intimatul a arătat în explicațiile scrise acordate organului de control că plata acestei sume s-a realizat în baza facturii și a chitanței existente emise de către furnizorul serviciilor.
În fața instanței de fond s-a solicitat expertului să se pronunțe și în privința legalității cheltuielilor efectuate de către Primăria în baza acestei facturi ( 70).
A arătat expertul că în afara celor două documente, respectiv factura și referatul, primăria nu a mai prezentat și alte documente legate de aceste cheltuieli.
Din explicațiile verbale oferite, expertul a concluzionat faptul că aceste cheltuieli au fost determinate de necesitatea finalizării lucrărilor de proiectare (ridicări topografice executate de 5 persoane aparținând Pro C-N) în vederea includerii proiectului de canalizare și stație de epurare pentru comuna în programul de finanțare stabilit prin nr.OG 7/2006 privind instituirea programului de dezvoltare a infrastructurii din spațiul rural.
A mai arătat expertul că între executant și beneficiar nu s-a încheiat nici un acord scris cu privire la suportarea acestor cheltuieli de cazare și masă de către Primăria, astfel încât în baza prev. nr.OUG 45/2003, cheltuiala respectivă reprezintă o pagubă pentru instituție.
Cu privire la această sumă, în finalul motivării întâmpinării, intimații au arătat că acea cheltuială a fost făcută în interesul instituției ( 11, recurs).
În raport de cele arătate de către expertul contabil în conținutul raportului de expertiză, apărările formulate de către intimați nu pot fi primite.
Așa cum a arătat și expertul nu s-a dovedit existența unei înțelegeri prealabile între proiectant și beneficiar în privința cheltuielilor de masă și cazare a echipei de specialiști ce s-a deplasat la fața locului în vederea întocmiri proiectului.
În această situație, plata efectuată de către instituția publică apare ca fiind nejustificată.
Pentru această sumă actul de sesizare este întemeiat, urmând a fi admis în parte.
La suma reprezentând cheltuielile de masă și cazare efectivă, organul de control a calculat în mod corect și accesoriile reprezentând penalități de întârziere.
Referitor la pct. 4 din motivarea recursului, Curtea constată că acestea au un caracter general și se referă la atitudinea intimaților pe parcursul fazei administrative de întocmire a actului de control.
Atât în această fază prealabilă, cât și ulterior, intimații au dreptul să expună puncte de vedere cu privire la cele reținute în actul de control, după cum pot propune probe în apărare care să combată susținerile organului de control.
Față de cele arătat anterior, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat și se va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că admite în parte pct. 7 din încheierea de sesizare și în consecință, vor fi obligați, în solidar, pârâții, G și, la plata sumei de 1.605 lei și accesorii către Primăria comunei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4.082 din 17 noiembrie 20208 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte, în sensul că admite în parte pct. 7 din încheierea de sesizare și în consecință:
Obligă, în solidar, pârâții, G- și, la plata sumei de 1.605 lei și accesorii către PRIMĂRIA COMUNEI.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./28.04.2009.
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
