Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 106/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.106
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor formulate reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P și pârâtul domiciliat în P,-,. 4.. 18, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr. 323 pronunțată la 09 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1,--24, Cod poștal - pârâții domiciliată în, sat, nr.180, județ P, domiciliat în P,-,. 91,. B,. 26, Cod poștal -, Județ P și domiciliată în P,-,. 2.. B,. 1,. 23, Cod poștal -, Județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la 22 ianuarie 2008, iar la acest termen, pentru lipsa unuia dintre membrii completului de judecată și în vederea constituirii legale a completului de judecată, a amânat pronunțarea la 29 ianuarie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința nr.323 din 9 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis sesizarea Curții de Conturi a României și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P, în contradictoriu cu pârâții, și, au fost obligați pârâții și să plătească, în
solidar, Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P suma de 52.389,5 lei reprezentând despăgubiri acordate în caz de calamități naturale în agricultură.
A fost obligat pârâtul să plătească aceleiași instituții suma de 38.514,7967 RON reprezentând alocații bugetare pentru creditul agricol, acordați în mod eronat. S-a respins restul sesizării, ca neîntemeiată.
A reținut instanța de judecată că, prin raportul de control intermediar încheiat la data de 29.11.2006 de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi P s-a constatat că în perioada ianuarie-decembrie 2004, DADR Pae fectuat plăți nelegale în sumă totală de 7958,77 lei către SC SA și SC, reprezentând subvenție, iar în anul 2005 suma de 6738,96 către SC SA.
Organele de control au reținut că cele două societăți au înscris în documentele anexate cererii de abținere a subvenției procentul de 4,2 % grăsime (SC ) și 4,0%-4,1% (SC SA), procente care nu au putut fi procesate de către cei doi procesatori cu certificat de analiză, precum și că, în urma solicitării DADR P, s-au depus buletine de control a producției de lapte pentru aceste societăți, din care au rezultat procente de grăsime cuprinse între 2,39% - 4,61 % pentru SC SA și 3,04%-4,06% pentru SC.
De asemenea, organele de control au apreciat că, prin nevalorificarea notei de control întocmită de inspectorii DADR P în anul 2004 ( din care rezultă lipsa documentelor de analiză a calității laptelui) s-au acordat nelegal subvențiile menționate anterior, răspunderea pentru aceasta revenind pârâților, economist și economist, pârâți ce au acordat viza de control financiar preventiv.
Tribunalul a apreciat, potrivit concluziilor experților G și G, că susținerile inspectorilor Curții de Conturi sunt neîntemeiate, întrucât potrivit dispozițiilor art.5 din Ordinul MAAP nr.111/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG 29/2000, cererea producătorilor de lapte care solicită stimulente va fi însoțită de adeverința- în care se atestă cantitatea de lapte și procentul de grăsime, precum și avizul de însoțire a mărfii.
S-a reținut de către instanța de fond că nu există obligația depunerii certificatelor de analiză (invocate de reclamantă) mai ales că din întreaga reglementare actelor normative precizate, rezultă faptul că declararea coeficientului de grăsime al laptelui și a cantității se face pe propria răspundere a procesatorului ( care e obligat să-și țină o evidență corectă și la zi a cantităților de lapte preluate)iar înscrierea unor date nereale în documentele de decontare poate constitui, după caz, contravenție sau infracțiune(art.8 din OUG 29/1990).
Ori, atât timp cât documentația depusă de cele două societăți comerciale a fost completă conform art.5 din Ordinul 111/2002, iar în fișa postului celor trei pârâți nu sunt menționate atribuții privind verificarea datelor înscrise în actele de decontare, rezultă că nu poate fi angajată răspunderea juridică a acestora.
A mai reținut tribunalul că, în dispozițiile art.8 alin.3 din OUG 29/2003 se arată expres că împuterniciții MAAP pot constata înscrierea de date nereale în documentele de decontare, rezultând deci, că aceștia cu competența de a verifica realitatea documentelor depuse de agenții economici, iar nu pârâții - față de care nu s-a făcut vreo dovadă în sensul existenței vreunei astfel de împuterniciri.
Totodată, s-a arătat că, deși în adresa nr.954/2005 a BCR se specifică faptul că, creditul a fost rambursat în 14.01.2004, totuși aceasta nu este decât o eroare materială evidentă, care trebuia constatată de pârât și DADR, câtă vreme în aceeași adresă se arată că acest credit a fost contractat la 24.03.2004, astfel că, rambursarea nu se putea face anterior contractării creditului. În plus în cererea depusă de SC SA s-a indicat expres data rambursării creditului 14.01.2005, astfel că nu există nici un dubiu privind momentul rambursării.
Tribunalul nu a reținut nici data acordării creditului ca fiind relevantă pentru stabilirea procentului, întrucât dispozițiile art.2 alin.1 din HG nr.2254/2004 prevăd expres că " nivelul alocațiilor bugetare care se acordă în anul 2005 este cel prevăzut în anexa nr.1", ori, cum prin anexa nr.1 se prevedea procentul de 10% pentru cultura de - soarelui, iar alocația bugetară a fost acordată în anul 2005, rezultă că trebuiau avute în vedere aceste dispoziții legale, respectiv procentul de 10%.
De altfel, dispozițiile art.1 alin.2 din HG 981/2003 invocate de DADR și pârât prevăd ca " nivelul fondurilor publice pentru fiecare cultură, plantație și specie de animale, pentru anul 2004 este cel prevăzut în anexa 1" (15%).
Interpretând din punct de vedere gramatical aceste dispoziții, tribunalul a reținut că sintagma " pentru anul 2004" se referă la nivelul fondurilor publice, iar nu la cultura, plantație, pentru a se putea trage concluzia că pentru culturile din anul 2004 se aplică acele procente, așa cum a invocat pârâtul. Tribunalul a apreciat că, dacă ar fi trebuit ca legiuitorul să precizeze ca pentru fiecare cultură, plantație efectuată în anul 2004 (respectiv din anul 2004 etc.), însă din modul de redactare rezultă evident că este vorba de nivelul fondurilor din anul 2004.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin.4 și 5 din Normele Metodologice precizate, valoarea cheltuielilor efectuate de producătorii agricoli se diminuează cu contravaloarea alocațiilor bugetare primite, iar cheltuielile pentru care se acordă despăgubiri sunt:" sămânță, îngrășăminte chimice, pesticide, lucrări mecanice și manuale, irigațiile".
Ori, din procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor, depuse la dosar de reclamantă, rezultă că, practic s-au acordat despăgubiri și pentru alte categorii de cheltuieli care nu se încadrează în cele menționate expres de legiuitor.
S-a mai reținut că, prejudiciul învederat de către Curtea de Conturi a fost confirmat și de către experții și G, primul dintre aceștia propunând însă diminuarea diferenței de 292,472 mii lei dintre cheltuielile cu lucrările mecanice, aprovizionare, forța de muncă și alte cheltuieli acceptate de Curtea de Conturi și sumele înscrise de societățile comerciale (862,159 mii lei) cu suma corespunzătoare cheltuieli de aprovizionare de 10% din cheltuielile materiale (64.698 mii lei) respectiv de 5 % din cheltuielile materiale (40618 mii lei), expertul întocmind două variante de calcul.
Din raportul de expertiză contabilă, tribunalul a reținut că, deși la momentul sesizării instanței, prejudiciul era de 107.051,3 lei la momentul efectuării expertizei aceasta era de 58859, 3 RON diferența de 48692,5 RON fiind achitată de societățile comerciale menționate în raportul de expertiză.
Ca urmare, având în vedere restul prejudiciului neacoperit, precum și a doua variantă de calcul propusă de expert, tribunalul a reținut că prejudiciul rămas de acoperit este de 52.389,5 RON, 34755,9 reprezentând sumele aferente SC SRL și SA, care nu au fost reduse în cadrul expertizei, plus suma de 17633,6 RON, reprezentând sumele reduse aferente SC, SC și SA.
Față de acest prejudiciu, tribunalul a apreciat sesizarea Curții de Conturi ca fiind neîntemeiată.
Totodată, tribunalul a reținut că, în mod corect Curtea de Conturi a apreciat raportat și la fișa postului pârâtei și la susținerile acesteia din întâmpinare, că pârâta avea obligația verificării actelor de constatare și evaluare a pagubelor, obligație pe care însă nu a respectat-o astfel că, s-a reținut angajarea răspunderii juridice a acesteia pentru prejudiciul produs, precum și a pârâtului, care a acordat viza de control financiar preventiv.
În temeiul dispozițiilor legale precizate și a dispozițiilor art. 18 din Legea nr.554/2004, tribunalul a admis în parte sesizarea, a obligat pârâții și să plătească în solidar DADR P suma de 52389,5 lei despăgubiri acordate nelegal pentru calamități naturale în agricultură și pe pârâtul la plata către aceeași instituție a sumei de 38.514,7967 RON reprezentând alocații bugetare pentru creditul agricol acordate în mod eronat și a respins restul sesizării, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr.323 din 9 octombrie 2007 a declarat recurs reclamantele Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P prin care s-a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Prahova, după cum urmează:
Cu privire la capătul de cerere privind despăgubirile acordate conform Legii nr.381/2002 privind calamitățile naturale, pentru care au fost găsiți răspunzători pârâții și, în calitate de salariați ai instituției, a susținut recurenta că, pârâta avea printre sarcinile de serviciu, atribuții de verificare a documentației depuse de solicitanți, iar pârâtul acorda viza de control financiar preventiv.
Prin Raportul de control intermediar P din 29.11.2006 și Încheierea nr.74 din 22.12.2006 a Curții de Conturi a României- Camera de Conturi P- Direcția de Control Ulterior s-au constatat că, în luna februarie 2004, DADR Pae fectuat plăți nelegale în sumă de -,8 RON, prin încălcarea prevederilor Legii nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură, iar diferențele constatate se regăsesc în capitolul IV- cheltuieli efectuate până la producerea daunei, prin procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor întocmite de Comisiile locale numite prin Ordin emis de Prefectura P unde au fost incluse cheltuieli cu prima de asigurare, de aprovizionare, cheltuieli comune și generale, TVA aferent serviciilor efectuate de terți, îngrășăminte chimice, erbicide procurate pe bază de facturi fără a fi stabilit consumul aferent culturii calamitate.
Mai arată recurenta-reclamantă că, la data întocmirii recursului a mai rămas de achitat o diferență de 8539,8 RON în contul DADR, datorată de SC.
Răspunzători pentru cele prezentate în opinia celor care au efectuat controlul, dar și în opinia completului de judecată, se fac cei doi salariați ai instituției, motiv pentru care, apreciază că, în mod eronat instanța de judecată prin sentința pronunțată a stabilit răspunderea în sarcina salariaților, pentru nerespectarea normelor metodologice la Legea nr.381/2002, întrucât actul normativ invocă și anumite secțiuni și precizări care nu au fost luate în considerare.
Potrivit Ordinului nr.419/2002 și a sarcinilor de serviciu în perioada la care se face referire în raport, pârâta a avut obligația să preia actele de constatare și evaluare a pagubelor, să verifice din punct de vedere tehnic, încadrarea în termenele stabilite prin Legea nr.381/2002, să verifice capitolul V privind stabilirea despăgubirilor, să centralizeze și să transmită datele la Ministerul Agriculturii.
S-a mai arătat că, nu a fost luat în calcul Raportul de expertiză întocmit de expert G, care prin obiectivele dispuse de instanță a stabilit ca, atât pârâta, cât și, care a acordat viza de control financiar preventiv pe documentele date la plată, și-au îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu.
În opinia expertului, "conform Normelor în vigoare răspunderea, dacă există, revine consiliilor locale, iar sumele se recuperează de la beneficiar".
De asemenea, arată recurenta-reclamantă că, în mod eronat instanța de judecată a concluzionat în sentință ca răspunderea să cadă în sarcina pârâților și, neluând în calcul prevederile art.9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.381/2002, în virtutea căreia " comisia de constatare a daunelor și de stabilire a valorii despăgubirilor va utiliza devizele cadru și normele tehnice de constatare, evaluare a pagubelor și stabilire a despăgubirilor, elaborate de societățile de asigurare și asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol a încheiat asigurarea "fapt esențial, din care rezultă că nu se pot face răspunzători pentru cele constatate în Raportul Curții de Conturi și în sentința pronunțată de instanța de judecată. Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului formulat în ceea ce privește capătul de cerere privind vinovăția pârâților și și respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată și nelegală.
Cu privire la capătul de cerere privind efectuarea de plăți nelegale în sumă de 21.293 lei de către SC SA, sumă reprezentând alocații bugetare acordate în baza Legii nr.150/2003, se arată că, răspunzător este pârâtul care a întocmit situația justificativă în vederea obținerii finanțării, cu încălcarea prevederilor HG nr.2254/2004.
Mai arată recurenta-reclamantă, că însăși expertiza întocmită în cauză precizează faptul că nu se datorează subvenție pentru creditul agricol primit de SC SA și față de acest aspect, consideră că, și pentru faptul că neexistând un prejudiciu, nu poate exista nici răspundere.
Instanța de judecată nu a luat în considerare expertiza întocmită reținând în sentință ca plata prejudiciului să fie în sarcina pârâtului, care, apreciază recurenta-reclamantă, a aplicat în mod corect prevederile legale.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahovaa declarat recurs și pârâtul care a criticat-o referitor la capătul de cerere privind despăgubirile acordate conform Legii nr.381/2002 privind calamitățile naturale,
pentru care a fost găsit răspunzător pentru acordarea vizei de control financiar preventiv pentru documentațiile verificate de pârâta.
Arată recurentul-pârât că prin Raportul de control financiar din 29.11.2006 și Încheierea nr.74 din 22.12.2006 a Curții de Conturi a României - Camera de Conturi P- Direcția de Control Ulterior s-a constatat că în luna februarie 2004, DADR Pae fectuat plăți nelegale în sumă de 13756,8 RON prin încălcarea prevederilor Legii nr.381/2002 privind calamitățile naturale la mai multe societăți comerciale cu profil agricol. Diferențele constatate se regăsesc în capitolul IV- Cheltuieli efectuate până la producerea daunei, din procesele verbale de constatare și evaluare a pagubelor întocmite de Comisiile Locale numite prin Ordin emis de Prefectura P, unde au fost incluse cheltuieli cu prima de asigurare, cheltuieli de aprovizionare, cheltuieli comune și generale, TVA aferent serviciilor efectuate de terți, îngrășăminte chimice și ierbicide procurate pe bază de factură fără a fi stabilit consumul aferent culturii calamitate.
De asemenea, critică sentința pronunțată, întrucât instanța de judecată nu a luat în calcul raportul de expertiză, care prin obiectivele dispuse de instanță, a stabilit că, atât, cât și și-au îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu și în raport de aprecierea expertului "conform Normelor în vigoare răspunderea, dacă există, revine comisiilor locale, iar sumele se recuperează de la beneficiar".
Precizează că, instanța de judecată în mod eronat a concluzionat în sentință ca răspunderea să cadă în sarcina sa și a pârâtei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind efectuarea de plăți nelegale în sumă de 21.293 lei către SC SA reprezentând subvenții la dobânda pentru creditul agricol contractat în baza Legii 150/2003, arată că instanța de judecată a stabilit prin sentință în sarcina sa, plata către DADR Pas umei de 38514,7967 RON reprezentând alocații bugetare pentru creditul agricol acordate în mod eronat, făcând referire la adresa BCR P nr.954/17.01.2005, care precizează că a rambursat creditul acordat în baza Legii 150/2003 la 14.01.2004, credit acordat la 24.03.2004 și că din cauza acestei erori s-a acordat alocație de 15% pentru anul 2004.
Totodată, arată că, instanța de judecată nu a luat în considerare expertiza întocmită în cauză, pentru simplu fapt că nu a explicat de ce era aplicabil procentul de 15% pentru cultura de -soarelui asupra dobânzii plătite la creditul agricol contractat în anul 2004 și care potrivit Legii 150/2003 se putea rambursa în termen de 360 de zile.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs atât ale unității recurente, cât și ale recurentului, motive care sunt asemănătoare, în raport cu legislația incidentă în cauză, precum și probele avute în vedere de instanța de fond, se constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Referitor la capătul de cerere cu privire la despăgubirile acordate conform Legii 381/2002 privind calamitățile naturale, pentru care au fost găsiți răspunzători salariații recurentei, respectiv inginer și economist, se poate constata că instanța de fond nu a ținut seama atât de atribuțiunile de serviciu ale acestora, cât și de raportul de expertiză financiar contabilă efectuat în cauză de expert
Se poate observa că beneficiarii sumelor primite cu titlu de despăgubiri pentru calamități naturale sunt agenți economici, persoane juridice, dauna respectivă fiind recuperată de către unitatea recurentă, și chiar dacă nu ar fi fost așa, sumele respective trebuiau recuperate cu prioritate de la persoanele juridice care au beneficiat în mod necuvenit de diverse sume cu titlu de despăgubiri pentru calamități naturale.
În atare situație nu există și nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina persoanelor arătate mai sus, respectiv ing., care prin sarcinile de serviciu avea atribuții de verificare a documentației depuse de solicitanți și ec., care acorda viza de control financiar preventiv, iar din raportul de expertiză financiar contabilă arătat mai sus a rezultat că atât pârâta, cât și recurentul și-au îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu.
Se poate observa că în opinia expertului "conform normelor în vigoare răspunderea, dacă există, revine comisiilor locale, iar sumele se recuperează de la beneficiar", deci de la agenții economici care au beneficiat în mod necuvenit de sumele cu titlu de daune pentru calamități naturale și nicidecum de la cei doi salariați învederați mai sus.
În consecință, în mod greșit și nelegal, instanța de judecată a concluzionat în sentința atacată că răspunderea juridică și materială cade în sarcina celor doi salariați menționați mai sus, neluând în calcul disp.art.9 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.381/2002, în virtutea căreia "Comisia de constatare a daunelor și de stabilire a valorii despăgubirilor va utiliza devizele cadru și normele tehnice de constatare, evaluare a pagubelor și stabilirea despăgubirilor, elaborate de societățile de asigurare și asigurare-reasigurare cu care producătorul agricol a încheiat asigurarea", fapt esențial și elocvent, din care rezultă că nu se poate antrena răspunderea juridică pentru cele constatate în raportul Curții de Conturi în sarcina celor doi angajați, respectiv ing. și ec..
Mai decât atât, se poate observa că în cuprinsul Normelor metodologice la Legea 381/2002, aspect neobservat de instanța de fond, sunt și anumite secțiuni și precizări în sensul că, constatarea pagubelor și stabilirea nivelului despăgubirilor acordate se face în prezenta producătorului agricol afectat de calamitatea naturală, de către comisia numită prin ordinul prefectului, formată din primarul localității, unul sau doi specialiști de la centrul agricol, delegatul din partea Administrației Finanțelor Publice și reprezentantul societății de asigurare cu care producătorul agricol are încheiată asigurarea potrivit Legii 381/2002 și care se regăsesc nominalizați în fiecare proces-verbal de constatare.
Ca atare, Comisia de constatare a daunelor și de stabilire a valorii de despăgubire, conform Ordinului nr.419/2002 efectuează constatarea pagubelor și a cheltuielilor la data producerii fenomenului, stabilește volumul despăgubirilor și procedează la întocmirea documentației.
Referitor la capătul de cerere privind efectuarea de plăți nelegale în sumă de 21.293 lei către SC SA, suma reprezentând alocații bugetare acordate în baza Legii 150/2003, instanța de judecată a stabilit în mod greșit răspunderea juridică în sarcina recurentului.
În acest sens, atât organele de control, cât și instanța de fond au dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile în cauză, din însăși concluziile raportului de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză și de care în mod nejustificat nu a ținut cont instanța de fond, se constată că " nu se datorează subvenție pentru creditul agricol primit de SC SA P ", ca atare, în aceste condiții neexistând prejudiciu, nu există nici culpă, condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv a răspunderii materiale a recurentului nu există.
Ca atare, din probele administrate inclusiv expertiza financiar-contabilă și de care în mod neîntemeiat nu a ținut seama instanța de fond, rezultă că atât controlorii financiari ai Curții de Conturi, cât și instanța de fond au interpretat gramatical sintagma "pentru anul 2004", și au stabilit greșit că, dacă o cultură agricolă pentru care s-au efectuat cheltuieli din credite bancare în anul 2004, să primească alocații aferente culturilor din anul 2005. În acest sens se poate observa că în anexa nr.1 la HG nr.981/2003 este prevăzut la pct.1 alin. 5 la cultura de in și cânepă pentru fibră, procentul de 15 % drept alocație la creditul agricol, iar în anexa nr.1 la HG nr.2254/2004, această cultură nu mai este pe listă.
În atare context, greșeala inițială a pornit de la comunicarea eronată transmisă de cu privire la termenul final de rambursare al creditului și de la faptul că, creditul a fost contactat în anul 2004, dar a fost rambursat în termenul de 360 zile, așa încât, salariatul recurentei, recurentul și-a îndeplinit în mod corespunzător sarcinile de serviciu.
Având în vedere cele arătate mai sus, ținând seama de disp.art.304 pct.9 cu aplic. art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă, urmează a se admite recursurile formulate și se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se va respinge sesizarea Curții de Conturi față de, în privința sumei de 38.514, 79 RON alocații bugetare pentru creditul agricol, precum și în solidar cu pârâta pentru suma de 52.389, 5 lei reprezentând despăgubiri pentru calamități naturale.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând că recursurile au fost legal timbrate,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P și pârâtul domiciliat în P,-,. 4.. 18, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr. 323 pronunțată la 09 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu reclamanta CURTEA DE CONTURI ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1,--24, Cod poștal - pârâții domiciliată în, sat, nr.180, județ P, domiciliat în P,-,. 91,. B,. 26, Cod poștal -, Județ P și domiciliată în P,-,. 2.. B,. 1,. 23, Cod poștal -, Județ
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge sesizarea Curții de Conturi față de recurentul-pârât în privința sumei de 38.514,79 RON alocații bugetare pentru creditul agricol, precum și în solidar cu pârâta pentru suma de 52.389,5 lei reprezentând despăgubiri pentru calamități naturale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
3 ex./21.02.2008
f- Tribunal P
,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P și pârâtul domiciliat în P,-,. 4.. 18, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței nr. 323 pronunțată la 09 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI cu sediul în B, sector 1,--24, Cod poștal - și pârâții domiciliată în, sat, nr.180, județ P, domiciliat în P,-,. 91,. B,. 26, Cod poștal -, Județ P și domiciliată în P,-,. 2.. B,. 1,. 23, Cod poștal -, Județ
Recursul formulat de reclamanta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, conform chitanței nr. - și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât personal, lipsă fiind recurenta-reclamantă Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P, intimata-reclamantă Curtea de Conturi a României și intimații-pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că la dosar s-a depus, prin intermediul Serviciului registratură, o cerere din partea recurentei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P, prin care se solicită judecarea cauzei și în lipsă conform art. 242, alin. 1 pr.civilă, cerere la care au fost atașate xerocopii de pe chitanțele: nr.284 din 6 decembrie 2007, nr.283 din 6 decembrie 2007, nr.282 din 5 decembrie 2007, nr.013 din 4 aprilie 2007.
Recurentul-pârât depune la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.00 lei, conform chitanței nr.5356 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce au fost anulate și atașate la dosar.
Mai arată recurentul-pârât că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de susținerea recurentului-pârât, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nelegală.
Mai arată recurentul-pârât, că sentința dată de instanța de fond contravine Hotărârii de guvern prin care se stipulează că subvenția se acordă pentru anul respectiv, nu mai devreme.
Cu privire la recursul declarat de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P, declară că este de acord cu admiterea acestuia.
CURTEA:
Având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, urmează a amâna pronunțarea asupra prezentei cauze și în consecință,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 22 ianuarie 2008.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
- - - - - -
Grefier,
- -
CURTEA
Întrucât unul dintre membrii completului de judecată se află în concediu de odihnă, pentru constituirea legală a completului de judecată,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 29 ianuarie 2008.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Elena Tănăsică Elena Chirica
- - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. 2 ex./16.01.2008
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
