Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1216/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--17.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1216
Ședința publică din 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.384/6.IV.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei -Consiliul Loca-Primăria Comunei, Camera de conturi T și pârâții intimați, G, și, având ca litigii Curtea de conturi.
Dată fără citarea părților.
Instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din 20 octombrie 2009 ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.384/6.IV.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalului Timișa respins excepțiile invocate și a respins Încheierea de sesizare nr.59/15.12.2008 a Completului Camerei de Conturi T, constituit potrivit art.31 (2) din nr.94/1992, rep în 2002, față de pârâții:, G, și.
În motivare s-a reținut că prin încheierea nr.58/12.12.2008, Completul din cadrul Camerei de Conturi T, constituit potrivit art.31 al.2 din nr.94/1992, rep.în 2002, sesizat Tribunalul Timiș în vederea stabilirii răspunderii juridice față de pârâții:, G, pentru un prejudiciu adus bugetului privat al Statului R pentru fapte cauzatoare de prejudicii și dobânzi comise în dauna bugetului unitătii administrative teritoriale ale comunei, constatate și consemnate în raportul de control sub nr.S 271/02.12.2008, înregistrat la unitatea verificată sub nr.5900/28.11.2008
De asemenea completul a solicitat și stabilirea răspunderii juridice și dispunerii readucerii terenurilor la starea inițială, prin constatarea nulității tuturor actelor în baza cărora s-a efectuat înscrierea în extrasele CF eliberate proprietarilor de imobile referitoare la înscrierea dreptului de proprietate pentru terenurile înstrăinate cu încălcarea legii, ținând cont și de dispozițiile Legii nr. 18/19.02.1991, republicată, actualizată, a fondului funciar, așa cum a fost completată de Legea nr. 169/27.10.1997.
Pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a Camerei de Conturi a Județului T, a Consiliului Local și a Primăriei Comunei. Acțiunea Camerei de Conturi se întemeiază in mod eronat pe dispozițiile art. 111 din Legea 169/27.10.1997, acestea nefiind incidente spetei de fata si nu îndreptățesc aceasta instituție la promovarea prezentei acțiuni in contencios administrativ.
De asemenea, s-a invocat excepția prematuritatii introducerii acțiunii întrucât Camera de Conturi nu a îndepliniri procedura prealabila prevăzuta de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, in condițiile in care Camera de Conturi nu se regăsește între instituțiile sau autoritățile prevăzute expres în art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, respectiv care sa nu aibă obligația îndeplinirii plângerii prealabile obligatorii.
S-a mai, invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, ca urmarea faptului că acțiunea din prezentul dosar este prescrisă în conformitate cu prevederile art. 19 alin. 2 din Legea 554/2004 (termenul de un an), cu atat mai mult cu cat nr. 14/03.05.2007 arc caracter individual, iar nu normativ, întrucât sfera de aplicare a acestei hotărâri este una restrânsă la o anumita categorie de subiecți de drept.
Pe fondul cauzei: arăta faptul ca acțiunea este inadmisibilă, neîntemeiată și nelegală, în condițiile în care au fost respectate dispozițiile art. 125 din Legea nr. 215/2001 - lege organica, care prevede expres posibilitatea consiliilor locale de a hotărî cu privire la bunurile ce fac parte din domeniul privat de interes local. În acest sens este esențial că legiuitorul a avut în vedere în mod evident toate bunurile din domeniul privat de interes local, fără vreo limitare sau distincție iar prin adoptarea nr. 14/03.05.2007 s-a dat eficiență principiului fundamental de drept:"unde legea nu distinge nici noi nu trebuie sa distingem".Terenurile care au făcut obiectul hotărârii sus menționate sunt de interes local având în vedere situarea acestora, destinația acestor terenuri, care aparțin caselor cumpărate de foștii chiriași (actualmente proprietari) in temeiul Legii nr. 112/1995. terenuri care nu au fost declarate de interes național prin nici un act normativ.
Potrivit art.16 alin.1 din Lega nr.94/1992,se arata ca" Curtea de Conturi a României isi exercita funcțiunea de control asupra modului de formare, de administrare si de întrebuințare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si asupra modului de gestionare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale, iar la alin.(2) se arata ca "Prin controlul sau Curtea de Conturi urmărește respectarea legii in gestionarea mijloacelor materiale si banesti".
Potrivit art.31 din nr.94/1992, rep.2002, completele Camerei de Conturi T poate învesti instanța de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice delictuale pentru fapte cauzatoare de prejudicii și dobânzi comise în dauna bugetului local, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a Camerei de Conturi a fost respinsă.
S-a respins și excepția de prematuritate, întrucât Legea nr.94/1992, rep.în 2002, fiind o lege specială pentru care nu s-a prevăzut procedura prealabilă prev.de art.7 din nr.554/2004.
S-a respins și excepția tardivității, întrucât în speță, este în discuție stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților fundamentată pe disp.art.998 si urm. Cod civil, adică disp.554/2004 nu își găsesc aplicare în speță.
Pe fondul cauzei, tribunalul analizând încheiere de sesizare a respins-o pentru considerentele ce urmează:
Referitor la anularea înscrisurilor, instanța a retinut faptul că, nr.94/1992, rep.2002, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României stabilește obiectul și fixează competența instanței de judecată la litigii privind abateri financiare prevăzute de art.40-43 printre care nu se regăsesc si competenta in materia anularii înscrisurilor care au stat la baza înscrisurilor in cartea funciara a drepturilor de proprietate, aceste litigii intrând în sfera competentelor altor instanțe de judecata, motiv pentru care, instanța a respins acest capăt de cerere.
Apoi, Legea nr.18/1991, rep, actualizată a fondului funciar, așa cum a fost completată de Legea nr.169/27.10.2007 la art.III prevede " (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit disp.legislatiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; 2) nulitatea poate fi invocata de primar, prefect, procuror si de alte persoane care justifica un interes legitim, iar soluționare cererilor este de competenta instanțelor judecătorești de drept comun, care au plenitudine de jurisdicție.
Referitor la antrena răspunderii civile delictuale în sarcina pârîților, G, instanța a retinut următoarele:
Conform art.3 al.3 din Constituție, teritoriul României este organizat în unității administrativ-teritoriale sub forma de comune, orașe și județe, iar potrivit art.18 din nr.215/2001, unele orașe pot fi declarate municipii în condițiile legii.
Aceste unități administrativ-teritoriale au personalitate juridica, iar în calitate de persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, iar în calitate de persoane juridice de drept public, ele sunt proprietare ale bunurilor din domeniul public de interes local.
Unitățile administrativ-teritoriale au organe proprii de conducere care se ocupa de soluționarea problemelor de interes local, acestea fiind comisiile locale ca autoritati deliberative și primarii ca autoritati executive.
Art.7 al.2 din nr.215/2001, rep, privind administrația publica locala recunoaște autoritatilor publice locale dreptul de a gestiona sub proprie responsabilitate a resurselor care aparțin unităților administrativ teritoriale, atribuțiile principale fiind prevăzute la art. 38 al.2 din lege, adică, consiliile locale ca autoritati deliberative ale administrației publice prin care se realizează autonomia locala au competenta materiala generala in rezolvarea problemelor unitatilor administrativ teritoriale pe care le reprezintă.
În exercitarea atribuțiilor conferite prin lege-art.38- consiliile locale adoptă hotărâri, de regula cu votul majorității consilierilor prezenți la sedinta, excepție făcând adoptarea bugetului local si stabilirea de impozite si taxe locale pentru care legea prevede majoritatea absoluta.
Procedura de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate, cunoaște trei faze: a) procedura prealabila; b) procedura concomitenta si c) procedura posterioara.
Astfel, prima faza cuprinde întocmirea unor acte pregătitoare si săvârșirea unor operațiuni tehnice materiale de către funcționari publici ai organului care adopta actul administrativ de autoritate, categorie din care fac parte propunerile, referatele, analize, schițe, avize, acorduri, etc.
Faza a doua sau procedura concomitentă, constă în deliberarea membrilor organului care îl adoptă și în adoptarea actului care trebuie să fie ștampilat, dat nr.de ordine și menționată ziua, luna și anul.
În sfârșit, procedura posterioara adoptării sau emiterii actelor administrative de autoritate constă în îndeplinirea formelor de aducere la cunoștința generală a actelor cu caracter normativ și a celor interesați, în cazul celor individuale.
Pornind de la aceste principii care stau la baza administrației publice locale în ceea ce privește adoptarea sau emiterea actului administrativ de autoritate, Consiliul Local al comunei în ședința din 03.05.2007, adoptă hotărârea nr.14 prin care se statuează: art.1"se aproba atribuirea in proprietate, cetățenilor care au cumpărat imobile, conform Legii nr.112/1995, a suprafeței de 1000 mp teren (incluzând terenul aferent casei si anexelor) din suprafața totala notata in extrasele de carte funciara"
Apoi, legalitatea si oportunitatea HCL nr.14/03.05.2007, fost supusa controlului de către instituția Prefectului Jud.T, conform nr.215/2001, rep, si nu s-a constatat ca respectivul act administrativ de autoritate adoptat de Consiliul Local, nu corespunde cu scopul legii sau cu interesul public urmărit de lege.
Pentru considerentele prezentate, instanța nu a putut antrena răspunderea civila delictuală în sarcina pârâților, G, întrucât organul de control nu a dovedit că în sarcina lor sunt întrunite cumulativ elementele necesare și obligatorii prevăzute de art.998 și urm civil și anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite săvârșite de pârâți, existența raportului de cauzalitate dintre fapta lor proprie și prejudiciu, precum și vinovăția, motiv pentru care in temeiul art.71 din nr.94/1992, rep.în 2002, raportat la art.998 si urm civil si art.1,art.10,art.18 din nr.554/2002, încheierea de sesizare a fost respinsă conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În cauză a declarat recurs Curtea de Conturi a României solicitând modificarea sentinței și admiterea sesizării.
Recurenta critică prima instanță pentru că a respins sesizarea Curții de Conturi a România ceea ce înseamnă a admite situația în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar-contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
O asemenea soluție nu este posibilă nici din punct de vedere juridic și nici moral. În cauză fiind vorba despre patrimoniul public al Statului, precum și despre bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care acestea resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Din toate aceste argumente rezultă, că există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisă, că aceasta ține de o dispoziție specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
Instanța de fond în mod greșit a motivat că, pornind de la principiile descentralizării și autonomiei locale, care stau la baza administrației publice centrale, Consiliul Local orașul, în ședința din 03.05.2007, a adoptat Hotărârea prin care s-a aprobat atribuirea gratuită, cu încălcarea dispozițiilor legale consemnate în raportul de control și în încheierea de sesizare. Astfel că, solicită admiterea încheierii, ca fiind legală și temeinică.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod, art.304 ind.1 procedură civilă, art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile, cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, art.III din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art.4 și 36 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se respinge ca nefondat, pentru că:
Potrivit considerentelor sentinței, Tribunalul Timișa respins sesizarea Completului Camerei de Conturi T, motivat de existența unor competențe prevăzute de Legea nr.215/2001 modificată privind administrația publică locală, în privința gestionării resurselor din domeniul privat al unităților administrativ teritoriale, de asemenea pentru că nr.14/3.2007 a fost supusă controlului de legalitate al prefectului, constatându.se legalitatea acesteia și pentru că raportat la aceste considerente, sesizarea Curții de Conturi nu a dovedit pe seama pârâților, consilieri în cadrul Coniliului local, existența elementelor art.998 și urm. Cod civil, privind răspunderea civilă delictuală și anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite și vinovăția acestora și raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu.
Prin motivele de recurs pârâtul critică prima instanță numai privitor la greșita aplicare a principiilor autonomiei locale și descentralizării, care au dus la emiterea hotărîrii de atribuire grtuită a terenurilor din litigiu, proprietate de stat, aducându-se un prejudiciu sectorului public.
Prin motivele de recurs nu se critică sentința privitor la toate considenrentele avute în vedere la pronunțarea sentinței, susenumerate, deci recursul este nefondat și se respinge, cu aplicarea art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reținând că sesizarea Curții de Conturi, Completul Camerei de Conturi T nu îndeplinește cerințele unui act administrativ de autoritate, în sensul că nu toate măsurile de nelegalitate constatate sunt justificate în drept, așa cum prevede art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 și doctrina în materie.
Astfel, prin sesizare, se susține că, urmare la emiterea hotărârii nr.14/3.2007, de atribuire gratuită a câte 1000 mp.teren aferent locuinței cetățenilor care au cumpărat și imobile conform Legii nr.112/1995, în suprafață totală de 800 mp. s-a creat un prejudiciu de 468.000 lei Statului Român.
Din conținutul sesizării nu rezultă temeiul juridic în baza căruia s-a calculat acest prejudiciu, ca element al răspunderii civile delictuale, reglementate de art.998 și urm. Cod civil, astfel că nu s-a dovedit existența acestuia, motiv pentru care bine a fost respinsă sesizarea de Tribunalul Timiș, și drept consecință recursul se respinge ca nefondat.
Sub aspectul analizat de C, este irelevant că în Raportul de control intermediar, din 28.XI.2008 încheiat de analizatorii externi ai Curții de Conturi, se invocă prevederile nr.1487/2003, Anexa nr.1A la normele metodologice, pentru că actul administrativ de autoritate cu care a fost sesizată instanța nu este acesta, ci sesizarea Completului Camerei de conturi a Județului T, care nu conține nicio justificare, în drept, în această privință, astfel că este nelegală ca act administrativ și drept urmare recursul se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.384/6.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 27.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
RED.- 29.2009
TEHORED. LC./ 6.11.2009/ 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
