Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1235/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1235
Ședința publică din 19 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții recurenți, -, -, -, -, -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr.605/30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior T din cadrul Camerei de Conturi a Județului T, având ca obiect litigiu Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992)-contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenții lipsă avocat -, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocatul recurenților declară că nu mai are alte cererii de formulat.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 605/30.VI.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția de tardivitate și a respins întâmpinarea formulată de reclamanții, îndreptată împotriva Deciziei nr.27/08.08.2007, emisă de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior
În motivare s-a reținut că prin Decizia nr.27/08.07.2007, Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior T, in temeiul art.94 din nr.94/1992, rep in 2002, a dispus ordonatorului principal de credite -Primarul Orașului jud.T- o serie de masuri pentru înlăturarea unor nereguli cu caracter financiar, respectiv, pct.11:" înregistrării si virării atat a contribuției individuale de asigurări sociale calculată pe perioada 06/2004-06/2007, la consilierii locali pentru indemnizația primita cat si a contribuției de asigurării sociale datorate de angajator, pentru aceștia, cât și a majorărilor de întârziere aferente calculate, in suma totala de 28.107 lei, respectiv recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare, după regularizarea cu impozitul pe îndemnizații reținut si virat in suma majorata".
Situația în detaliu cu privire la această abatere financiară este redată la cap.II lit.a din Raportul de control nr.S 218/31.07.2007, întocmit de către controlorii financiari ai Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi T, la unitatea administrativ teritoriala a Orașului ( 29-32).
Pentru intrarea in legalitate organul de control a propus emiterea deciziei de către Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior
Potrivit art.94 din nr.94/1992, rep.în 2002, în baza constatărilor rezultate din controlul efectuat, Curtea de Conturi are dreptul sa decidă: lit.c) înlăturarea neregulilor constatate in activitatea financiar - contabila controlata, corectarea bilanțurilor contabile, a conturilor de profit si pierderi si a contului de execuție;
Conform art.95 din aceiași lege, masurile prevăzute la art.94 se iau prin decizie emisa de Președintele Secției de Control Financiar Ulterior sau, dupa caz, de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Județene, fiind obligatorii pentru ordonatorul de credite, în speța Primarul Orașului.
Față de disp.art.94 si art.95 din nr.94/1992, rep. în 2002, rezultă cu puterea evidenței că legiuitorul în virtutea calității de organ suprem de control financiar și atribuțiilor conferite prin lege, Curții de Conturi a României i-au fost stabilite și obligații de evaluare a activității de control financiar propriu a persoanelor juridice controlate prev.la art.18, în sensul de luare a masurilor prev.de art.94, finalitatea acestora fiind evidenta aceea de a înlătura aspecte ce contravin reglementarilor legale din domeniul financiar, de fapt aceste masuri constituie obligații legale, nepunerea acestora in executare putând fi imputata persoanelor in sarcina cărora s-a stabilit obligația de a înlătura neregulile constate in activitatea financiar-contabila controlata.
Reclamanții, apreciază că măsurile dispuse prin Decizia emisă de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi T, reprezintă o aplicare incorectă a prev.19/2000, raportat la nr.215/2001, întrucât indemnizația de ședință nu poate fi asimilată sub nicio forma cu indemnizația primita in exercitarea unor funcții elective cu caracter de permanenta, insa, aceștia se afla in eroare cu privire la natura veniturilor realizate din activitatea de consilier local, deoarece, aceste venituri, sunt consacrate in disp.art.5 si art.30 din nr.19/2000, texte de lege care nu disting intre salarii si alte venituri realizate de asigurați, astfel încât singura concluzie care se poate trage din analiza acestor texte de lege, consta in aceea ca obligația plații contribuțiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat subzista si pentru veniturile realizate de persoanele care au calitatea de consilieri locali, sens in care s-a pronunțat si instanța de control judiciar A T, prin decizia civila nr.28/16.01.2007.
De altfel, veniturile realizate de către consilierii locali sub forma indemnizației de ședință, nu se regăsesc in sumele care sunt incluse in veniturile salariale si care nu sunt impozitate in sensul definit de art.5 al.4 lit.a-r din nr.571/2003, rep.
În concluzie, nu se poate susține nelegalitatea Deciziei nr.27/8.08.2007, emisa de Directorul Direcției de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi T, motiv pentru care in temeiul art.94, art.95 din nr.94/1992, rep.in 2002, raportat la art.1, art.8 si art.18 din nr.554/2004, acțiunea a fost respinsă conform dispozitivului care face parte integranta din prezenta hotărâre.
În cauză au declarat recurs reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare se arată că în privința încălcării art. 12 al. 3 din Legea nr. 154/1998 care dispune că "perioada în care persoanele au ocupat funcții de demnitate publică constituie vechime în muncă și în specialitate", reținerea acesteia nu este întemeiată în contextul în care consilierii locali nu sunt considerați și nici măcar asimilați cu demnitarii, aceștia neocupând "funcții de demnitate publică", ci, așa cum prevede art. 23 din legea nr. 215/2001, consilierii locali sunt aleși locali, care îndeplinesc o funcție de autoritate publică.
Decizia atacată are la bază, în fapt, o aplicare incorectă a prevederilor art. 5 al.1 pct. II din Legea nr. 19/2000. astfel, art. 5 al.1 pct. II prevede că: "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: - II. Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului -".
Din analiza logico-juridică a acestui text normativ nu se poate trage în nici un fel concluzia că funcția de consilie local s-ar încadra în prevederile pct. II. Astfel, deși este o funcție electivă, consilierul local, fiind ales prin vot, funcția de consilier local nu se încadrează în aceste prevederi, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 215/2001, consilierii locali sunt aleși locali, care, pe durata mandatului, îndeplinesc o funcție de autoritate publică.
Pentru participarea la ședințele consiliului local și ale comisiilor de specialitate, consilierul primește o indemnizație, șa acum prevede art. 52 al.5 din Legea nr. 15/2001. indemnizația primită de consilierul local nu poate fi asimilată sub nici un chip cu indemnizația primită în exercitarea unor funcții cu caracter de permanență, cum ar fi aceea de primar, senator, deputat.
Desfășurarea activității presupune o activitate constatată, cu caracter de continuitate și nu o activitate sporadică. Legiuitorul a avut în vedere acele activități elective, cu caracter de continuitate, în baza cărora se realizează un venit lunar permanent, în această situație aflându-se doar primarul și viceprimarul, ale căror contracte de muncă se suspendă, de drept, pe durata îndeplinirii mandatului, șa cum prevede art. 61 al.3 din Legea nr. 215/2001. Or, în cazul consilierilor locali, pe durata mandatului, contractul individual de muncă semnat cu un angajator nu se suspendă, consilierul putând exercita, pe lângă funcția de autoritate publică în care a fost ales, și o altă activitate salarizată, în baza unui contract individual de muncă.
Reclamanți arată că textul art. 5 al.1 pct. II din Legea nr. 19/2000 se referă la funcțiile elective din a căror exercitare se realizează o indemnizație lunară, cu caracter de continuitate. În același sens este și argumentul că pe perioada funții elective se achită drepturile de asigurări sociale, pentru ca ulterior, persoanele să beneficieze, la calculul pensiei, și de veniturile realizate în perioada cât a îndeplinit funcția respectivă, or, în cazul consilierilor locali, indemnizația primită pentru participarea la ședințele de consiliu și ale comisiilor nu poate influența stagiul de cotizare și nici cuantumul pensiei, astfel că li s-ar reține reclamanților o sumă care ulterior nu s-ar regăsi la calculul pensiei.
Art. 5 din Legea nr. 19/2000 stabilește asigurarea prin efectul legii a unor categorii de persoane, cu scopul evident de a se determina stagiul de cotizare și de a se asigura plata contribuției asigurărilor sociale în vederea beneficiului imediat (de exemplu, concediul medical în caz de incapacitate temporară) sau ulterior (pensia). Un alt argument în acest sens este și acela că cei care își desfășoară activitatea pe bază de mandat primesc indemnizație pentru activitatea prestată, care este activitatea de bază. Or, în cazul consilierilor, ședința consiliului local nu este activitatea principală, iar contribuția se datorează pentru activitate din funcții elective, numai pentru funcția de bază.
Legiuitorul a avut în vedere activitatea de bază, ținând seama și de incompatibilitățile legale, datorită cărora nu se mai poate îndeplini o altă funcție pentru care se încasează retribuție asupra căreia se datorează drepturi de asigurări sociale, or, în cazul consilierilor locali, nu există o astfel de incompatibilitate.
Se aduce ca și argument de practică judiciară, faptul că, Curtea de Apel Craiova, într-o speță care se bucură deja de notorietate, a apreciat că prevederile art. 5 al.1 pct. II din Legea nr. 19/2000 nu sunt aplicabile în cazul consilierilor locali.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 28/16.01.2007, a arătat, în baza prevederilor art. 5 și art. 30 din Legea nr. 19/2000, că, nerealizând venituri salariale, fiind remunerat cu indemnizații de ședință, consilierul local nu avea obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale, astfel că plătitorul indemnizației nu avea obligația reținerii și vărsării lunare la bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor reprezentând contribuia pentru asigurările sociale.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 54/2007 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii ce a făcut obiectul dosarului nr. 19/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/22.02.2008, a statuat cu putere obligatorie indemnizația de ședință, în înțelesul firesc ce poate fi dat dispozițiilor din textul de lege menționat, nu poate avea o altă semnificație decât aceea a unei remunerații ocazionale, nepermanentă, lipsită de importanța care să îi confere o valoare de natură a-i atribui consistența unei entități susceptibile de a fi luată în considerare drept componentă a unui cumul cu pensia anticipată sau cu pensia anticipată parțială.
Se impune să se considere că obținerea în mod ocazional de către aleșii locali a 2-3 indemnizații lunare, reprezentând fiecare până la 5% din indemnizația lunară, după caz, a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, nu poate fi asimilată cu realizarea unui venit susceptibil a determina suspendarea plății pensiei în sensul prevederilor art. 92 al.1 lit. b din Legea nr. 19/2000.
Examinând recursul, în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge, pentru că:
Potrivit acțiunii, problema care se pune în litigiu este legată de existența sau nu a obligației consilierilor locali de a plăti contribuție la sistemul de asigurări sociale.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "prin aleși locali, în sensul prezentei legi, se înțeleg consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului B, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene. Este asimilat aleșilor locali și delegatul sătesc".
Conform acestui text legal, consilierii locali care fac parte din Consiliul Local al Municipiului T au statutul de aleși locali și li se aplică dispozițiile care reglementează acest statut.
În privința drepturilor bănești cuvenite consilierilor locali, art. 34 din Legea
nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali prevede că:
"(1) Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Președinților și vicepreședinților consiliilor județene nu li se acordă indemnizație de ședință.
(2) Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, după caz.
(3) Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, potrivit alin. (2), este de o ședință de consiliu și 1 - 2 ședințe de comisii de specialitate pe lună".
În privința contribuției de asigurări sociale de stat datorată de consilierii locali pentru veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali, Curtea observă că, potrivit art. 5 alin. 1 punctele I și II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;
II. persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;".
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, "în sistemul public sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați. Alineatul al treilea al art. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că "asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi."
Din acest dispoziții legale Curtea concluzionează că persoanele care au calitatea de consilieri locali - fiind asigurate obligatoriu, prin efectul legii - au calitatea de asigurați, în sensul prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, iar în această calitate au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale, obligație stabilită cu titlu general de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Această obligație de plată a contribuției de asigurări sociale rezultă în privința consilierilor locali, și din dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, conform cărora "calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori."
În această privință, este irelevantă împrejurarea că exercitarea mandatului de consilier local nu se face în baza unui contract de muncă individual sau a unui act de numire într-o funcție electivă.
Curtea reține caracterul neechivoc al obligației de plată a "contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II", iar art. 5 alin. (1) pct. II din aceeași lege face referire clară la "persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective", consilier local fiind o persoană care își desfășoară activitatea într-o funcție electivă.
În consecință, Curtea constată că legea impune obligația calculării contribuției de asigurări sociale pentru orice consilier local, în raport cu valoarea totală a indemnizațiilor primite în această calitate, astfel că recursul se respinge ca nefondat.
Curtea mai constată că este irelevantă în soluționarea prezentei cauze decizia nr.54/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru că problema de drept rezolvată prin respectiva decizie nu face obiectul dosarului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, -, -, -, -, și împotriva sentinței civile nr.605/30.VI.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 19.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
RED. - 20.XI.2008
tehored. / 27.11.2008/2 ex.
prima instanță Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Mircea Ionel Chiu, Rodica
