Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1454
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantele CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI - B,--24, Cod poștal -, pentru CAMERA DE CONTURI - P,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr.232 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL COMUNEI - -, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La prima strigare a cauzei făcută în ședința publică a răspuns intimatul pârât Primarul comunei - reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind recurentele reclamante Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei de timbru, motivat, recurentele solicită judecata cauzei în lipsă, iar prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de recurenta Curtea de Conturi a României note scrise.
Consilier juridic pentru intimatul pârât depune la dosar împuternicirea nr. 3822/27.10.2009, solicitând a-i fi comunicat un exemplar de pe notele scrise formulate de recurentele reclamante întrucât consideră, din lecturarea acestora, că este o completare a cererii de recurs, motiv pentru care solicită acordarea unui termen pentru a pregăti apărarea.
Curtea, a înmânat copie de pe notele scrise formulate de recurentele reclamante Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi P, intimatului pârât Primarul comunei, prin consilier juridic, lasă cauza la ordine, la a doua strigare pentru a da posibilitate reprezentantei intimatului pârât să ia cunoștință de conținutul acestora.
Cauza, fiind reluată, la a doua strigare a cauzei făcută în ședința publică a răspuns intimatul pârât Primarul comunei - reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind recurentele reclamante Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația reprezentantei intimatului pârât Primarul comunei, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că aplicarea sancțiunii față de pârât, în calitate de ordonator principal de credite, nu se regăsește în modificarea adusă legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 217/24.10.2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, la data de 5.11.2008 Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a înaintat procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 648/30.05.2008 încheiat la PRIMARIA COMUNEI, la data de 6.05.2008, în vederea aplicării sancțiunii prevăzută de Legea nr. 94/1992 rep. pentru neaducerea la îndeplinire în termen a măsurilor dispuse prin decizie de către ordonatorul de credite. Prin procesul verbal de constatare mai sus menționat reprezentanții Direcției de Control Financiar Ulterior - Camera de Conturi P au constatat că numitul, in calitate de primar si ordonator principal de credite a săvârșit abaterea constând in neaducerea la îndeplinire a masurilor dispuse prin decizia nr. 45/27.12.2005, rămasa definitiva, abatere constatată in nota de constatare nr. 1847/6.05.2008. În ședința publică din data de 15.04.2009, instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității acțiunii si a rămas in pronunțare pe aceasta excepție. Prin sentința nr. 232 din 15 aprilie 2009 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocata din oficiu, a respins acțiunea formulată de reclamanții Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi P, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei -, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a investit instanța de judecata cu cererea privind aplicarea sancțiunii prev. de Legea nr. 94/1992 rep. abaterea reținuta în sarcina paratului încadrându-se la art. 127 lit. b din Legea nr. 94/1991. A mai arătat reclamanta că depune alăturat o copie a deciziei, adresa de răspuns a primăriei si nota de constatate încheiată în urma verificării modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 127 lit. din Legea 94/1992 actualizată pana la data de 27.10.2008, constituie abateri și se sancționează ca atare neîndeplinirea masurilor dispuse în temeiul disp. prev. art. 93 alin. 1 lit. b- si ale art. 96 din același act normativ, cu amenda civilă egală cu salariul de la 2-5 luni al persoanei din vina căreia nu au fost la îndeplinire masurile stabilite. De asemenea, potrivit disp. art. 93 alin. 1 lit. din Legea nr. 94/1992 actualizată, în îndeplinirea atribuțiilor pe care i le conferă, Curtea de Conturi are ca atribuție să solicite organelor de control financiar -fiscal, inclusiv de inspecție bancară ale BNR, verificarea cu prioritate a unor obiective in cadrul atribuțiilor lor legale, iar la lit. se arată că pot să ceara si să utilizeze pentru exercitarea funcțiilor sale de control si de audit rapoartele celorlalte organisme cu atribuții de control financiar, fiscal, audit intern si inspecție bancară; la lit. să ceara unor instituții specializate ori de cate ori este necesar să efectueze verificări de specialitate care să contribuie la clarificarea unor constatări.
Tribunalul a constatat prin urmare că temeiul legal în baza căruia se solicita de către reclamantă aplicarea sancțiunii fată de parat, in calitate de ordonator principal de credite, nu se regăsește în modificarea adusă legii nr. 94/1992 prin Legea nr. 217/24.10.2008. În consecință, la momentul sesizării instanței, respectiv 5.11.2008, actul normativ in forma sa modificată intrase deja in vigoare, fiind de imediata aplicare, astfel încât temeiul legal invocat de reclamantă este inaplicabil prezentei cauze.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României B pentru Camera de Conturi a Județului, precizând că motivul de recurs pe care își întemeiază cererea este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. "când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii ".
Susține recurenta că sentința instanței de fond prin care s-a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, este dată cu încălcarea dispozițiilor art. l și art.4 din OUG nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004. coroborat cu art.140 din Constituția României aplicarea greșită a dispozițiilor art. pct.12 raportat la pct. 39, pct.45 și 46 din Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, astfel:
Instanța de fond prin sentința pronunțată a admis excepția inadmisibilității cererii introductive, ceea ce echivalează cu a admite situația în care Curtea de Conturi României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar - Contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat.
Consideră recurenta că o asemenea soluție nu este corectă nici din punct de vedere juridic și nici moral. În cauză este vorba despre bani publici din resursele financiare ale statului, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Mai susține că în cauză aveam de a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va locui. De altfel, "Ratio legis est anima Legis", ceea ce presupune ca o lege veche să-și înceteze aplicabilitatea în momentul în care nu mai există ratio Legis, condiție ce nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Aspectul de ultraactivitate a legii ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art.4 din OUG nr. 117/2003, aprobat de Legea nr.49/2004, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitatea instituției, în conformitate cu art.12 din Legea nr.217/2008.
Se poate constata, așadar, că este o sesizare procedurală făcută în strictă corelare cu prevederile legale și solicităm instanței să o califice ca atare.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentă se referă la faptul că instanța în mod greșit nu a reținut susținerile Curții de Conturi a României privind legalitatea actului de sesizare, prin care a invocat dispozițiile cuprinse în Instrucțiunile aprobate prin Hotărârea Plenului nr.22/19.11.2008, raportat la faptul că prin Legea nr.217/2008 nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform art.25 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Astfel, prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situații juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
În condiția în care, activitatea de control s-a efectuat în tot cursul anului 2008, conform Planului anual de control aprobat la începutul anului 2008, în baza reglementarilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27.10.2008, Curtea de Conturi prin organul său de conducere a fost nevoită să suplinească lipsa soluțiilor tranzitorii din actul normativ mai sus menționat, privind modificarea Legii nr.94/1992 potrivit art.12 din Legea nr.94/1992.
Potrivit art.12 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările aduse prin Legea nr.217/2008, valorificarea actelor de control se efectuează potrivit Regulamentului aprobat prin târâre de către Plenul Curții de Conturi a României.
Însă procesul necesar elaborării unui astfel de regulament a fost anevoios și de durata, până la aprobarea și publicare acestuia în Monitorul Oficial, drept pentru care Plenul Curții de Conturi a României a adoptat Hotărârea nr.22/19.11.2008, depusă la dosarul cauzei, prin care s-a stabilit ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în temeiul căruia s-a efectuat și încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
Plenul Curții de Conturi a României era singurul organ abilitat să hotărască asupra modului de valorificare a actelor de control, ceea ce a și făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Având în vedere faptul că textul de lege, respectiv art.12 alin.(3) din Legea 94/1992, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr.217/2008, în economia sa prevede obligativitatea de publica în Monitorul Oficial, doar pentru Regulamentul de organizare și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, nu se pot reține susținerile instanței privind obligativitatea publicării Hotărârii Plenului 22/19.11.2008 pentru a asigura opozabilitatea acestor reglementări față de terți.
Faptul că încheierea de sesizare a fost emisă și înregistrată ulterior datei de 10.2008, respectiv la 09.01.2009, consideră că nu constituie un temei fundamentat pentru respingerea ca inadmisibilă a acțiunii introductive, ținând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr.217/2008, toate aceste acte de control fost încheiate în baza unor regulamente interne care nu au fost niciodată publicate, întrucât acestea nu erau supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României.
Mai arată recurenta că din toate argumentele rezultă că există temei legal pentru ca sesizarea să fie admisibilă, că aceasta ține de o dispoziție specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
De asemenea, susține recurenta că instanța de fond nu a reținut un alt aspect pe care îl consideră important, astfel, prin abrogarea de către Legea nr.217/2008 a dispozițiilor art.40 - 88 din Legea nr.94/1992, deci și a dispozițiilor art.44, competența materială ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare nu fost înlăturată de legiuitor, raportat la dispozițiile OUG nr. 117/2003.
Legiuitorul prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială instanțelor Curții de Conturi, respectiv colegiilor jurisdicționale, nu a avut în vedere și competența materială pentru soluționarea cauzelor de natura celei deduse judecății, transferată instanțelor judecătorești prin OUG nr. 117/2003.
Precizează recurenta că, la data de 29.10.2003 au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției, Legea nr.429/2003, precum și cele ale OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. Astfel, art.2 alin.l lit.a din OUG nr. 117/2003 stabilește faptul că dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de către tribunale, urmând a fi soluționate de secțiile sau, după caz completele de contencios administrativ.
Subliniază faptul că, prin art.4 din OUG nr. l 17/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a prevăzut "După intrarea in vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum si prin alte modalități prevăzute de lege. "
În temeiul prevederilor art. 140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art.l din OUG nr. 117/2003, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare.
Potrivit art.2 din același text de lege, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene.
Dispozițiile art. l și art.4 din OUG nr.117/2003 nu au fost abrogate
expres prin Legea nr.217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr.94/1992
privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundamentul legal
investirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi a Județului P, pentru stabilirea răspunderii juridice, condițiile legii.
Conform dispozițiilor art.63 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, condițiile de formă și de fond ale abrogării sunt:
"(1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare. -
(3) In vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora."
Recurenta în drept, și- întemeiat prezentul recurs pe dispozițiile art.304 alin. 1 pct.9 și 304 indice 1 Cod pr. civ. dispozițiile art.304 alin.l pct.9, art.312 indice 5 Cod pr. civ.,dispozițiile art. 140 din Constituția României, revizuită, art.l- 4 din nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, art. 12, art.31 raportat la art.71 alin.(2) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Se solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța investită a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:
Prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, au fost abrogate disp. art. 31 al. 2 din Legea nr. 94/1992, care prevedeau că în situația în care cu ocazia controalelor efectuate de Curtea de Conturi au fost abrogate disp. art.31 al.2 din Legea nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, care prevedeau că în situația în care cu ocazia controalelor efectuate de către Curtea de Conturi s-a constatat existența unor prejudicii, asupra rapoartelor încheiate cu ocazia finalizării controalelor completul (format conform disp. art.31 al.1 din aceeași lege) se pronunța încheieri prin care se dispunea sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii. Cum activitatea colegiilor jurisdicționale si a secției jurisdicționale ale Curții de Conturi a fost preluată de către instanțele judecătorești, aceste încheieri se soluționau de către completele specializate de contencios administrative din cadrul tribunalului.
Dispozițiile Legii nr. 217/2008 au intrat în vigoare la data de 27.10.2008, astfel că după această dată,nu mai poate fi sesizată instanța de judecată cu încheierile Curții de Conturi, în vederea reparării prejudiciilor constatate de către Curtea de Conturi și angajării răspunderii juridice a persoanelor vinovate de producerea acestora, considerente pentru care criticile aduse sentinței de către recurentă că în mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității sesizării și respinsă sesizarea ca inadmisibilă, sunt nefondate, instanța de judecată nu mai putea fi sesizată cu încheierile Curții de Conturi.
Dispozițiile privind competența materială a instanțelor judecătorești, sunt de strictă interpretare și cum potrivit dispozițiilor legale imperative mai sus arătate nu mai este de competența instanței de contencios administrativ sesizările Curții de Conturi, criticile recurentei aduse sentinței sunt total nefondate.
legii, invocată de recurentă, este o excepție de la principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi, potrivit cărora, de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
legii, invocată de recurentă, este o excepție de la cele două principii enumerate mai sus, care înseamnă aplicarea, un timp oarecare, a legii vechi, deși a intrat în vigoare legea nouă, însă pentru a-și găsi aplicabilitatea această excepție, ea trebuie să fie stipulată în mod expres în lege. Ori Legea nr. 217/2008 nu face referire în niciun articol la aplicarea în continuare a art. 31 din Legea nr. 94/1992 în forma inițială, nemodificată, excepția fiind de strictă interpretare și aplicare.
Nu pot fi reținute nici celelalte aspecte, invocate de recurentă, în sensul că o hotărâre a Curții de Conturi a stabilit o soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, în baza cărora camerele de conturi au sesizat instanța de judecată cu privire la prejudiciile constatate în timpul controlului.
Forța juridică a unei legi, impune ca aceasta să poată fi modificată sau completată printr-un act normativ de aceeași forță juridică precum legea, nu o hotărâre a Curții de Conturi să modifice o lege.
În nici un caz, actele emise de organisme ale statului (instrucțiuni, regulamente), date în aplicarea legii, nu pot modifica sau completa norme instituite în cuprinsul legii și normele de tehnică legislativă instituie obligativitatea respectării legii în forma în care a fost adoptată, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel că pentru toate aceste considerente criticile recurentei sunt nefondate. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI - B,--24, Cod poștal -, pentru CAMERA DE CONTURI - P,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr.232 din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimatul - pârât PRIMARUL COMUNEI - -, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/CMF
5 ex/3.11.2009
- - - Tribunal P
-
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
