Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1455/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1455
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții PENITENCIARUL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2, nr. 47, Cod poștal -, MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5, nr. 17, Cod poștal -, chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IN NUMELE MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr.301 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, A, toți prin reprezentant, cu. ales la PENITENCIARUL PLOIEȘTI,-, jud. P și, cu domiciliul ales la PENITENCIARUL PLOIEȘTI, -, nr. 49, Cod poștal -, Județ
Cererile de recurs formulate de PENITENCIARUL PLOIEȘTI, Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Libertăților și DGFP P în numele Ministerului Finanțelor Publice, sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor B, reprezentată de consilier juridic
, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, intimata reclamantă în nume propriu și în calitate de reprezentant al intimaților reclamanți, a, G, a, lipsă fiind recurenți pârâți PENITENCIARUL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, recurenta chemat în garanție în numele Ministerului Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată, recursurile formulate de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor B, PENITENCIARUL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților și chemata în garanție în numele Ministerului Finanțelor Publice B, sunt scutite de plata taxei de timbru, motivate, solicitând judecată în lipsă, iar prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de intimați reclamanți, a, G, a, prin reprezentant o întâmpinare.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor B, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Intimata reclamantă având cuvântul atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentat al intimaților reclamanți, a, G, a, depune la dosar un număr de 3 hotărâri în xerocopie, reprezentând practică judiciară în materie respectiv: sentința nr. 1473/23.11.2006 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Civilă în dosarul nr. 8915/2006, sentința civilă nr. 2296 din 27.10.2006 pronunțată de Tribunalul Mureș -
Secția Civilă, decizia nr. 322/R din 07 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr-, declarând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților prezente, că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor B în susținerea recursului, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar, susținând în esență faptul că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Susține faptul că sporul privind plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor potrivit dispozițiilor legale în materie și nicidecum plata vreunui spor de 100% calculat la salariul de bază brut.
Mai arată faptul că intimații reclamanți sunt funcționari publici, au acordat spor de dispozitiv, având statut special, orele prestate în sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. De altfel menționează că în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru, 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Totodată, precizează că nu toți intimații reclamanți beneficiază de spor de dispozitiv ci numai cei care lucrează la tură.
Mai arată că potrivit Deciziei nr. 307/25.01.2007, aflată la fila 17 dosar fond, la art. 2 se prevede că intimați reclamanți sunt obligați să asigure continuitatea serviciului în sistemul administrației penitenciare.
De altfel, susține că la fond reclamanții intimați nu au făcut dovada că au prestat activitate în zilele de legală, motiv pentru care consideră că acțiunea nu este dovedită.
In consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Față de celelalte recursuri, susține că cel formulat de Ministerul Justiției și Libertăților este fondat, totodată solicitând respingerea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice.
Intimata reclamantă având cuvântul atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentat al intimaților reclamanți, a, G,
, a, solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Totodată, solicită respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților ca nefondat, întrucât instanța de fond în mod corect a pronunțat sentința prin care a prevăzut obligativitatea plății sporului de 100% pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și în celelalte zile în care în conformitate cu prevederile legale nu se lucrează, reținând că se impune să li se plătească acest spor.
In continuare susține că în art. 43 din Legea nr. 293/2004 se prevede clar plata orelor suplimentare și modul de compensare a acestora, subliniind că orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale se plătesc cu un sport de 100% fără a mai face o altă mențiune referitoare la acest aspect, fiind aplicabile în speță și dispozițiile Codului Muncii.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivele invocate de recurenți nu sunt reale, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
Consilier juridic, având cuvântul în replică pentru recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor B, susține că intimați reclamanți sunt salarizați după legi speciale și anume: Legea nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici care au statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006, motiv pentru care consideră că nu se impune completarea acestora cu legislația muncii.
Intimata reclamantă având cuvântul atât în nume propriu cât și în calitate de reprezentat al intimaților reclamanți, în replică susține că plata sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus se prevede expres în Legea nr. 293/2004, coroborat cu prevederile Codului Muncii, motiv pentru care apreciază că motivarea instanței de fond este legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, N, G, în contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL PLOIEȘTI, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR SI MINISTERUL JUSTITIEI, au solicitat
obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporuri de 100% calculat la salariul de baza brut, sumele urmând a fi reactualizate începând cu data nașterii acestor drepturi si până la data executorii hotărârii judecatotesti, urmând ca sumele să fie calculate ulterior, în faza executării, printr-o expertiză de specialitate, sporul reprezentând plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care in conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează; plata orelor suplimentare lucrate lunar, care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, cu sporurile de 75 % si 100 % din salariul de baza brut; obligarea pârâtului Penitenciarului Ploiești să depună la dosarul cauzei situația lunara cu orele lucrate suplimentar care nu au fost plătite și cu orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează; cu plata cheltuielilor de judecată; obligarea ANP și MJ ca ordonator secundar de credite ( secundar si principal ), la alocarea către PENITENCIARUL PLOIEȘTI ( ordonator terțiar ), a fondurilor necesare plații drepturilor neîncasate.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că potrivit legii nr. 293/2004, privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Naționala a Penitenciarelor, respectiv a art. 43 în aliniatul 3 se stipulează că orele prestate de funcționarii publici din sistemul Administrației Penitenciare peste durata normală timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător, și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare, cu un spor din salariul de baza, după cum urmează: a). 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b). 100% din salariul de baza pentru orele următoare, cu un spor de 100% se plătesc si orele lucrate in zilele de repaus săptămânal sau in celelalte zile in care in conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează.
Mai arată că în acordul colectiv de muncă privind raporturile de serviciu în art. 29 alin. 2 se prevede că în situația în care orele suplimentare nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, acestea se vor plăți cu un spor din salariul de baza, după cum urmează:a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de baza pentru orele următoare și în alin 3 se arată că orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau in celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează se plătesc cu un spor de 100% din salariul de baza.
Menționează că,deși Legea 293/2004, cu modificările și completările ulterioare si Ordonata nr. 64/30.08.2006, precum si acordul colectiv de muncă privind raporturile de serviciu prevăd plata acestor drepturi începând cu data intrării în vigoare a Legii 293/2004, până la apariția deciziei ANP nr. 307/25.01.2007, nu li s-au plătit nici orele suplimentare, așa cum prevede legea si nici sporul de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează si odată cu apariția deciziei nr. 307/25.-01.2007 început să se plătească o parte din orele suplimentare,numai fracții de 8 ore,celelalte ore efectuate suplimentar fiind neglijate, iar plata sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează în conformitate cu prevederile legale, nu s-a plătit și nu se plătesc nici în prezent.
Pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Naționala a Penitenciarelor a formulat întimpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționala a Penitenciarelor, deoarece aceasta nu are calitatea de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic și că în mod greșit reclamanții au chemat în judecată această pârâta, având in vedere că sunt angajați la PENITENCIARUL PLOIEȘTI,unitate subordonată Administrației Naționale a Penitenciarelor potrivit art. 10 alin. 1,3 si 4 din HG nr. 1849/2004.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că salarizarea funcționarilor publici din unitățile penitenciare s-a realizat in perioada de referință în baza legii nr. 138/1999, privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publica si siguranța naționala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții si acest act normativ nu prevede o modalitate de plată a orelor suplimentare lucrate, întrucât în aceste instituții nu se plătește timpul lucrat suplimentar, apreciindu-se că pachetul salarial oferit ( solda de bază si sporuri ), acoperă eventualele eforturi depuse peste orele de program ( persoanele în cauză primesc o indemnizație de dispozitiv ).
Mai arată că potrivit art. 43 din legea 293/2004, orele prestate peste durata normală a programului de lucru se completează cu timpul liber corespunzător sau, dacă acest lucru nu este posibil în următoarele 30 zile, se plătesc cu un spor din salariul de bază în luna următoare ți pe de alta parte alin. 4 stabilește că munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic, ceea ce în speță nu a existat.
Pârâta Ministerul Justiției si Administrația Națională a Penitenciarelor au formulat cereri de chemare in garanție a Ministerului Economiei si Finanțelor, arătând că potrivit art. 3 alin. 1 lit. pct. 2 din HG nr. 386/2007, privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, acesta elaborează proiectul bugetului de stat si a legii bugetului des tat si raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum si proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Pârâta PENITENCIARUL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Secției Civile a Tribunalului Prahova, întrucât reclamanții au calitatea de funcționari publici cu statut special in cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor - PENITENCIARUL PLOIEȘTI și competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova - Secția de Contencios Administrativ,invocând și excepția prescrierii dreptului la acțiune, cel puțin în parte pentru eventualele sume de bani solicitate de reclamanți și aferente unei perioade mai vechi de 3 ani față de data formulării acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 301 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a luat act că reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare lucrate lunar care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, cu sporurile de 75% și 100% din salariul de bază brut și că reclamanții au solicitat acordarea drepturilor bănești reprezentând sporul de 100% calculat la salariul de bază brut, reprezentând plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care nu s-a lucrat, începând cu data de 01.01.2007.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției, invocată de acest pârât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de această pârâtă și s-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin aceeași sentință s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții contradictoriu cu pârâții PENITENCIARUL PLOIEȘTI, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR si MINISTERUL JUSTITIEI și chemata în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate reprezentând sporul de 100% calculat la salariul de bază brut, reactualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 01.01.2007 la zi și pentru viitor, reprezentând plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu Codul muncii nu se lucrează.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în ședința publică din data de 15.04.2009 reclamanții au renunțat la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare lucrate lunar care nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, cu sporurile de 75% și 100% din salariul de bază brut.
În ceea ce privește, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției, invocată de către acest pârât, tribunalul a respins-o, întrucât pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din Legea nr.500/2002 să dispună toată măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite în virtutea raporturilor juridice de muncă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de către această pârâtă, tribunalul a respins-o întrucât în practica judiciară s-a conturat opinia constantă de a constata calitatea procesuală pasivă în acțiunile având ca obiect plata unor drepturi bănești, atât față de autoritatea angajatoare cât și de cea care are calitatea de ordonator principal sau secundar de credite așa cum este situația, calitatea de pârât a Bf iind determinată și de necesitatea opozabilității hotărârii față de aceasta tocmai ca urmare a faptului că PENITENCIARUL PLOIEȘTI este o unitate din subordinea B, iar directorul general al acesteia din urmă are calitatea de ordonator secundar de credite putând dispune asupra sumelor ce ar fi acordate reclamanților în eventualitatea încuviințării cererii lor.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, tribunalul a apreciat că este întemeiată, întrucât în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.60 pr.civ. deoarece potrivit art.3 alin.1 lit.A pct.2 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta elaborează proiectul bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Referitor la temeinicia cererii de chemare în judecată precizată, tribunalul a constatat că prin art.29 alin.3 din Legea nr.293/28.06.2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor s-a stipulat că orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, se plătesc cu un spor de 100% din salariul de bază.
Se mai reține că în conformitate cu decizia nr.307/25.01.2007 a început să se plătească o parte din orele suplimentare, însă plata sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care nu se lucrează în conformitate cu prevederile legale, nu s-a plătit până în prezent, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale neacordate.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții PENITENCIARUL PLOIEȘTI, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IN NUMELE MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In recursul declarat pârâții PENITENCIARUL PLOIEȘTI și ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că hotărârea este nelegală, fiind afectată de nulitatea prevăzută de disp. art. 304 pct. 7 și 9 pr.civ. deoarece hotărârea recurată este nemotivată, cuprinzând motive străine de natura pricinii și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în ce privește încălcarea disp. art. 304 pct. 7 pr.civ. sentința nu cuprinde motivele avute în vedere la darea soluției și nu se poate reține motivarea că plata orelor suplimentare a fost suspendată sau că au făcut obiectul vreunei tranzacții, niciuna dintre părți nesusținând că plata orelor suplimentare a fost suspendată.
In ce privește nulitatea prev. de art. 304 pct. 9 pr.civ. instanța de fond a făcut o aplicare greșită a art. 43 din Legea 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, cu modificările și completările ulterioare, care la alin. 1 prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar la alin. 3 prevede că orele prestate de funcționarii, cu acest statut, peste durata normală a timpului liber se compensează cu timp liber corespunzător și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de 75% din salariul de bază pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și cu 100% din salariul de bază pentru orele următoare.
In continuare textul art. 43 al. 3 din lege, arată că se plătește cu un spor de 100% și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Prin urmare arată recurenții, din aceste dispoziții rezultă că în cadrul sistemului penitenciar, există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, stabilit în raport de necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal, dispoziile art.43 alin. 3 din lege, invocate în hotărârea recurată, reglementează modul de plată a muncii suplimentare, făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diferse împrejurări, plata orelor care depășeșc durata normală a programului de muncă, se face cu un spor de 100% fără a mai distinge după cum este vorba de primele 2 ore de depășire sau despre următoarele, toate având același regim.
Atunci când însă, arată recurenții, un funcționar își desfășoară activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia se consideră a fi cel stabilit pentru acest gen de activitate și dacă potrivit planificării turelor, un funcționar va lucra sâmbăta, duminica sau într-o zi care este declarată nelucrătoare prin lege, acestuia nu i se va aplica regimul stabilit prin art. 43 decât dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună se constată că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare îi vor fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007, astfel că în mod greșit au fost obligați la plata sporului de 100%.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
In recursul declarat MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, arată că în mod greșit i-a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece numai faptul că recurentul este ordonator principal de credite, în raport cu Națională a Penitenciarelor, aceasta nu poate duce la concluzia că recurentul are calitate procesuală pasivă atâta vreme cât între membrii sindicatului și Ministerul Justiției nu există nici un raport juridic.
Pe fondul cauzei, critică sentința primei instanțe, pentru aceleași motive ca și primii doi recurenți, arătând că instanța a aplicat greșit disp. art. 43 al. 3 din Legea nr. 293/2004, privind statutul functionarilor publici cu statut special din orele prestate de funcționarii publici cu statut special peste durata normală a timpului de lucur se compensează cu timp liber corespunzător și când aceasta nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea orelor, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază, aceste dispoziții stabilind dreptul categoriei profesionale din care fac parte reclamanții la compensarea orelor suplimentare, însă prin art. 79 din actul normativ, aplicarea acestor dispoziții a fost amânată.
Ulterior, după intrarea în vigoare a disp. G 64/2006 s-a trecut la sistemul de plată a salariului de bază diferențiat potrivit art. 3 din actul normativ pe funcții, nivel de studii și coeficienți de ierarhizare, astfel că de la data de 1.01.2007 au devenit aplicabile disp. art. 43 alin. 3 din Legea nr 293/2004, potrivit cărora compensarea cu timp liber sau spor la salariul de bază peste orele prestate peste program, se face dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de șeful ierarhic superior, în speță îndeplinirea acestor condiții imperative a legii nu a fost aprobată, iar asupra drepturilor viitoare instanța nu se putea pronunța, având în vedere că acestea reprezintă drepturi eventuale, care nu sunt născute și actuale.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentintei și respingerea acțiunii ca nefondată.
In recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IN NUMELE MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, arată că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece recurentul nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantilor, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, recurentul nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la bugetul acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.
Arată recurentul că, atât Ministerul Finanțelor Publice cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite și potriivt art. 47 al. 4 din Legea nr 500/2002, privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, astfel încât nu avea calitate procesuală pasivă.
Curtea, examinândsentința, prin prisma criticilor din recursuri în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DGFP.
Criticile aduse sentinței de recurent sunt fondate.
Recurentul nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, recurentul nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției și nu repartizează sume de la bugetul acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.
Atât Ministerul Finanțelor Publice cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite și potrivit art. 47 alin. 4 din Legea nr 500/2002, privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite, astfel încât recurentul nu avea calitate procesuală pasivă, considerente pentru care greșit a fost admisă acțiunea și cererea de chemare în garanție față de recurent.
Pentru aceste considerente recursul declarat de chematul în garanție se privește ca fondat și în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 pr.civ. va fi admis ca atare și pe cale de consecință se va modifica în parte sentința recurată, se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului și se va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la recursurile declarate de pârâți PENITENCIARUL PLOIEȘTI, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, criticile aduse de recurenți sentinței în ceea ce privește fondul cauzei, sunt fondate.
Potrivit disp. art. 43 din Legea nr 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, la alin. 1 se prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar alin. 3 alin. art. 43 prevede că orele prestate de funcționarii publici cu statut special, peste durata normală a timpului liber se compensează cu timp liber corespunzător și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de 75% din salariul de bază pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și cu 100% din salariul de bază pentru orele următoare.
In continuare textul art. 43 al. 3 din lege, arată că se plătește cu un spor de 100% și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul intimaților reclamanți, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Disp. art. 29 alin. 3 din Acordul Colectiv și nu Legea nr 293/2004, reținute în sentință, nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art. 43 alin. 3 din Legea 293/2004 și din interpretarea acestor dispoziții, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptâmânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, în acest caz plata orelor care depășeșc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 100%, fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
Această interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit b, din Anexa l la Ordinul Ministrului Justiției nr 399/2007, care prevede sporul de 100% din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptâmânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, intimații reclamanți, și-au desfăsurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestora considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată de intimați nu se putea efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, intimaților nu li se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 43 al. 3 din Legea nr. 293/2004, pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 43 din lege, se putea aplica în cazul intimaților reclamanți, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzator, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr 399/2007, prestarea activității de bază de către intimați, fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Pentru toate aceste considerente, greșit prin sentința recurată a fost admisă acțiunea precizată și obligați pârâții la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând sporul de 100% calculat la salariul de bază brut, reactualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 1.01.2007 la zi și pentru viitor, reprezentând plata orelor lucrate în zilele de repaus săptâmânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu Codul muncii nu se lucrează, astfel încât recursurile pârâților se vor admite în temeiul art 312 al. 1 și 2 pr.civ. și se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea precizată față de pârâți, ca nefondată.
Critica adusă de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților cu privire la lipsa calității procesuale pasive a sa, este nefondată.
Recurentul este ordonator principal de credite și în această calitate potrivit art. 21 din Legea 500/2002, privind finanțele publice repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, cum este cazul și Penitenciarului Ploiești, astfel încât recurentul are calitate procesuală pasivă și corect și legal prin sentința recurată a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministetul Justiției și a și cu privire la renunțarea la capătul de cerere privind plata orelor suplimentare lucrate lunar, care nu au fost compensate cu timp liber corespunzator cu sporul de 75% și 100% din salariul lunar brut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții PENITENCIARUL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, cu sediul în B, sector 2, nr. 47, Cod poștal -, MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5, nr. 17, Cod poștal -, chemata în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IN NUMELE MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P, împotriva sentinței nr.301 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, A, toți prin reprezentant, cu. ales la PENITENCIARUL PLOIEȘTI,-, jud. P și, cu domiciliul ales la PENITENCIARUL PLOIEȘTI, -, nr. 49, Cod poștal -, Județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Finanțelor Publice prin DGFP P și respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție față de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP P,ca formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea precizată față de ceilalți pârâti PENITENCIARUL PLOIEȘTI, ADMINISTRATIA NATIONALA A PENITENCIARELOR, MINISTERUL JUSTITIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
f- Tribunalul Prahova
8 ex/29.10.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
