Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1761/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu privind Curtea de Conturi -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1761
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Turculeț Ana Maria
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 și reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 370 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții intimați, cu domiciliul în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna, județul B, reclamanți intimați fiind Camera de Conturi, cu sediul în B,- A, județul B, Consiliul Local al Comunei, județul
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de 21 octombrie 2009 și apoi 28 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin încheierea de sesizare nr. 1/10.01.2008, formulată de Curtea de Conturi - Camera de Conturi B înregistrată sub nr. 226/40/16.01.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, contencios administrativ și fiscal s-a solicitat obligarea Consiliului Local Județul B la plata către bugetul statului a sumei de 400.205 lei reprezentând sume defalcate din TVA primite în 2006 neutilizate conform destinațiilor legale și nerestituite la bugetul statului, cu majorări de întârziere eferente în sumă de 139.271 lei la 10.12.2007 precum și stabilirea răspunderii civile delictuale a ordonatorului principal de credite al bugetului comunei, și a referentului pentru paguba efectivă adusă bugetului local reprezentând majorările de întârziere aferente sumei de 400.205 lei, calculate de la 28.12.2006 până la data pronunțării sentinței, precum și asupra folosului nerealizat aferent pagubei efective, calculat de la data plătii majorărilor de întârziere de instituția publică controlată până la recuperarea integrală a acestora de la persoanele fizice menționate în încheiere.
In motivarea sesizării organul constatator a arătat că, prin raportul de control intermediar nr. 4289/10.12.2007 încheiat de controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi B - Direcția de control financiar ulterior s-a constatat nerespectarea reglementărilor legale privind restituirea la bugetul statului a unor sume defalcate din TVA, alocate pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate,care nu au fost utilizate conform destinației legale.
Astfel din situațiile financiare ale anului 2006 s-a constatat că suma de 1.227.594 lei datorate ca "plăți efectuate " nu corespunde realității, constatându-se că, în fapt au fost efectuate plăți numai în sumă totală de 827,34 lei, iar diferența de 400.205 lei nu a fost utilizată, potrivit destinației nefiind respectate prevederile art.14 (4) din Legea nr. 379/2005 a bugetului de stat pe 2006 și pct.4.10 din Normele Metodologice aprobate prin Nr. 2164/2006.
Pentru nerestituirea în termen la bugetul de stat a acestei sume s-au calculat majorări de întârziere în temeiul art. 119-120 Cod procedură fiscală în sumă de 139.271 lei la 10.12.2007.S-a reținut în actul de control că pentru nerestituirea integrală și la termen la bugetul statului a sumelor defalcate din TVA și neutilizate în 2006 potrivit destinației legale,cu majorări de întârziere aferente poartă răspundere ordonatorul principal de credite și referentul instituției controlate.
In susținerea sesizării au fost depuse probe cu înscrisuri, respectiv dosarul cuprinzând actul de control al Camerei de Conturi B cu anexele acesteia ( vol I).
Pârâții, persoane fizice nominalizați în încheierea de sesizare au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a sesizării.
Au menționat pârâții, în întâmpinare că prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 112/24.11.2006, Consiliul Județean Bas uplimentat sumele defalcate din TVA pentru finanțarea drepturilor asistenților persoanelor cu handicap pentru anul 2006 pentru comuna, cu suma de 408.6351ei.
Au susținut prin nr. 56/6.12.2006 s-a rectificat bugetul local prin includerea și a acestei sume, repartizată în fondul de rulment pentru ca ulterior prin nr.1/2007 art.13 să se dispună alocarea sumei pentru finanțarea unor acțiuni și servicii intervenite în cursul anului 2007.
Au mai arătat pârâții, că în calitatea ce o aveau trebuiau să ducă la îndeplinire hotărârile având în vedere dispozițiile art.38 it."d" din Legea 215/2001 republicată - coroborat cu art. 68 litera"b" din același act normativ și că secretarul comunei a vizat pentru legalitate hotărârile Consiliului Local nefiind în fapt, constatată nelegalitatea acestora de către Instituția prefectului Județului
Au apreciat că nu se fac vinovați de eventualul prejudiciu constatat de controlorii financiari, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998-999 cod civil pentru atragerea răspunderii civile delictuale în sarcina lor neexistând nici o legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu și comportarea culpabilă a pârâților de a încălca atribuțiile deferite prin lege.
Au mai arătat că, P nr. 2164/2006 nu poate fi aplicabil în cauză întrucât acesta a fost publicat la 19.12.2006 ulterior datei de 6.12.2006 când a fost adoptată nr.56 când Consiliul Local putea dispune trecerea la fondul de rulment a sumelor provenite de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetelor locale.
In susținerea întâmpinării au fost depuse probe cu înscrisuri, solicitându-se totodată și proba cu o expertiză de specialitate în domeniul fiscalității.
Prin sentința nr. 370 din 18 martie 2009 a Tribunalului Botoșani - Secția Comercială, contencios administrativ și fiscal a fost respinsă încheierea de sesizare nr. 1/10.01.2008 și a fost obligată Curtea de Conturi - Camera de Conturi B, să le plătească pârâților cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de sesizare nr. 1/2008 Curtea de Conturi - Camera de Conturi Bas olicitat obligarea Consiliului Local la plata către bugetul statului ( unitatea păgubită ( B) a sumei de 400.205 lei și a majorărilor de întârziere aferente calculate până la 10.12.2007 în sumă de 139.271 lei și stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților - primar al comunei și, referent în cadrul Primăriei, cu referire la plata către unitatea păgubită Consiliul Local al comunei a despăgubirilor civile în cuantumul majorărilor de întârziere și a folosului neutilizat aferent acestora.
Verificând probatoriul administrat în cauză, respectiv proba cu înscrisuri și expertiza efectuată, instanța a reținut că diferența de 400.205 lei nu se regăsește în sfera de administrare fiscală ci în cea de execuție bugetară, ea nereprezentând o creanță fiscală în accepțiunea Codului d e procedură fiscală.
Astfel că, pentru încheierea execuției bugetare a anului 2006 au fost elaborate Normele Metodologice aprobate prin nr. 2164/2006 care la pct.7.6 prevăd că " nerespectarea prezentelor norme metodologice. se sancționează cu amendă contravențională "
Din conținutul sesizării Camerei de Conturi B instanța a reținut
într-adevăr faptul că suma de 400.205 lei a fost alocată de la bugetul de stat pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate ale comunei,procedându-se la rectificarea bugetului local prin.56/6.12.2006 și că Normele Metodologice aprobate prin nr.2164/19.12.2006 privind restituirea la bugetul de stat a sumelor cu destinație specială rămase neutilizate,însă ordonatorul principal de credite după efectuarea plăților, a înregistrat la începutul anului 2007 un disponibil al fondului de rulment de 330.020,54 lei.
Din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză instanța a reținut că diferența de TVA primită pentru echilibrare și care trebuia restituită bugetului de stat la finele anului 2006 înregistrată în fondul de rulment, a fost utilizată pentru plăti efectuate pentru achiziționarea la 19.07.2007 a unei autobasculante (factura BT- nr. -/19.07.2007) achiziție publică aprobată prin HCL nr. 31/25.06.2007 - 259.849,56 lei, diferența regăsindu-se în soldul contului disponibil conform confirmării Trezoreriei D din 2.12.2008 ( 105 dosar) întrucât anterior achiziționării basculantei instituția publică prin contractarea unui împrumut CEC a achiziționat un buldo- excavator, se impunea achiziționarea basculantei ca utilaj de completare pentru exploatarea balastierei.
Întrucât Consiliul Local nu dispunea de surse proprii pentru această achiziție și pentru a nu apela la împrumuturi bancare a utilizat surse bugetare din fondul de rulment pentru achiziția basculantei.
Pentru motivele arătate, instanța a apreciat că, deși a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legale achiziționarea autobasculantei de către unitatea administrativă a fost benefică, fiind aprobată și prin nr.31/25.06.2007.
Cum, din considerentele arătate instanța a constatat că o parte din sumă a fost utilizată pentru achiziționarea basculantei, iar diferența a rămas în fondul de rulment al Consiliului Local, a apreciat că bugetul statului nu a fost prejudiciat, urmarea celor menționate și ca atare nu a obligat Consiliul Local la plata către bugetul de stat a unei sume care, în fapt nu a respectat destinația pentru care a fost alocată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile unui prejudiciu cert, actual și iminent al bugetului de stat.
Față de această situație instanța a respins capătul 1 al încheierii de sesizare privind obligarea Consiliului Local la plata către bugetul de stat ( B ) a sumei de 400.205 lei cu majorările de întârziere în sumă de l39.271 lei la 10.12.2007.
Pe cale de consecință a fost respins și capătul al II-lea al încheierii privind stabilirea răspunderii ci vile delictuale în sarcina pârâților - primar și - referent pentru plata către instituția păgubită Consiliul Local a majorărilor de întârziere în sumă del39.271 lei cu folosul nerealizat ca accesoriu al acțiunii principale.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei (onorariu expert și onorariu avocat) conform documentelor justificative depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs unitatea prejudiciată Direcția Genereală a Finanțelor Publice a Județului B și Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Curtea de Conturi a României a arătat în esență că legea nu prevede nici o excepție de la regula restituirii la bugetul statului a sumelor neutilizate conform destinației, astfel încât pentru nerestituirea integrală și la termen, la bugetul statului, a sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunei neutilizate în anul 2006, potrivit destinației legale, precum și pentru paguba cauzată Comunei, prin plata majorărilor de întârziere datorate, potrivit legii, poartă răspunderea ordonatorul principal de credite și referentul.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, art. 14 alin. 4 din Legea nr.379/2005, art. 4.10 din ord. nr. 2164/2006, art. 54 alin. 1 din OUG nr. 45/2003.
În motivarea recursului său, unitatea prejudiciată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Baa rătat că pârâtul Consiliul Local al Comunei a utilizat în mod nelegal sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată în cuantum de 400.250 lei, astfel că acestea trebuie restituie bugetului general consolidat, suma fiind purtătoare de majorări de întârziere, în condițiile Codului d e procedură fiscală, până la achitarea integrală a debitului.
Din analiza motivelor de recurs și a probelor administrate în cauză, prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă,Curteaconstată că recursurile sunt nefondate și că se impune a fi menținută sentința atacată pentru alte considerente însă decât cele avute în vedere de prima instanță:
Prin actul de sesizare a instanței s-a cerut obligarea Consiliului Local la plata sumelor defalcate din TVA primite în anul 2006, neutilizate conform destinației legale și nerestituite la bugetul statului. S-a solicitat de asemenea obligarea acestui pârât la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 400.205 lei, precum și stabilirea răspunderi civile delictuale a reclamantului - ordonator principal de credite, și a referentului, pentru paguba efectivă cauzată entității publice, corespunzătoare majorărilor de întârziere la care aceasta va fi obligată la plată, precum și pentru folosul nerealizat aferente pagubei efective.
Cum potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă instanța este ținută să se pronunțe asupra obiectului cererii, dat fiind principiul disponibilității care guvernează procesul civil, se constată că prin încheierea de sesizare nr. 1/10 ianuarie 2008 a fost chemată în judecată pentru restituirea la bugetul statului a sumei de 400.205 lei o instituție ce nu justifică legitimare procesuală pasivă.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și titularul de obligații în raportul juridic dedus judecății.
Or, Consiliul local este, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, autoritatea deliberativă din cadrul administrației publice, prin care se realizează autonomia locală la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor.
Conform art. 20 raportat la art. 21 din Legea nr. 215/2001, aceste unități administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale Codului d e înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.
Se stipulează de asemenea că unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiile ce decurg din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Din interpretarea textelor de lege mai sus expuse rezultă cu certitudine că doar unitatea administrativ - teritorială - în speță, Comuna - justifică legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză.
Legiuitorul nu a instituit răspunderea patrimonială a Consiliului Local, ca autoritate a unității administrativ teritoriale, deoarece bugetul aparține unității administrativ teritoriale, iar calității de ordonator principal de credite de credite îi revine, conform art. 63 alin, 4 lit. a din Legea nr.215/2001, primarului.
Pe de altă parte, se consacră prin art. 55 din Legea nr. 39/B/ 2004 principiul răspunderii administrative a aleșilor locali, pentru faptele săvârșite în exercitarea atribuțiilor ce le revin.
Cum în mod greșit a fost chemat în judecată Consiliul Local pentru restituirea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată primite în anul 2006 pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunei, ce nu au fost utilizate conform destinației legale, și a majorărilor de întârziere aferente, Curtea constată că este inutilă analiza criticilor privind fondul cauzei.
Nu se va modifica sentința primei instanțe în sensul respingerii ca inadmisibilă a sesizării față de Consiliul Local, întrucât se va da eficiență principiul neagravării situației în propria cale de atac (non reformatio in pejus), consacrat de art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește criticile formulate în legătură cu respingerea sesizării față de pârâții și,Curteaconstată că s-a cerut obligarea acestora la plata majorărilor de întârziere calculate în conformitate cu dispozițiile art. 119 și 120 din nr.OG 92/2003 și a folosului nerealizat aferent acestora.
Or, după cum se arată și în cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în dosarul de fond de expert G, care are și calitatea de consultant fiscal, suma de 400.205 lei nerestituită bugetului de stat nu reprezintă o creanță fiscală în accepțiunea nr.OG 92/2003. Raporturile juridice având ca obiect restituirea acestei sume țin de sfera execuției bugetare și nu de cea de administrare fiscală, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 119 - 120 din nr.OG 92/2003, aceasta privind raportul dintre contribuabil și creditorul bugetar.
Față de aceste considerații, devine inutilă examinarea întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale în ceea ce îi privește pe cei doi pârâți persoane fizice.
Ca urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, vor fi respinse recursurile formulate ca nefondate și va fi menținută sentința primei instanțe, cu substituirea motivării în sensul arătat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Curtea de Conturi a României, cu sediul în B, sector 1,--24 și reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B, nr. 5, județul B,împotriva sentinței nr. 370 din 18 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal(dosar nr-), în contradictoriu cu pârâții intimați, cu domiciliul în comuna, județul B, cu domiciliul în comuna, județul B, reclamanți intimați fiind Camera de Conturi, cu sediul în B,- A, județul B, Consiliul Local al Comunei, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- - -
Jud.fond:
Tehnodact.
30.11.2009/2 ex.
Președinte:Turculeț Ana MariaJudecători:Turculeț Ana Maria, Sas Remus, Nechifor
