Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1783/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 1783

Ședința publică de la 14 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie

JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti

JUDECĂTOR 3: Constantin Diaconu

Grefier - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței nr.2023 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns recurenții pârâți, reprezentat de avocat și, asistat de avocat și intimata pârâtă, lipsind intimata parte prejudiciată PRIMĂRIA COMUNEI și intimatele reclamante CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI G și CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI.

Procedura legal îndeplinită.

S- făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față.

Avocat pentru recurentul pârât susține că salariații instituții publice implicați în aplicarea Lg.10/20014 și OUG nr.83/1999 beneficiază de un spor de 50%, însă interpretarea că primarii nu beneficiază de acest spor ar duce la crearea unor diferențe în aplicarea legii.

Referitor la sporul de dificultate arată că potrivit art.7 din nr.HG890/2005, Comisiile își desfășoară activitatea în plen cu prezența obligatorie a primarului, astfel că acesta este îndreptățit la acordarea sporului de dificultate.

Arată că în cauză se aplică și prevederile OUG nr.2009/2005 prin care a fost modificată OUG nr.184/2002.

În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de sesizare, fără cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.

Avocat pentru recurentul pârât arată că dispoziția prin care sporul de dificultate a fost acordat primarului în mod corect a fost vizată pentru legalitate, întrucât persoanele care ocupă funcții de demnitate publică trebuie să primească aceste drepturi bănești.

Susține că în nr.HG890/2005 sunt prevăzute atribuțiile fiecărui membru al comisiei, sporul de dificultate fiind acordat în raport de munca efectiv prestată.

Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de sesizare, fără cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul, lasă soluția la aprecierea instanței.

Intimata pârâtă lasă la aprecierea instanței cu privire la cele două recursuri, arătând că nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra cauzei de față;

Prin sentința nr.2023 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi G, a fost obligați pe pârâții și în solidar să plătească suma de 14.955 lei - prejudiciu ce reprezintă spor de dificultate și 1.029 lei daune interese aferente s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra averii celor doi pârâți până la limita sumei de 15.984 lei, s-a respins ca rămas fără obiect actul de sesizare privind prejudiciul reprezentat de spor condiții de muncă vătămătoare (6.617 lei) și daune aferente (321 lei) precum și pentru orele suplimentare (prejudiciu de 142 lei), 11,35 lei (daune), 63 lei contribuții angajator și 64 lei contribuții angajat, s-a respins actul de sesizare privind prejudiciul de 1.393,8 lei cheltuieli de delegare plătite nelegal și 93,10 lei daune interese aferente, s-a respins sesizarea privind pârâții și - privind suportarea prejudiciului de 14.955 lei spor de dificultate și 1.029 lei daune aferente.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că în privința sporului de dificultate, plățile sunt legale având în vedere dispozițiile art. 12 din Legea nr. 18/1991, OUG 136/2006.

În conformitate cu anexa 1 la raport, sumele stabilite de actul de sesizare ca plată nelegală pentru sporul pentru orele suplimentare au fost restituite în întregime instituției publice.

Cheltuielile de delegare în sumă de 1.398,8 lei și daune civile de 93,1 lei sunt nedatorate întrucât s-au respectat dispozițiile contractului 66/2006 iar suma nu reprezintă un bilet în plus ci un tichet de rezervare plătit pentru înlocuirea unei persoane din delegație cu alta, plătindu-se serviciile ce reprezintă rezervările în conformitate cu contractul amintit și actele adiționale încheiate, nu biletul de avion și nici cazarea.

Suma de 18.085 lei ce reprezintă spor de condiții vătămătoare și daune civile de 934 lei, calculat fără îndeplinirea normelor legale privind salarizarea în instituțiile publice și a aleșilor locali, a fost restituită integral, conform anexei 1.

Față de concluziile raportului de expertiză și de actul de sesizare, s- respins ca rămas fără obiect capătul de cerere ce privește prejudiciul reprezentat de sporul pentru condiții de muncă vătămătoare (6.617 lei) și daune aferente de 321 lei, dar și cel ce reprezintă plata orelor suplimentare (142 lei prejudiciu), 11,35 lei daune aferente sumei plătite nelegal, 63 lei contribuții angajator și 64 lei contribuții angajat, aceste sume fiind restituite integral părții prejudiciate Primăria orașului.

Cu privire la plata sporului de dificultate și a cheltuielilor de delegare instanța de fond a reținut următoarele.

În actul de sesizare, se apreciază de Curtea de Conturi că vinovați se fac - primar, ce a emis dispozițiile nr.747 și 910/2006; - secretar, ce a vizat pentru legalitate dispozițiile emise de primar; - șef contabilitate,ce a semnat ștatele de plată și a efectuat ordonanțările din partea compartimentului de specialitate; - - inspector desemnat cu viza de control financiar preventiv propriu, ce a vizat ștatele de plată.

S-a reținut încălcarea dispozițiilor art.III din OUG 136/2006, aceasta întrucât ordonanța a intrat în vigoare cu 1 ianuarie 2007 și doar prin acest act normativ s-a creat posibilitatea legală ca prin derogare de la legea nr. 154/1998 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite din administrația publică centrală și locală, să beneficieze lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, în cazul în care sunt implicați în aplicarea Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 18/2001.

În speță, primarul și viceprimarul orașului au încasat sporul de dificultate pentru perioada iulie 2006 - decembrie 2006 în baza dispoziției nr. 747 din 10.07.2006, vizată pentru legalitate de către secretarul orașului (fila 51 din dosar).

Nu se poate reține apărarea pârâților și a secretarului în privința încălcării disp. OUG 136/2006 și nici nu se vor însuși concluziile raportului de expertiză în sensul că drepturile erau reglementate de OUG 209/2005 și Legea nr. 263/2006 ce a aprobat ordonanța de urgență, întrucât în art. II al Legii nr. 263/2006 se prevede posibilitatea de a acorda sporul de dificultate " salariaților instituțiilor publice implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membri în comisiile constituite conform art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată", având în vedere că legea civilă (OUG 136/2006) nu retroactivează pentru perioada intrării în vigoare la 1 ianuarie 2007. Pe de altă parte, primarul și viceprimarul sunt două funcții de demnitate publică, alese, din administrația publică locală pentru care salarizarea este reglementată de art. 35 din Legea nr. 393/2004 și art. 2 al.1 și 2 din OUG 108/2005, care stipulează expres că aceștia nu beneficiază de sporul de vechime și nici de alte sporuri prevăzute de lege, salariaților ce au încheiat contract individual de muncă aplicându-li-se Legea nr. 154/1998.

Culpa în plata nelegală a sporului de dificultate aparține însă primarului ce a emis dispoziția nr. 747 din 10.07.2006 în calitatea de ordonator principal de credite, dar și secretarului ce a vizat pentru legalitate dispoziția, fiind admis actul de sesizare în privința lor si obligați în solidar să plătească suma de 14.955 lei prejudiciu ce reprezintă spor de dificultate și 1029 lei daune interese aferente.

Conform art. 31 al.6 din Legea nr. 94/2002 r se va dispune luarea măsurilor asigurătorii asupra averii celor doi pârâți până la limita sumei de 15.984 lei.

Deși în cuprinsul actului de sesizare nu se specifică în concret la pct. 1.1 ce dispoziții legale au încălcat pârâții și -, instanța a verificat din oficiu Legea nr. 82/1991 și OG 119/1999, reținându-se următoarele:

Conform art. 6 din Legea nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate și dobândește calitatea de document justificativ, acesta angajând răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor ce le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Ori, plata sporului de dificultate s-a făcut în baza dispoziției emisă de primar și vizată de secretar, dobândind în acest fel calitatea de document justificativ și neexistând posibilitatea ca această dispoziție să nu fie executată. În vederea acordării vizei de control financiar propriu, proiectele de operațiuni se prezintă însoțite de documentele justificative corespunzătoare certificate în privința realității și legalității prin semnătura conducătorilor compartimentelor de specialitate care inițiază operațiunea respectivă.

Conducătorii compartimentelor de specialitate prevăzuți la al. 3 din art. 10 al. OG. 119/1999, răspund pentru realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat.

Este evident că șeful serviciului contabilitate și inspectorul desemnat cu viza de control financiar propriu au dus la îndeplinire dispoziția primarului ce constituie document justificativ, neputându-se susține că există o culpă a celor doi în această plată, nefiind încălcate dispozițiile Legii nr. 82/1991 și nici ale OG 119/1999, așa încât sesizarea în ceea ce-i privește va fi respinsă ca neîntemeiată.

Luându-se în discuție suma de 1.393,8 lei cheltuieli de delegare și 93,10 lei daune interese, tribunalul a constat că așa cum s-a concluzionat în raportul de expertiză, suma nu reprezintă contravaloarea unui alt bilet de avion decât cele șapte(care era de 1.445 Euro/persoană și cuprinde cazare cu mic dejun inclus, transport avion și autocar, serviciile de asistență din partea CCIA A, asigurare medicală) care inițial au fost aprobate prin Hotărârea Consiliului local nr. 98/2006, ci întrucât în delegație nu ar fi putut pleca domnul pentru care se procurase deja biletul, acesta a fost înlocuit de doamna, încheindu-se cu Camera de Comerț și Industrie A un act adițional la contractul nr. 66/2006 ce justifică plata sumei cu titlu de prestări servicii pentru rezervări, suma nefiind contravaloarea biletului de avion sau a cazării.

Au fost deci respectate dispozițiile OUG nr. 34/2006, art. 122 lit. e "atunci când este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare /adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe neprevăzute au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauză și dacă se respectă cumulativ două condiții: atribuirea să fie făcută conform contractului inițial, lucrările sau serviciile suplimentare/adiționale,

neputând fi din punct de vedere tehnic și economic separate de contractul inițial fără apariția unor intervenții majore pentru unitatea contractantă".

În privința acestei cereri, sesizarea a fost respinsă în totalitate față de cele trei persoane consemnate ca răspunzătoare de producerea prejudiciului, în speță neexistând un prejudiciu și nici o culpă în efectuarea plății, pentru că în delegație s-a deplasat dna., nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs, recurentul s-a arătat că dispozițiile legale reținute de instanța de fond se referă doar la obligația secretarului de a aviza actele administrative și nu la obligația autorității publice de a solicita avizul, rezultând astfel că avizul secretarului este unul facultativ ceea ce înseamnă că emitentul actului nu este obligat să-ceară, iar dacă l-a cerut nu este obligat să țină seama de opiniile exprimate în aviz, dispoziția primarului fiind valabilă chiar și în absența avizului facultativ.

S-a mai arătat că potrivit art. 10 din OG nr. 119/1999 conducătorii compartimentelor de specialitate răspund pentru realitatea, regularitatea și legalitatea operațiunilor ale căror documente justificative le-au certificat.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul a arătat că drepturile erau reglementate de OUG 209/2005 și Legea nr. 263/2006 ce a aprobat ordonanța de urgență, întrucât în art. II al Legii nr. 263/2006 se prevede posibilitatea de a acorda sporul de dificultate " salariaților instituțiilor publice implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membri în comisiile constituite conform art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată".

S-a susținut că în temeiul Legii 10/2001 atribuțiile și obligațiile cad în sarcina exclusivă a primarului, iar interpretarea dispozițiilor legale în sensul că de sporul de dificultate nu ar beneficia primarul și viceprimarul ar duce la o diferențiere gravă între persoanele implicate în aplicarea Legii 10/2001 ce ar încălca Constituția României și CEDO.

S-a mai susținut că dacă legiuitorul ar fi dorit ca de aceste drepturi să nu beneficieze primarii și viceprimarii ar fi prevăzut în mod expres acest lucru, însă tocmai pentru a elimina o astfel de interpretare s-a emis OUG 136/2006 care a prevăzut în mod expres că de acest drept beneficiază și aleșii locali.

La data de 10.03.2009 intimata Primăria com. solicitând admiterea recursului întrucât încheierea curții de Conturi este netemeinică și nelegală.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenții pârâți și a dispoz. art. 3041din codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază recursul declarat de pârâți ca fiind întemeiat pentru următoarele considerente.

Pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în primăria a fost emis de către Instituția Prefectului Județului G Ordinul nr. 6/03.01.2006, prin care s-a stabilit componența Comisiei Locale, în care au fost nominalizate primarul, viceprimarul și secretarul comunei, alături de alți salariați, precum și reprezentanți ai foștilor proprietari deposedați, implicați direct în aplicarea legilor fondului funciar.

Se mai reține că acordarea sporului de dificultate s-a făcut în baza dispozițiilor emise de primar sub nr. 747/10.07.2006 și nr.910/2006.

Se constată că în cauză atât viceprimarul cât și primarul și secretarul sunt membri de drept în comisiile de aplicare a legilor fondului funciar (art. 2 alin. 1 din HG nr. 890/2005), constituite conform art. 12 din Legea nr. 18/1991.

comisiilor este constituită conform anexei la HG nr. 890/2005 (art. 2), fără a se face distincție între atribuțiile fiecărui membru al comisiei astfel stabilite. Aceste atribuții îndeplinite de către comisie sunt stabilite în capitolul II ale anexei la HG nr. 890/2005.

Având în vedere, totodată, și dispozițiile art. 7 din HG nr. 890/2005, în conformitate cu care comisiile comunale își desfășoară activitatea în plen, în prezența majorității membrilor acestora, cu prezența obligatorie a primarului sau, după caz, a viceprimarului, se reține că beneficiul acordat celorlalți membri ai comisiilor, constând în plata sporului de dificultate, trebuie să le profite tuturor membrilor.

rt. II al Legii nr. 263/2006 se prevede posibilitatea de a acorda sporul de dificultate " salariaților instituțiilor publice implicat în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membri în comisiile constituite conform art. 12 din Legea nr. 18/1991 republicată

Acest spor de dificultate se acordă având în vedere munca efectiv prestată în cadrul comisiei, în integralitatea acesteia.

Faptul că de acest spor trebuie să beneficieze toți membrii comisiei a fost ulterior reglementat legal prin adoptarea OUG nr. 136/2007 pentru completarea legii nr. 263/2006 privind completarea OUG 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății.

Față de cele expuse, se apreciază că în mod eronat instanța de fond a constatat că actul de sesizare al Curții de Conturi este întemeiat în ceea ce privește angajarea răspunderii părților pentru acordarea sporului de dificultate și că în cauză sunt aplicabile disp. art. 71 din Legea nr. 94/1992 și art. 998, 999.civ. motiv pentru care constatând întemeiat recursul declarat de pârâți, urmează a-l admite în temeiul art. 312 din codul d e procedură civilă, modificând sentința în sensul respingerii sesizării.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de pârâții și împotriva sentinței nr.2023 din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.

Modifică sentința în sensul că respinge sesizarea curții de Conturi a României - Camera de Conturi

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.

2ex/18.05.2009

Jud.fond -

Președinte:Costinel Moțîrlichie
Judecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Constantin Diaconu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 1783/2009. Curtea de Apel Craiova