Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 196/2008. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 196

Ședința publică de la 06 martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Morina Napa

JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor

JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela

Grefier

La ordine a venit în pronunțare recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, împotriva sentinței civile nr. 354 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 7724/2005).

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 februarie 2008.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului contencios administrativ de față constată următoarele:

Prin sentința civilă 354/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost respinsă ca nefondată încheierea de sesizare nr. 89/27.10.2005 a completului din cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi a județului B în contradictoriu cu pârâții, moștenitoarea defunctului, și Consiliul Local al comunei Veche.

Prin încheierea de sesizare s-a solicitat obligarea la plata sumei totale de 69.072.748 lei a pârâților și luarea de măsuri asiguratorii.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În exercitarea funcțiilor deținute de primar și secretar în scopul rezolvării problemelor comunității locale, s-a adoptat de către Consiliul Local Veche Hotărârea nr.29 din 26.10.2002 prin care s-a repartizat persoanelor fizice deținătoare a acestor funcții o cotă lunară de 200 litri benzină pentru deplasări cu autoturismele proprietate personală membrii Consiliului local apreciind ca inoportună și neeconomicoase cheltuielile ce le-ar impune dotarea Consiliului local cu un mijloc propriu de transport.

La adoptarea acestei hotărâri - asupra căreia instituția prefectului în exercitarea controlului de legalitate nu a reținut elemente care să determine contestarea la instanța de judecată competentă în vederea anulării efectelor acesteia - s-au avut în vedere: principiul autonomiei locale, competentă în materie din Legea 215/2001 cu modificările și completările ulterioare precum cum și dispozițiile asimilate din G nr.80/2001 privitoare la limita maximă de consum lunar carburant și obligativitatea încadrării în această limită.

În fapt din acest act administrativ astfel adoptat și producător de efecte juridice nu poate fi primită susținerea din sesizare conform căreia

"aplicarea. L nr.29/2002, dată în baza prevederilorOGnr.80/2001este

nelegalădeoarece normativele de consum lunar carburanți stabilite prin ordonanță se aplică numai în cazul dotării Primăriei cu autoturisme și nu pentru deplasarea cu autoturismul salariaților (fila 4 alin2 teza finală din dosar)"

Contravaloarea carburantului utilizat a fost justificată trimestrial, prin referat
întocmit de secretar și aprobat de primarul comunei - ordonator principal de
credite.

Constatarea că la data solicitării organului de control financiar nu s-au prezentat spre justificarea consumului de carburant documentele pretinse conform HG nr.543/1995, respectiv ordin de deplasare și decont de cheltuieli nu justifică prin ea însăși determinarea și reținerea ca prejudiciul real și cert a combustibilului consumat în anul 2004.

Nu numai în litera,dar și în spiritul normelor juridice - invocate în susținerea sesizării organul de control trebuia să analizeze, ținând seama și de particularitățile faptelor constatate, în ce măsură se impunea respingerea de plano a documentelor justificative prezentate ulterior controlului de pârâții deținători ai unor funcții de autoritate, decizionale în cadrul unității administrative în cauză și aceasta cu atât mai mult cu cât atragerea răspunderii juridice civil delictuale implică existenței documentelor sale definitorii înmod cumulativ.

După cum în mod just se reține în concluziile raportului de expertiză contabilă și se susține de Consiliul Local Veche, parte ce nu se socoate prejudiciată, prin cotă de consum carburant repartizată și decontată primarului și secretarului în considerarea și pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice funcțiilor deținute, s-au realizat economic la bugetul local, utilizarea unui autovehicul din dotarea Consiliului local în același scop, determinând cheltuieli bugetare cu mult peste cota efectuată și reținută ca prejudiciu real și cert.

În cauză dată se constată că răspunderea civil delictuală a paraților a fost atrasă în condițiile în care nu s-a probat îndeplinirea cumulativă a elementelor definitorii ale unei asemenea răspunderi juridice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Curtea de Conturi a României, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului s-a susținut aprecierea eronată probelor cauzei și aplicarea greșită a dispozițiilor HG 543/1995, ale Legii 82/1991 și ale OG45/2003.

Astfel, în cazul folosirii pentru deplasarea salariaților autoturismului proprietate personală sunt aplicabile dispozițiile HG543/1995, fiind reglementată în sarcina salariaților trimiși în delegare sau detașare obligația de a obține pe ordinul de serviciu, de la unitatea la care se deplasează, viza și ștampila conducătorului unității sau înlocuitorului acestuia, indicând data și ora sosirii și plecării (pct. 45 din anexe).

Pe de altă parte, sub aspectul prejudiciului, s-a arătat că, potrivit dispozițiilor Legii 494/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, controlul efectuat a fost unul de regularitate privind legalitatea și realitatea plăților și a cheltuielilor, cu consecința că orice cheltuială nejustificată cu documente legale determină existența unui prejudiciu real și cert care atrage răspunderea civilă delictuală a persoanelor responsabile.

Pentru susținerea recursului a fost depusă copia adresei nr. 911/15 noiembrie 2007 emisă de Direcția de Control Financiar Ulterior - Camera de Conturi Județean -

Dintre intimații, legal citați, au fost reprezentați în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca nefondat, susținând respectarea hotărârilor Consiliului Local și inexistența prejudiciului în condițiile în care cheltuielile cu achiziționarea unui autoturism, întreținerea acestuia și asigurarea personalului de deservire ar fi fost cu mult mai mari decât cel realizat cu consumul de combustibil.

Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin raportul de control nr. 955/08 august 2005 întocmit ca urmare a verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2004 la Consiliul Local al comunei Veche, s-a constatat, printre altele, plata "cotei de benzină" stabilită prin Hotărârea Consiliului Local Veche nr. 29/2002, achiziționată în perioada ianuarie 2004 - octombrie 2004, în valoare totală de 69.072.748 lei. Aceste plăți au fost înregistrate în contabilitate ca și cheltuieli, pe baza facturilor în baza cărora a fost achiziționată benzina, fără a se înregistra alte documente justificative de consum.

Constatându-se încălcarea prevederilor HG543/1995, ale art. 47 al. l, 3 din OG45/2003 și ale OG80/2001 s-a stabilit că răspunderea revine primarului, secretarului Consiliului Local Veche, în solidar cu contabilii și.

Sub aspectul angajării răspunderii civile delictuale, apărările pârâților referitoare la inexistența prejudiciului nu sunt fondate ținând seama de natura raporturilor juridice stabilite și care au avut ca efect plățile efectuate.

Dispozițiile OG80/2001, în baza cărora a fost adoptată Hotărârea nr. 29/2002 a Consiliului Local Veche, sunt inaplicabile în cauză, întrucât presupune ca o condiție - premiză ca instituția să fi avut în dotare, să fi primit prin transfer, comodat cel puțin un autoturism.

Cum în cauză plățile au fost efectuate pentru carburanții consumați prin utilizarea autoturismelor proprietate personală, dispozițiile aplicabile sunt cele ale HG543/1995.

Astfel, potrivit dispozițiilor pct. 45 din anexa 1 a HG543/1995 salariații trimiși în delegare sau detașare au obligația să obțină pe ordinul de serviciu, de la unitatea la care se deplasează, viza și ștampila conducătorului unității sau înlocuitorului acestuia, indicând data și ora sosirii și plecării. de la această obligație sunt, potrivit pct. 46, 17 din aceeași anexă, demnitari, persoanele cu funcții de conducere din cadrul autorităților publice, care se deplasează în interesul serviciului în alte localități din țară.

Acestor persoane li se decontează cheltuielile efective de transport, iar dacă deplasarea se efectuează cu autoturismul proprietate personală, acestea vor primi contravaloarea a 7,5 litri benzină "Premium" la 100 km parcurși.

Fiind scutiți de obținerea vizei arătate la pct. 45 din anexa HG 543/1995, aceste persoane nu sunt scutite și de obligația de justificare a sumelor primite, potrivit dispozițiilor art. 47 al. 3 din OUG45/2003.

În acest cadru normativ se constată că nici primarul, care se încadrează în categoria persoanelor de la pct. 46, 17 din anexa HG543/1995, și nici secretarul consiliului local nu au depus documente justificative privind deplasările efectuate în scopul stabilirii cantității de combustibil pentru care aveau dreptul al decontare.

Invocarea Hotărârii Consiliului Local Veche nr. 29/2002 în prezenta cauză este irelevantă, fără a fi nelegal,ă, în condițiile în care putea fi aplicată doar în situația în care instituția avea în dotare, cu orice titlu, un autoturism. De altfel, chiar și în cuprinsul acesteia, este prevăzută obligația justificării cu documente legale a consumului aprobat și efectuat, ceea ce denotă condițiile similare de justificare a sumelor plătite, indiferent de regimul juridic specific fiecărei situații examinate anterior.

Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, trebuie examinat în strânsă legătură cu fapta ilicită, cea care l- provocat.

Astfel, prejudiciul, contestat din perspectiva existenței sale, a fost cauzat de folosirea combustibilului achiziționat din fonduri bugetare fără a dovedi împrejurarea că a fost impusă de îndeplinirea unor interes de serviciu, cu documentele prevăzute de dispozițiile legale. Limitele în care este analizată existența faptei ilicite, a prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre acestea nu permit examinarea efectelor produse la nivel global, asupra efortului bugetar al unității administrativ - teritoriale, pentru respectarea principiilor specifice instituției răspunderii civile delictuale referitoare la integrarea în cauzalitate a tuturor acțiunilor ilicite care au făcut posibilă în mod real și efectiv săvârșirea faptei ilicite, care au avut, în cele din urmă rolul de cauză a prejudiciului.

În acest sens, cuantumul cheltuielilor de achiziționare și întreținere a unui autoturism de către instituții este irelevant, raportat la fapta ilicită ce a cauzat prejudiciul invocat în prezenta cauză, reprezentând un factor doar la configurarea cheltuielilor bugetare, a investițiilor, în cadrul bugetului local.

Ținând seama și de natura controlului efectuat de Curtea de Conturi, de verificare a regularității privind legalitatea și realitatea plăților și cheltuielilor, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile de angajare răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 cod civil a primarului și secretarului consiliului local.

Cât privește persoanele care au efectuat și înregistrat în contabilitate plățile respective fără a solicita documente justificative privind cheltuielile efective, având în vedere dispozițiile art. 6 al. 2 din Legea 82/1991 republicată și ale art. 1003 Cod civil, instanța apreciază că răspund solidar cu primarul și secretarul, corespunzător cu plățile efectuate de fiecare în parte.

Repararea prejudiciului, în cazul persoanei responsabile, decedat în cursul judecății, va fi realizată de moștenitorul legal al acestuia, căreia i se transmite, în universalitatea sa, patrimoniul defunctului, cu toate drepturile și obligațiile existente.

În ceea ce privește măsurile asiguratorii solicitate a fi instituite instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 31 al. 6 din Legea 94/1991 republicată, aplicabile în materia specială a atribuțiilor Curții de Conturi și efectelor produse de actele juridice ale acesteia, încuviințarea luării măsurilor asiguratorii este condiționată de existența pericolului înstrăinării bunurilor care aparțin persoanelor responsabile. Cum în cauză nu au fost dovedite împrejurări de natură a conduce la concluzia existenței unui asemenea pericol, cererea privind instituirea măsurilor asiguratorii apare ca nefondată.

În consecință, față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. l, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul admiterii în parte a sesizării și obligării pârâților la plata către comuna Veche a următoarelor sume: - 4775 lei, - 2132,24 lei, în solidar cu primii doi pârâți până la concurența sumei de 5165,23 lei și în solidar cu primii doi pârâți până la concurența sumei de 1742 lei.

Totodată va fi respins, ca nefondată, cererea privind măsurile asiguratorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR, împotriva sentinței civile nr. 354 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- (nr. în format vechi 7724/2005) în contradictoriu cu intimații - pârâți - moștenitoarea defunctului, prin Consiliul Local al comunei Veche, județul și Consiliul Local al comunei Veche, județul

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:

Admite, în parte, sesizarea.

Obligă pârâții la plata către Comuna Veche, județul B, a următoarelor sume:

- - 4775 lei;

- - 2132,24 lei;

-, moștenitoarea defunctului - în solidar cu primii doi pârâți până la concurența sumei de 5165,23 lei;

- - în solidar cu primii doi pârâți până la concurența sumei de 1742 lei.

Respinge cererea privind măsurile asiguratorii ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la06 martie 2008.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. / Red. 3 ex. Tehnored. 14/18 martie 2008

Președinte:Morina Napa
Judecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 196/2008. Curtea de Apel Bacau