Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 23/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal -
DOSAR nr. - -
DECIZIA NR. 23/CA/2010 -
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Filimon Marcela- - - JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
- - - JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat derecurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24 împotriva Sentinței civile nr. 118/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. -, în contradictoriu cuintimata - garantă COMUNA reprezentată prin PRIMARdin, județul S M,intimatul intervenient SINDICATUL S, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1 șiintimații pârâți,din nr.193, județul S M, din nr.246, județul S M, din S M,-, - 4. 40, județul S,din nr. 456, județul S M, din, sat nr. 2, județul S M, din nr.456, județul S M, din nr. 454, județul S M, din nr. 42, județul S M, din nr.281, județul S M, din, sat nr. 205, județul S, Mdin, sat nr. 89, județul S M, având ca obiect -Litigiu Curtea De Conturi (Legea Nr. 94/1992).
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, recurenta a depus cerere de amânare pentru lipsă de apărare, având în vedere că reprezentantul instituției se află la o altă instanță din țară, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, precum și faptul că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Instanța, respinge ca nefondată cerere de amânare formulată de recurentă, având în vedere că aceasta avea timp suficient pentru a-și asigura reprezentarea în instanță prin alt consilier juridic și având în vedere că se solicită judecarea cauzei și în lipsă, în baza art. 242 pct.2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 118/CA/04.03.2009, Tribunalul Satu Marea admis excepțiile neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei invocată de pârâți și de instanță din oficiu.
A respins pentru acest motiv încheierea nr. 29/09.12.2008 a completului constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 (în prezent modificat) din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M cu sediul în B,--24, respectiv cu sediul în SMP -ța 25 Octombrie nr. 1 împotriva pârâților, cu.în nr. 193, cu.în nr.246, cu.în S M, Al. nr.2, -.40, cu.în nr. 235, cu.în, nr. 2, cu.în nr.456, cu.în nr. 454, cu.în nr. 42, cu.în nr. 281, G, cu.în, nr. 205, M, cu.în, nr. 89, și unitatea păgubită Comuna reprezentată prin primar, pentru pretenții.
Instanța de fond a admis cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de SINDICATUL cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea de sesizare nr. 29/09.12.2008 formulată de completul constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992 din cadrul CURȚII DE CONTURI A ROMÂNIEI, CAMERA DE CONTURI S M, instanței de contencios administrativ s-a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se oblige pârâții, G, M la plata unor sume de bani cu titlu de sume acordate în mod nelegal din bugetul unității administrativ teritoriale și a foloaselor necuvenite calculate până la data de 31.10.2008 și în continuare până la data plății prejudiciului.
Prin plățile efectuate, s-au încălcat dispozițiile: Legii nr. 273/2006, OUG nr. 108/2005, Lege nr. 188/1999, OG nr. 6/2007, HG nr. 281/1993, OG nr. 10/2007 și alte acte normative enumerate în cuprinsul încheierii de sesizare.
Răspunderea pentru prejudiciul creat bugetului unității administrativ teritoriale revine, pârâților indicați în cererea introductivă.
Explicațiile scrise solicitate și răspunsurile date, nu sunt în măsură să modifice constatările din actul de control, întrucât răspunsurile primite nu sunt de natura să lămurească fondul problemei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții au invocat mai multe excepții, iar pe fondul cauzei solicită respingerea încheierii de sesizare înaintată de reclamantă.
În privința excepțiilor invocate de către pârâți, instanța a reținut că acestea sunt: excepția inadmisibilității încheierii de sesizare din perspectiv prevederilor art. 41, 42 și 43.proc.civ. raportată la dispozițiile art. 4 din nr.OUG 117/2003 și cele ale art. 1 din Legea nr. 94/1992, inadmisibilitatea extinderii cadrului procesual asupra altor persoane decât cele la care face referire legea aplicabilă, excepții invocate prin întâmpinare și excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, a lipsei calității procesual active și a inadmisibilității încheierii pe lipsa interesului legitim în promovarea acțiunii invocată în ședințe publice, pe parcursul cercetării judecătorești.
Prin cererea de intervenție în interesul pârâților formulată în cauză, SINDICATUL a invocat aceleași excepții de procedură invocate și de către pârâți și a solicitat totodată, pe fondul cererii, respingerea ca nefondată a încheierii de sesizare.
Referitor la excepțiile invocate de pârâți, Curtea de Conturi a României, prin precizările scrise pe care le formulează în cauză, a arătat că această autoritate publică susține în totalitate sesizarea efectuată prin Încheierea emisă de Camera de Conturi S M, sesizare a cărei temeinicie nu a fost pusă de instanța de judecată până în acest moment, procedura urmându-și cursul de-a lungul anilor în toate litigiile de contencios administrativ și fiscal în care Curtea de Conturi avea calitatea de reclamant, calitate procesuală activă recunoscută de către instanță.
Temeiul de drept al sesizării este art. 31 din Legea nr. 94/1992 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 217/2008, respectiv punctele 12 și 39 din Legea nr. 217/2008 prin care s-au modificat dispozițiile art. 12 și art. 31 din Legea nr. 94/1992.
Între momentul modificării articolului 31 din vechea lege și cel adoptării unei noi proceduri există o perioadă de tranziție pe care reclamanta a suplinit-o prin hotărâre de al curții de Conturi a României, acoperind astfel vidul legislativ creat.
În acest scop, reclamanta a adoptat Hotărârea de nr. 22/19.11.2008 prin care a aprobat ca soluție tranzitorie normele privind valorificarea actelor de control efectuate, norme în baza cărora s-au efectuat sesizările instanțelor de judecată.
A apreciat că și în aceste condiții sesizarea este legală dat fiind faptul că nu se poate accepta să rămână neacoperite din punct de vedere juridic și moral, situații în care au fost constatate prejudicii și în care au fost constatate prejudicii și în care se solicită răspunderea civilă delictuală.
Susține că este vorba de situația de ultraactivitate a legii civile, când vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până în momentul în care o altă reglementare instituită o va înlocui.
S-a solicitat instanței de judecată să analizeze astfel încât, între principiul formal ce ține de tehnica legislativă și unul de fond care ține de legalitatea cheltuirii banului public, de crearea unor prejudicii, să aleagă soluția de a prima elementul de fond care constă în respectarea legii în România, misiune esențială a instanței de judecată și a Curții de Conturi.
Mai mult decât atât, potrivit art. 4 din OG nr. 117/2003 "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege".
A considerat că Încheierea prin care a fost sesizată instanța de judecată conține toate condițiile de formă și de fond ale unei cereri potrivit art. 112.proc.civ. întocmai ca și litigiile de până acum.
Analizând potrivit art. 137.proc.civ. excepțiile invocate de pârâți care ar putea face inutilă cercetarea celorlalte excepții invocate în cauză, respectiv soluționarea în fond a cauzei, instanța de fond a apreciat că acestea sunt cele procesuale legate de exercițiul dreptului la acțiune, respectiv următoarele: excepția neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare al instanței, lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes juridic a reclamantei.
În soluționarea excepțiilor anterior enumerate, instanța de fond a reținut cu prioritate data emiterii încheierii de sesizare a instanței -09.12.2008, respectiv data sesizării instanței de contencios administrativ -12.12.2008.
Acest lucru prezintă relevanță deoarece, la data de 24.10.2008 a fost adoptată Legea nr. 217/2008 de modificare a Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Monitorul Oficial nr. 724/24.10.2008.
Prin prisma modificărilor aduse Legii Curții de Conturi nr. 94/1992, prin Legea nr. 217/2008 se constată că, la data sesizării instanței de contencios administrativ art. 31 are un conținut diferit, iar potrivit noii legi, " activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. (2).
În situația în care se constată regularitatea conturilor, se emite certificatul de conformitate și se comunică entității auditate.
În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
În situațiile în care în rapoartele de audit se constată existența unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării și informează entitatea auditată.
Atunci când se constată imposibilitatea întocmirii unui raport de audit, se dispune entității auditate completarea și/sau refacerea conturilor verificate."
De asemenea, la data pronunțării prezentei hotărâri, în Monitorul Oficial nr. 78 din 10 februarie 2009 s-a publicat Hotărârea nr. 1 din 4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități adoptată de Curtea De Conturi a României.
În condițiile în care reclamanta Curtea de Conturi a României, în urma confirmării actelor juridice îndeplinite de entitatea juridică care sesizează instanța de judecată "completul constituit conform art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" a invocat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile Legii nr. 94/1992 în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ, instanța de fond a constatat că se află în situația de a stabili legea aplicabilă cauzei.
În ce privește aplicarea legii în timp s-a constatat că aceasta este guvernată de două principii: principiul neretoractivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi, principii desprinse din art. 15 alin. 2 din Constituția României, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", și în Codul civil în art. 1. "legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
Prin prisma acestor principii, instanța de fond a constatat că, la data sesizării sale erau în vigoare și se aplică dispozițiile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi astfel cum a fost modificată de Legea nr. 217/2008.
În ce privește existența unui vid legislativ invocat de reclamantă existent între momentul modificării art. 31 din Legea nr. 94/1992 și adoptarea de către Plenul Curții de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control ale reclamantei, instanța constată în principal că, într-o astfel de situație se aplică dispozițiile legale de drept comun atât în privința dreptului material - răspunderea civilă delictuală cât și în privința dreptului procesual - Legea nr. 554/2004, respectiv Codul d e procedură civilă și nu legea abrogată care, potrivit Constituției României nu poate ultraactiva.
Pe de altă parte, instanța constată că Hotărârea nr. 22/19.11.2008 adoptată de Plenul Curții de Conturi nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, nu a fost depusă la dosarul cauzei și a fost adoptată după înregistrarea Încheierii la instanță.
Întrucât în actele normative în vigoare la data sesizării instanței de judecată nu mai figurează ca entitate juridică "completul constituit conform art. 31 lit. b" din Legea nr. 94/1992, procedura de valorificare a actelor rezultate din activitatea Curții de conturi și a structurilor sale este diferită de cea existentă înainte de modificarea legii, printre aceste modalități de valorificare a actului de control nu se găsește acțiunea în justiție directă promovată împotriva persoanelor fizice apreciate ca fiind răspunzătoare pentru producerea unui prejudiciu în bugetul autorității publice controlate, între atribuțiile legale ale Curții de Conturi și ale structurilor sale teritoriale nu este prevăzută posibilitatea promovării acestui tip de acțiuni în justiție, instanța a apreciat că cele trei excepții procesuale invocate în cauză sunt întemeiate.
Astfel, prin prisma lipsei atribuțiilor legale ale reclamantei de a promova acțiuni în justiție împotriva persoanelor vinovate de producerea unui prejudiciu în bugetul unei autorități publice instanța a apreciat că reclamanta nu justifică calitatea procesuală activă în cauză, iar în condițiile existenței unor modalități legale, respectiv regulamentare diferite de valorificare a actelor de control întocmite de structurile teritoriale ale reclamantei, instanța a constatat lipsa interesului juridic al acesteia în promovarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
În ce privește forma actului de sesizare al instanței de judecată, instanța a reținut că, chiar în situația în care reclamanta ar justifica calitatea sa procesuală respectiv un interes juridic în promovarea unei acțiuni civile împotriva unor persoane fizice, aceasta trebuie să formuleze actul de sesizare al instanței în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data sesizării instanței, respectiv în condițiile art. 112.proc.civ raportat la art. 82.proc.civ.
Astfel, actul de sesizare al instanței de judecată trebuie să îmbrace forma unei cereri de chemare în judecată în care să fie indicată denumirea și sediul reclamantei, numele și domiciliul pârâților, obiectul și temeiul de drept al cererii, cu indicare modalității legale în care persoana juridică în patrimoniul căreia s-a produs prejudiciul a cărui reparare se solicită este atrasă în litigiu.
Este adevărat că dispozițiile art. 4 din OUG nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești potrivit căruia "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege" nu au fost abrogate, însă instanța constată că această dispoziție legală a fost tranzitorie cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de acesta, în condițiile legislative actuale (când nu mai există instituția procurorului financiar și a "completelor din cadrul Curții de Conturi"), în momentul sesizării instanței, acest text de lege nefiind aplicabil.
În condițiile în care pentru exercitarea dreptului privind accesul la justiție este necesară îndeplinirea unor cerințe legale minime privind forma actului de sesizare al unei instanțe judecătorești, însăși reclamanta este o autoritate publică chemată să vegheze asupra legalității privind modul de cheltuire a banului public, pârâții au invocat lipsurile de formă ale actului de sesizare al instanței, iar reclamanta nu a înțeles să le suplinească și în condițiile în care activitatea de judecată este guvernată și de principiul imparțialității judecătorului, instanța de fond a constatat că "încheierea completului constituit potrivit art. 31 lit. b din Legea nr. 94/1992" nu îndeplinește condițiile formale legale privind actul de sesizare, motiv pentru care va admite și excepția procesuală invocată de pârâți în acest sens.
Având în vedre considerentele de mai sus în temeiul, art. 8, 10, 18 din Legea nr. 554/2004, art. 137, art. 161.proc.civ. instanța de fond a admis excepțiile procesuale invocate de pârâți și a respins încheierea de sesizare a reclamantei, pentru acest motiv.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs, scutit de plata taxelor de timbru reclamanta CURTEA DE A ROMÂNIEI, solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Satu Mare și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie admisă în totalitate acțiunea formulată, ca fiind temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, având în vedere că, la data de 29 octombrie 2003, au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției - Legea nr.429/2003, precum și cele ale OUG nr.117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004.
În temeiul prevederilor art.140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art.1 din OUG nr.117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004, până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi nu mai se soluționează de instanțele Curții de Conturi, ci au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare. Potrivit art.2 aceste instanțe ordinare, sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene și respectiv, de competența Colegiului Jurisdicțional al Curți de Conturi, precum și Secția de Contencios Administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru litigiile de competența Secției Jurisdicționale și a Curții de Conturi în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.947/1992, republicată.
Art.31 din Legea nr.94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat în totalitate, prin art.I pct.39 din Legea nr.217/2008 dându-i-se un alt conținut.
Totodată mai arată că, Curtea de Conturi a adoptat Hotărârea nr.22/19.11.2008, prin care s-au stabilit, ca și soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară, tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Subliniază că, prin art.4 din OUG nr.117/2003, privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2004, s-a prevăzut" după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești competente, potrivit art.2 alin.1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și ți prin alte modalități prevăzute de lege".
Această prevedere legală nu a fost abrogată, constituind fundament al legal al investirii instanțelor de judecată de către completele constituite în cadrul camerelor de conturi județene, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
În speța de față, sesizarea s-a făcut de către un complet constituit în cadrul Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului S M și a fost înaintată Tribunalului Satu Mare, sub forma unui document intitulat de legiuitor "încheiere".
Apreciază că, soluția pronunțată de instanța de fond nu este posibilă, nici din punct de vedere juridic și nici moral, în cauză fiind vorba de bani publici din resursele financiare ale statului sau sectorului public, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație, atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
Arată că, avem de-a face cu un caz de ultraactivitate a legii civile, aspect care ține, atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr.94/1992, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art.4 din OUG nr.117/2003, aprobată prin Legea nr.49/2004.
Rezultă așadar că, există temei legal pentru ca sesizarea recurentei să fie admisibilă, că aceasta ține de o dispoziție a sa, în special a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normei juridice.
În ceea ce privește forma încheierii de sesizare a instanței de judecată, consideră că aceasta conține toate condițiile de formă și fond ale unei cereri, potrivit art.112 Cod procedură civilă, întocmai ca și în litigiile de până, aflate pe rolul instanței de judecată. În care Curtea de Conturi a României avea calitatea de reclamant.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.4,8,9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații pârâți au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legală și temeinică a soluției recurate, întrucât instanța a apreciat corect că aplicarea legii în timp este guvernată de două principii: principiul neretroactivității legii civile și principiul aplicării imediate a legii civile noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Art.31 din legea nr.94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat, în totalitate, prin art. I pct.39 din Legea nr.217/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.724 din 24 octombrie 2008.
De asemenea, prin pct.12 al art. I din Legea nr.217/2008, a fost modificat art.12 din Legea nr.94/192 referitor la Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, consacrându-sesoluția adoptării unei noi proceduri de valorificare a rapoartelor de audit,care urmează să fie adoptată printr-un regulament, aprobat prin Hotărâre a Plenului Curții de Conturi a României, ce se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor legale.
Prin Hotărârea nr.22/19.11.2008 a Curții de Conturi a României s-au stabilit, ca șisoluție tranzitorie, până la elaborarea regulamentului de valorificare a rapoartelor de audit, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, instrucțiuni care au fost comunicate în țară tuturor Camerelor de Conturi teritoriale și în baza cărora s-au efectuat sesizările respective.
Prin hotărârea nr.1/04.02.2009 a Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul oficial nr.78 din 10.02.2009 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități.
În speță, instanța de judecată a fost sesizată prin Încheierea completului Camerei de Conturi S M nr.29/09.12.2008, reclamanta invocând drept temei de drept al acțiunii, dispozițiile Legii nr.94/1992, în forma în vigoare înainte de înregistrarea sesizării adresate instanței de contencios administrativ.
Corect s-a reținut de către prima instanță că la data sesizării sale prin Încheierea Camerei de Conturi S M, erau în vigoare dispozițiile art. 31 din Legea nr. 94/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.217/24.10.2008, care a instituit o nouă procedură de valorificare a rapoartelor de audit, adoptată ulterior prin Hotărârea nr.1/04.02.2009 a Curții de Conturi a României, publicată în Monitorul Oficial nr.78/10.02.2009.
De asemenea, judicios s-a motivat că în situația existenței unui vid legislativ, între momentul modificării art.31 din Legea nr.94/1992 (24.10.2008) și adoptarea de către Plenul Curții de Conturi a unui regulament privind procedura de valorificare a actelor de control (04.02.2009), se aplică dispozițiile legale de drept comun, atât în privința dreptului material - răspunderea civilă delictuală, cât și în privința dreptului procesual - Legea nr.554/2004, respectiv Codul d e procedură civilă și nu legea adoptată care, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, nu poate ultraactiva.
Nu poate fi luată în considerare nici Hotărârea nr.22/19.11.2008 a Curții de Conturi a României prin care s-au instituit instrucțiuni pentru valorificarea actelor de control efectuate până la modificarea legii, precum și ulterior acesteia, deoarece soluția tranzitorie adoptată până la momentul elaborării regulamentului menționat de Legea nr.217/2008 nu are suport legal și nu poate fi justificată prin procesul anevoios și de durată al adoptării unui astfel de regulament.
Referitor la invocarea prevederilor art.4 din nr.OUG117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, aprobată prin Legea nr.49/2009, în conformitate cu care "după intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, investirea instanțelor judecătorești, competente potrivit art.2 alin.1, se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curții de Conturi, precum și prin alte modalități prevăzute de lege", instanța de fond a reținut corect că aceste dispoziții nu au fost abrogate, însă au avut un caracter tranzitoriu cu aplicabilitate până la reglementarea viitoare a activității Curții de Conturi și a modalității de valorificare a actelor întocmite de aceasta (când nu mai există instituția procurorului financiar și a completelor din cadrul Curții de Conturi), în prezent dispozițiile nefiind aplicabile.
Pe de altă parte, nu poate fi primit motivul de recurs privind imoralitatea soluției inadmisibilității sesizării Curții de Conturi a României, pe considerentul că în cauză este vorba de bani publici și nici invocarea ultraactivității legii civile deoarece, după cum s-a precizat mai sus, instanța de fond a avut în vedere la admiterea excepției neîndeplinirii condițiilor de formă privind actul de sesizare a instanței - Încheierea completului constituit conform art.31 lit.b din Legea nr.94/192, anterior modificării prin Legea nr.217/2008, existența unui vid legislativ și, implicit aplicarea dispozițiilor legale de drept comun.
De asemenea, cu privire la ultraactivitatea legii civile, această excepție de la principiile care guvernează aplicarea legii civile în timp (principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii civile noi) înseamnă aplicarea, încă un timp oarecare, a legii vechi, deși a intrat în vigoare legea nouă, la unele situații determinate, precizate în legea nouă. Fiind o excepție, și supraviețuirea legii vechi trebuie consacrată expres de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României va fi respins ca nefondat.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurentaURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva Sentinței nr. 118 din 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în contradictoriu cuintimata - garantă COMUNA reprezentată prin PRIMARdin, județul S M,intimatul intervenient SINDICATUL S, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr. 1 șiintimații pârâți,din nr.193, județul S M, din nr.246, județul S M, din S M,-, - 4. 40, județul S,din nr. 456, județul S M, din, sat nr. 2, județul S M, din nr.456, județul S M, din nr. 454, județul S M, din nr. 42, județul S M, din nr.281, județul S M, din, sat nr. 205, județul S, M din, sat nr. 89, județul S M, sentință pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
Red.dec. - jud.
În concept, 28.01.2010
Jud. fond
Tehnoredact.; 01.02.2010; 16 ex.
14 exemplare comunicate cu:
recurenta reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24. intimata - garantă COMUNA reprezentată prin PRIMAR din, județul S intimatul intervenient SINDICATUL S, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1. intimatul pârât, din nr.193, județul S intimatul pârât din nr.246, județul S intimatul pârât din S M,-, - 4. 40, județul S intimatul pârât din nr. 456, județul S intimatul pârât din, sat nr. 2, județul S intimatul pârât din nr.456, județul S intimatul pârât din nr. 454, județul S intimatul pârât din nr. 42, județul S intimatul pârât din nr.281, județul S intimatul pârât din, sat nr. 205, județul S intimatul pârât M din, sat nr. 89, județul S-emise la __________; la expediție la __________
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Sotoc Daniela
