Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 233/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 233
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței nr. 3951 din data de 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimata parte prejudiciată DGFP D, lipsind recurenta reclamantă Curtea de Conturi a României, intimata reclamantă Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi D - Direcția de Control Financiar și intimații pârâți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 Cod procedură civilă și a fost scutit de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimatul pârât și intimata parte prejudiciată DGFP D au depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic, pentru intimata parte prejudiciată DGFP D, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform concluziilor scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 16.05.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- sesizarea formulată de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI-CAMERA JUDEȚEANĂ DE CONTURI D - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR JUD. D, împotriva pârâților, privind partea-prejudiciată
Prin încheierea nr. 19/15.05.2007. pronunțată de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA JUDEȚEANĂ DE CONTURI D-DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR JUD. D, s-a dispus sesizarea Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, pentru obligarea la plată a pârâților, după cum urmează: pentru suma de 10314 lei RON, reprezentând cheltuieli de evaluare a bunurilor sechestrate in sumă de 2583 lei și cheltuieli de publicitate in valoare de 7731 lei efectuate de către DGFP D din credite bugetare până la data de 31.12.2003 și care trebuiau încasate până la 31.12.2006 de la diverși debitori.
CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA JUDEȚEANĂ DE CONTURI D - DIRECȚIA DE CONTROL FINANCIAR ULTERIOR JUD. Daa preciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea 94/1992, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002 pentru obținerea descărcării de gestiune, urmare a neregulilor constatate, astfel, Curtea a constatat că se fac răspunzători:
- - șef serviciu - care potrivit atribuțiilor stabilite prin fișa postului răspunde de recuperarea cheltuielilor de executare silita;
- - director executiv adjunct - care la nivelul D răspunde de activitatea de urmărire a modului de colectare a veniturilor.
Prin sentința nr.3951 din 23 octombrie 2007, Tribunalul Dolja respins sesizarea formulată de Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi D-Direcția de Control Financiar Ulterior
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că sesizarea formulată nu este întemeiată, întrucât cheltuielile de executare sunt supuse normelor de prescripție prevăzute în Codul d e procedură fiscală, respectiv art.128 alin.1, în prezent art.131 alin.1, conform cărora dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, și nu este aplicabil termenul general de prescripție prevăzut de Decretul 167/1958.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României, considerând că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor legale în materia prescripției.
A susținut că impozitele și taxele asupra cărora se aplică termenul de prescripție reglementat de Codul d e procedură fiscală sunt numai cele prevăzute de art.2 din legea 571/2003, iar cheltuielile de executare nu fac parte din categoria impozitelor și taxelor reglementate de Codul fiscal, așa încât termenul de prescripție este de 3 ani.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că, în baza art.1 alin.3 lit.b din Codul fiscal, se circumscriu reglementărilor din procedura fiscală și activitățile legate de colectarea oricăror sume datorate bugetului general consolidat.
S-a precizat de asemenea că, în baza art.86 fac parte din categoria deciziilor de impunere și procesele verbale prevăzute de art.165 alin.2 Cod pr.fiscală și că, mai mult, art.165 alin.2 prevede expres că procesul verbal constituie titlu executoriu, potrivit prevederilor acestui Cod.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a reținut corect că în speță sunt aplicabile prevederile legale privind termenul de prescripție, cuprinse în OG 92/2003, ca norme speciale în materie fiscală, și nu sunt aplicabile prevederile Decretului 167/1958, care constituie norma generală în materie de prescripție.
Normele de drept procedural fiscal, cuprinse în Codul d e procedură fiscală, se aplică și pentru alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat potrivit legii, în măsura în care, prin lege, nu se prevede altfel.
Această soluție rezultă din prevederile art.1 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Ca urmare a prevederilor legale enunțate, Curtea va analiza dacă cheltuielile legate de executarea creanțelor fiscale constituie sau nu venituri ale bugetului general consolidat și dacă există o altă reglementare legală privind aceste sume.
Conform art.168 din Codul d e procedură fiscală, care reglementează cheltuielile de executare, suma cheltuielilor cu executarea silită se stabilește de organul de executare, prin proces verbal, care constituie titlu executoriu, potrivit acestui Cod.
Același text reglementează în alin.5 faptul că sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită a creanțelor fiscale administrate de MEF se fac venit la bugetul de stat.
Având în vedere prevederile art.1 alin.2 și 3 din Codul d e procedură fiscală, precum și prev.art.168 alin.5 din același cod, din care rezultă că sumele reprezintă cheltuieli legate de executarea silită a creanțelor fiscale se fac venit la bugetul de stat, Curtea apreciază că, sub aspectul prescripției extinctive, sunt aplicabile prevederile din Codul d e procedură fiscală.
Potrivit prevederile art.168 Cod pr.fiscală, așa cum au fost enunțate mai sus, cheltuielile provenind din executarea silită se circumscriu noțiunii de creanță fiscală, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare silită are atât caracterul unui titlu de creanță bugetară, cât și al unui titlu executoriu, cum expres se precizează în art.168 alin.2.
Art.110 alin.2 reglementează colectarea creanțelor fiscale în sensul că aceasta se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu.
Întrucât, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor are caracter de titlu executoriu, emis în materie fiscală, Curtea constată că prescripția executării este supusă regulilor din Codul d e procedură fiscală.
Față de caracterul fiscal al titlului executoriu, în speță sunt aplicabile prevederile art.131 Cod pr.fiscală, așa cum a reținut și instanța de fond privind termenul de prescripție de 5 ani.
În afara argumentelor expuse mai sus, Cutea precizează că în baza art.23 din Decretul 167/1958, impozitele și taxele datorate statului rămân supuse dispozițiilor privitoare la prescripție din legile speciale.
În speță, sumele reprezentând cheltuieli de executare silită sunt cheltuieli asimilabile taxelor datorate statului și ca urmare sunt supuse dispozițiilor privitoare la prescripțiile din legile speciale, respectiv termenul de 5 ani prevăzut de procedura fiscală.
Astfel fiind, având în vedere prevederile art.312 Cod pr.civilă, recursul va fi respins, sentința fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței nr. 3951 din data de 23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Lupea - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/17.03.2008
Jud.fond:
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Iuliana Rîciu, Doina Lupea
