Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 2551/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2551/2009
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI PENTRU CAMERA DE CONTURI JUDEȚULUI B-N împotriva sentinței civile nr. 165/CA/27.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI, și, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea Nr.94/1992).
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei Primăria comunei, consilier juridic, intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, în conformitate cu prev. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Curtea, după deliberare, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul intimatei Primăria comunei, consilier juridic, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare și pe care le susține oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond.
Intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 165/CA/2009 din data de 27 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița Ns -a respins ca inadmisibilă sesizarea făcută de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI B-N, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA COMUNEI - prin PRIMAR, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, având în vedere modificările aduse Legea nr. 94/1992 rep. privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României prin Legea nr. 217/2008, în vigoare din data de 27 octombrie 2008, instanța a ridicat din oficiu excepția inadmisibilității sesizării tribunalului pentru valorificarea raportului de audit.
Astfel, potrivit disp. art. 31 alin. 1 din lege, pe care-l invocă chiar Camera de Conturi în încheierea de sesizare, "activitatea de valorificare a rapoartelor de audit se face potrivit regulamentului aprobat conform prevederilor art. 12 alin. 2, iar potrivit disp. art. 31 alin. 2, teza ultimă "stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".
Din examinarea dispozițiilor din secțiunea a 4-a a Regulamentului de aplicare a Legii nr. 92/1994 rep. cu modificările și completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea nr. 1/2009 a Curții de Conturi a României, dat în baza prev. art. 12 alin. 2 din lege, instanța a apreciat că rezultă fără echivoc că valorificarea rapoartelor de audit urmează o procedură specială, prin emiterea unei decizii de către structurile Curții de conturi, în condițiile art. 87 și urm. din Regulament, această decizie se comunică entității auditate care poate formula o contestație împotriva măsurilor dispuse prin decizie, în termen de 15 zile de la data primirii acesteia (art. 92), contestație ce se soluționează printr-o încheiere emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor (art. 105) și numai împotriva acestei încheieri poate fi sesizată instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare (art. 106-108 din Regulament).
Față de aceste noi prevederi care instituie o nouă procedură privitoare la valorificarea rapoartelor de audit întocmite de structurile Curții de Conturi, instanța de fond a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului B-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI pentru CAMERA DE CONTURI JUDEȚULUI B-N solicitând admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța învestită a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea introductivă ca inadmisibiă.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 3041raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. reclamanta a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate.
În fapt, a arătat reclamanta, sentința instanței de fond prin care s-a respins acțiunea introductivă ca inadmisibilă, respectiv încheierea de sesizare nr. 30/20.12.2008 a Camerei de Conturi a Jud. B-N prin care a solicitat stabilirea răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul înregistrat la unitatea administrativ-teritorială, comuna, în sarcina pârâților și, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și art. 4 din nr.OUG 117/203, aprobată prin Legea nr. 49/2004, coroborat cu art. 140 din Constituția României, revizuită, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 pct. 12 raportat la pct. 39, pct. 45 și 46 din Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Față de aceste dispoziții legale, reclamanta arată că în mod greșit a apreciat instanța că prin abrogarea de către Legea nr. 217/2008 a dispozițiilor art. 40 - 88 din Legea nr. 94/1992, deci și a dispozițiilor art. 44, competența materială prevăzută de acest articol raportat la nr.OUG 117/2003, ce fusese atribuită instanțelor judecătorești ordinare, a fost înlăturată de legiuitor.
De asemenea, în mod eronat a constatat prima instanță faptul că legiuitorul prin abrogarea dispozițiilor ce reglementau competența materială și teritorială a instanțelor Curții de Conturi, respectiv a colegiilor jurisdicționale, competențe ce fuseseră transferate prin nr.OUG 117/2003 instanțelor judecătorești, acestea din urmă nu ar mai avea temei juridic și competență materială pentru soluționarea cauzelor ce fac obiectul art. 40 - 43 privind unitățile administrativ teritoriale și instituțiile publice, regiile autonome etc.
În acest context, reclamanta a precizat că la data de 29.10.2003 au intrat în vigoare dispozițiile Legii de revizuire a Constituției, Legea nr. 429/2003, precum și cele ale nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești. Astfel, art. 2 alin. 1 lit. a din nr.OUG 117/2003 stabilește faptul că dosarele aflate pe rolul colegiilor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi se preiau de către tribunale, urmând a fi soluționate de secțiile sau, după caz completele de contencios administrativ. Totodată, a subliniat reclamanta, prin art. 4 din nr.OUG 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, s-a prevăzut că: "După intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, investirea instantelor judecătoresti competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi precum si prin alte modalități prevăzute de lege."
În sprijinul susținerilor sale, reclamanta a invocat și prev. art. 140 din Constituția României, revizuită, coroborate cu cele ale art. 1 din nr.OUG 117/2003, care prevăd că până la înființarea instanțelor judecătorești specializate, litigiile născute din activitatea Curții de Conturi au fost preluate spre competentă soluționare de instanțele judecătorești ordinare, iar potrivit art. 2 din același text de lege, aceste instanțe ordinare sunt tribunalele și Curtea de Apel București pentru litigiile de competența colegiilor jurisdicționale județene.
S-a relevat și împrejurarea că dispozițiile art. 1 și art. 4 din nr.OUG 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, constituind fundament legal al învestirii instanțelor de judecată de către completul constituit în cadrul Camerei de Conturi a Județului B-N, pentru stabilirea răspunderii juridice, în condițiile legii.
În acest sens, sunt și dispozițiile art. 63 alin. 1 și 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd condițiile de formă și de fond ale abrogării.
În continuarea motivării recursului, reclamanta a invocat și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 94/1992 privind organizare și funcționarea Curții de Conturi, republicată, cu modificări și completări aduse prin Legea nr. 217/2008, valorificarea actelor de control efectuându-se potrivit Regulamentului aprobat prin hotărâre de către Plenul Curții de Conturi a României.
Întrucât procesul necesar elaborării unui astfel de regulament a fost anevoios și de durată, până la aprobarea și publicare acestuia în Monitorul Oficial, Plenul Curții de Conturi a României a adoptat Hotărârea nr. 22/19.11.2008, prin care s-a stabilit ca soluție tranzitorie, instrucțiuni privind valorificarea actelor de control finalizate în trimestrul IV al anului 2008, instrucțiuni comunicate în țară tuturor camerelor de conturi teritoriale și în temeiul căreia s-a efectuat și încheierea de sesizare ce face obiectul prezentei cauze.
Instanța în mod greșit a apreciat ca inadmisibilă acțiunea introductivă raportat la modificările Legii nr. 94/1992 aduse prin Legea nr. 217/2008, întrucât prin acest text de lege nu s-au aprobat și soluții pentru situațiile tranzitorii, conform art. 25 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Astfel, prin noua reglementare au fost afectate raporturi și situații juridice născute sub vechea reglementare, care nu și-au produs în întregime efectele până la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Faptul că încheierea de sesizare a fost emisă în data de 20.12.2008 și înregistrată pe rolul instanței de judecată ulterior datei de 27.10.2008, reclamanta a apreciat că aceasta nu constituie un temei fundamentat și suficient pentru ca instanța să constate inadmisibilitatea acțiunii introductive, ținând cont de faptul că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008, actul de control a fost încheiat în baza regulamentelor interne și a textului de lege în vigoare la data respectivă, argumentat și de faptul că dispozițiile legii noi nu schimbă competența instanțelor legal învestite.
Pe de altă parte, a relevat reclamanta, în condițiile în care, activitatea de control s-a efectuat în tot cursul anului 2008, conform planului anual de control aprobat la începutul anului 2008, în baza reglementărilor legale și de organizare internă privind valorificarea actelor de control, în vigoare până la data de 27.10.2008, Camera de Conturi prin Camera de Conturi a Județului B-N în mod corect a sesizat instanța de judecată prin încheierea nr. 30/20.12.2008, fiind îndeplinite toate cerințele legale pentru ca sesizarea să fie admisibilă, că aceasta ține de o dispoziție specială a legii, precum și de principiile care guvernează efectele în timp a normelor juridice.
O altă critică formulată de reclamantă se referă la faptul că instanța de fond prin sentința pronunțată a admis excepția inadmisibilitătii cererii introductive, ceea ce echivalează cu a admite situatia în care Curtea de Conturi a României să constate că s-au săvârșit anumite nereguli și abateri financiar-contabile, că există persoane ce se fac vinovate de comiterea lor, însă să nu fie antrenată răspunderea acestora și prejudiciul să nu fie recuperat, iar controlul legalității modului în care aceste resurse sunt folosite reprezintă o obligație atât pentru Curtea de Conturi a României, cât și pentru instanțele de judecată.
În această situație, reclamanta apreciază că vechea lege trebuie să continue să-și producă efectele până când o altă reglementare instituită o va înlocui, aspectul de ultraactivitate a legii ține atât de prelungirea efectelor prevederilor din Legea nr. 94/1992, republicată, care între timp au fost modificate, cât și a efectelor dispozițiilor art. 4 din nr.OUG 117/2003, aprobat de Legea nr. 49/2004, până la înlocuirea lor cu alte norme adoptate potrivit procedurii instituite de lege, în speță adoptarea regulamentului de valorificare a actelor rezultate din activitate a instituției, în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 217/2008.
Pentru considerentele mai sus menționate, reclamanta a apreciat sesizarea procedurală ca fiind făcută în strictă corelare cu prevederile legale, astfel că se impune admiterea recursului formulat și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere faptul că instanța învestită a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Pârâții PRIMĂRIA COMUNEI, reprezentată prin PRIMAR, și, au depus întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond ( 11 -13, 15 - 17).
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:
Solutionarea recursului impune,an initio, analizarea normelor legale incidente si relevarea manierei in care normele legale care reglementeaza activitatea Curtii de Conturi au fost modificate cronologic.
După evenimentele din anul 1989, prin noua Constituție, adoptată prin referendum în anul 1991, s-a reînființat Curtea de Conturi instituție de tradiție a regimului democratic al țării noastre înființată inițial prin Legea din 8 ianuarie 1864, pentru ca mai apoi să fie desființată de regimul comunist instaurat după cel de al doilea Mondial, respectiv prin Decretul nr. 550/1948.
Prin Constituția postdecembristă la art. 139 alin. 1 s-a prevăzut că: Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii, Curtea exercita și atribuții jurisdicționale.
Pentru aplicarea dispoziției constituționale amintită în precedent s-a adoptat ulterior Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi publicată în Of. 224 din 9 septembrie 1992.
La art. 8 s-a prevăzut că:(1)Curtea de Conturi se compune din: Secția de control preventiv, Secția de control ulterior, Secția jurisdicțională, Colegiul jurisdicțional al Curții, camerele de conturi județene și Secretariatul general.
(2)Pe lângă Curtea de Conturi funcționează procurori financiari.Legea citată a mai conținut inițial un întreg capitol (al patrulea) ce a cuprins în detaliu norme ce reflectau exercitarea atribuțiilor jurisdicționale ale Curții de Conturi.
Prima republicare a legii are loc în anul 2000 după modificările survenite prin Legea nr. 204/1999. Ulterior, legea nr. 94/1992 suferă modificări importante prin Legea nr. 77/2002, Trebuie să notăm că textul art. 31 alin. 1 și 2 invocat în cuprinsul deciziei adnotate avea următoarea formă:
(1) Rapoartele asupra conturilor sunt examinate de un complet format după cum urmează:
a) 3 consilieri de conturi din Secția de control ulterior;
b) șeful compartimentului de control financiar al camerei de conturi județene și 2 controlori financiari.
(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunța încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicțional al Curții sau, după caz, a colegiului jurisdicțional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.
Ulterior, prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 s-a operat o importantă și radicala mutație în ceea ce privește atribuțiile Curții de Conturi. Mai precis, art. 140 alin. 1 din Constituția revizuită și republicată în anul 2003 dispune că:Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. În condițiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
Analizând comparativ textul constituțional redat mai sus cu cel inițial referitor la organizarea și funcționarea Curții de Conturi se poate observa cu ușurință că din sfera atribuțiilor cu care inițial a fost dotată această autoritate a fost inlaturata activitatea jurisdicțională, aceasta fiind dată în competența exclusivă a instanțelor judecătorești specializate. Trebuie spus că potrivit dispozițiilor art. 151 alin. 6 din Legea nr. 429/2003:la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.
În aplicarea acestor norme constituționale s-a adoptat ulterior OUG nr. 117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti.
Această ordonanță de urgență reia în art. 1, contrar normelor de tehnică legislativă, textul integral al art. 151 alin. 6 din Legea nr. 429/2003, iar în art. 2 reglementează soarta dosarelor ce se află pe rolul instanțelor Curții de Conturi.
De menționat că în art. 4 din OUG nr. 117/2003 se stabilește modalitatea de sesizare a instanțelor judecătorești ordinare, text de lege care urmează a fi comentat în cele ce urmează, deoarece acest text este relevant pentru a decela soluția speței.
În urma revizuirii Constituției în afară de nr.OUG 117/2003 care a privit exclusiv preluarea activității jurisdicționale s-a încercat adoptarea, relativ după mulți ani de la revizuire, a unei noi legi organice de organizare și funcționare a acestei autorității care s-a vrut a pune de acord normele constituționale cu realitatea. Așa fiind, Guvernul a adoptat pe cale procedurii delegării legislative nr.OUG 43/2006 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, act normativ care la scurt timp a fost în întregime declarat neconstituțional prin Decizia nr. 544/2006.
În sfârșit, demersul inițial cu sincopele deja menționate s-a definitivat prin adoptarea Legii nr. 217/2008 care pune în realitate de acord Legea nr.94/1992 cu dispozițiile constituționale.
In mod eronat s-a sustinut ca prin abrogarea de catre Legea 217/2008 a dispozitiilor art. 40-88 din Legea 94/1992, deci si a dispozitiilor art. 44, competenta materiala prevazuta de catre acest articol raportat la.OUG 117/2006 ce fusese atribuita instantelor judecatoresti ordinare a fost inlaturata de catre legiuitor. Prin art. 4 din OUG117/2003 privind preluarea activitatii jurisdictionale si a personalului instantelor Curtii de Conturi de catre instantele judecatoresti s-a prevazut ca,Dupa intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, investirea instantelor judecatoresti, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizeaza prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin incheierea completelor din cadrul Curtii de Conturi, precum si prin alte modalitati prevazute de lege,
Dispozitiile art. 1 si art. 4 din OUG 117/2003 nu au fost abrogate expres prin Legea 217/2008 pentru modificarea si completarea Legii 94/1992 privind organizarea si completarea Legii 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi, constituind fundamentul legal al investirii instantelor de judecata de catre completul constituit in cadrul Camerei de Conturi a Judetului B N, pentru stabilirea raspunderii juridice, in conditiile legii. Faptul ca incheierea de sesizare a fost emisa in data de 30.12.2008 si inregistrata ulterior pe rolul instantei de judecata nu constituie un temei fundamental si suficient pentru ca instanta sa constate inadmisibilitatea actiunii introductive, tinand cont de faptul ca la intrarea in vigoare a Legii 217/2008, actul de control a fost efectuat in baza reglementarilor interne si a textelor legale in vigoare la data respective. In conditiile in care activitatea de control a fost efectuata in tot cursul anului 2008 conform planului anual de control aprobat la inceputul anului 2008, in baza reglementarilor legale si de organizare interna privind valorificarea actelor de control, in vigoare la data de 27.10.2008, Curtea de Conturi in mod correct a finalizat demersul prin sesizarea instantei de judecata prin incheierea 30/20.12.2008.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 5. recursul declarat va fi admis, sentinta recurata va fi casata si cauza va fi trimisa spre rejudecare la Tribunalul BNc are va urma dispozitiile instantei de recurs si va analiza pe fond temeinicia sesizarii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI B-, împotriva sentinței civile nr. 165 din 27 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./7 ex./
Jud.fond:.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
