Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 339/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 14.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.339
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.980/CA/24.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați U, și PRIMĂRIA, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - intimați, și, lipsă, avocat, iar pentru pârâtul - intimat și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții pârâților - intimați, și depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanții pârâților - intimați, și pun concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată, depunându-se și concluzii scrise pentru pârâtul - intimat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.11/04.03.2008, Completul din cadrul Camerei de Conturi T, constituit potrivit art.31 al.2 din Legea nr.94/1992, republicată în 2002, sesizat Tribunalul Timiș în vederea stabilirii răspunderii juridice față de pârâții, și pentru fapte cauzatoare de prejudicii și dobânzi comise în dauna bugetului unității administrative teritoriale, constatate și consemnate în raportul de control sub nr. S 250/17.09.2007, înregistrat la unitatea verificată sub nr. S 48/29.02.2008.
Din actul de control privind verificarea contului de execuție și bilanțului contabil în vederea acordării descărcării de gestiune pentru exercițiul financiar 2006, la Primăria Orașului, au fost constatate fapte prin care au fost cauzate prejudicii în condițiile atribuirii de suprafețe de teren ce depășesc terenurile aferente clădirilor cu destinația de locuințe și care potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.112/1995, în cazul vânzării rămân în proprietatea statului.
Organul de control a stabilit răspunderea în sarcina pârâților referent superior și tehnician urbanism care au întocmit referatul nr.2395/18.05.2004 și care a stat la baza adoptării hotărârii consiliului local nr.20/25.05.2004, precum și a primarului, în calitate de ordonator principal de credite.
Se apreciază de către organul de control că, dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat al statului este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel (art.52 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia).
În cazul de față, Legea nr.112/1995 prevede în mod expres la art.26 că "Suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului", iar art. 37 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.20/1996 prevăd că "în situațiile de vânzare către chiriași apartamentelor și, când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege".
Apoi, în continuare organul de control face trimitere la: Decizia nr.477 din 23.02.2006 emisă de Curtea de APEL TIMIȘOARA, având ca obiect - locuințe vândute în baza Legii nr.112/1995, modalitatea de atribuire a terenului, definirea sintagmei "teren aferent", se dispune "în cazul înstrăinării locuințelor în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent conform, art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, iar modalitatea de dobândire în proprietate a terenului este cea prevăzută de art.36 din Legea nr.18/1991, câtă vreme legea specială. (Legea nr. 112/1995) nu conține vreo prevedere în acest sens".
Prin Decizia nr.387 din 19.04.2007 emisă de Curtea de APEL TIMIȘOARA având ca obiect locuință vândută în baza Legii nr.112/1995 definirea sintagmei "teren aferent", dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, Curtea de APEL TIMIȘOARA modifică în fapt decizia pronunțată de instanța de apel ( Tribunalul Timiș ), care a hotărât că "dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, dobândii prin cumpărarea în baza Legii nr.-, se dobândește conform art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, iar modalitatea de dobândire în proprietate a terenului aferent este cea prevăzută de art.36 din Legea nr.18/1991, câtă vreme legea specială (Legea nr.112 1995) nu conține vreo prevedere în acest sens, fiind necesară procedura administrativă în baza căreia Prefectul Județului și Consiliul Local efectuează demersurile pentru atribuirea în proprietatea cumpărătorilor construcției și a terenului aferent".
Prin întâmpinare, unitatea prejudiciată prin reprezentantul său legal a solicitat respingerea Încheierii, motivând cu aceea ca, patrimoniul privat al statului român nu a fost prejudiciat, deoarece:
1.Terenurile care se găsesc în intravilanul localităților și care au fost în administrarea primăriilor la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau municipiilor, așa cum reglementează art.36, alin.1 din Legea nr.18/1991 - republicată privind fondul funciar. Aceste terenuri sunt bine determinate, fiind distincte de cele prevăzute în alin.2, 3, 5 ale art.36 și pentru care legiuitorul, prin alin. 6 dispune că atribuirea în proprietate să se facă prin ordinul prefectului, eliminând în mod intenționat terenurile de la alin.1, asupra cărora atribuirea putea fi făcută numai de organele de conducere ale unităților administrative, respectiv consiliile locale care au competență în administrarea patrimoniului privat și public, în temeiul Legii nr.215/2001 - republicată, privind administrația publică locală.
A considerat că, terenurile aferente construcțiilor cumpărate în conformitate cu Legea nr.112/1995 intră în categoria celor prevăzute de alin.1 al art.36 din Legea nr.18/1991 - republicată, cu modificările și completările ulterioare, adică aceste terenuri fac parte din domeniul privat al orașului și nu din domeniul privat al Statului, ele nefiind cuprinse în nici o evidență a Statului.
Astfel, din conținutul art.21, prin noțiunea de teren aferent se înțelege terenul având întinderea pe care a avut-o la trecerea în proprietatea Statului.
Totodată, în aplicarea art.37 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin nr.HG20/1996, cu modificările și completările ulterioare, s-a avut în vedere că:
- noțiunea de teren aferent este aceea definită de art.21 din Legea 112/1995, respectiv este întinderea de teren determinată la data trecerii în proprietatea statului, și în toate situațiile cea înscrisă în cartea funciară.
- nu au existat situații în care pe terenurile aferente construcțiile prevăzute de Legea nr.112/1995 să fie edificate alte construcții realizate cu aprobări legale, după trecerea în proprietatea statului, care prin terenul aferent acestora să constituie suprafețe care exced terenului aferent construcțiilor naționalizate și care să rămână în proprietatea statului.
- terenurile aferente caselor naționalizate au fost dobândite în proprietate de orașul prin modalitatea prevăzută de art.36, alin.1 din Legea nr.18/1991, odată cu apariția legii și în situația în care prin legi speciale nu s-a prevăzut o procedură specială, competența de a desfășura activități de administrare revine în conformitate cu prevederile legale proprietarului,care nu poate fi, considerăm noi, decât orașul.
La rândul lor cei trei pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a sesizării din încheierea nr.11/2008 prin care se reține responsabilitatea pârâților pentru așa zise fapte de încălcare a prevederilor legale.
În motivare, se arată că, prin nr.20 din 25.05.2004 - (anexată) - s-a stabilit dispoziții ce trebuiau la îndeplinire de către pârâți.
Respectiva hotărâre în baza art.49 alin.2 din Legea nr.215/2001 a fost transmită de către secretar - fără obiecțiuni - prefectului, iar Instituția Prefectului T nu a atacat în contencios administrativ respectiva hotărâre.
Prin sentința civilă nr.980/CA/24.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins Încheierea de sesizare nr.11/04.03.2008 a Completului Camerei de Conturi T constituit potrivit art.31 lit. b) din Legea nr.94/1992, republicată în 2002, față de pârâții, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.3 alin.3 din Constituție, teritoriul României este organizat în unități administrativ-teritoriale sub formă de comune, orașe și județe, iar potrivit art.18 din Legea nr.215/2001, unele orașe pot fi declarate municipii în condițiile legii.
Aceste unități administrativ-teritoriale au personalitate juridică, iar în calitate de persoane juridice civile au în proprietate bunuri din domeniul privat, iar în calitate de persoane juridice de drept public, ele sunt proprietare ale bunurilor din domeniul public de interes local.
Unitățile administrativ-teritoriale au organe proprii de conducere care se ocupă de soluționarea problemelor de interes local, acestea fiind comisiile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive.
Art.7 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată, privind administrația publică locală recunoaște autorităților publice locale dreptul de a gestiona sub proprie responsabilitate a resurselor care aparțin unităților administrativ teritoriale, atribuțiile principale fiind prevăzute la art.38 alin.2 din lege, adică, consiliile locale ca autorități deliberative ale administrației publice prin care se realizează autonomia locala au competența materială generală în rezolvarea problemelor unităților administrativ teritoriale pe care le reprezintă.
În exercitarea atribuțiilor conferite prin lege - art.38 - consiliile locale adoptă hotărâri, de regulă cu votul majorității consilierilor prezenți la ședință, excepție făcând adoptarea bugetului local și stabilirea de impozite și taxe locale pentru care legea prevede majoritatea absolută.
Procedura de adoptare sau emitere a actelor administrative de autoritate, cunoaște trei faze: a) procedura prealabilă; b) procedura concomitentă și c) procedura posterioară.
Astfel, prima faza cuprinde întocmirea unor acte pregătitoare și săvârșirea unor operațiuni tehnice materiale de către funcționari publici ai organului care adoptă actul administrativ de autoritate, categorie din care fac parte propunerile, referatele, analize, schițe, avize, acorduri, etc.
Faza a doua sau procedura concomitentă, constă în deliberarea membrilor organului care îl adoptă și în adoptarea actului care trebuie să fie ștampilat, dat număr de ordine și menționată ziua, luna și anul.
În sfârșit, procedura posterioară adoptării sau emiterii actelor administrative de autoritate constă în îndeplinirea formelor de aducere la cunoștința generala a actelor cu caracter normativ și a celor interesați, în cazul celor individuale.
Pornind de la aceste principii care stau la baza administrației publice locale în ceea ce privește adoptarea sau emiterea actului administrativ de autoritate, Consiliul Local în ședința din 25.05.2004, a adoptat hotărârea nr.20, atacată.
Rezulta așadar, din cele redate mai sus, că responsabilitatea în angajarea patrimoniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale, revine în exclusivitate membrilor consiliului local care au participat la deliberarea și adoptarea actului administrativ de autoritate și în nici un caz nu pot fi ținuți răspunzători pârâții, Primarul localității care în calitate de autoritate executivă are obligația de a asigura punerea în executare a hotărârilor consiliilor locale, după cum nu pot fi ținuți ca responsabili nici funcționari publici și, referatul nr.2395/18.05.2005, fiind un act pregătitor și nicidecum determinant și obligatoriu pentru membrii consiliului local care au adoptat hotărârea nr.20/25.05.2004.
Mai mult, legalitatea și oportunitatea nr.20/25.05.2004, a fost supusa controlului de către instituția Prefectului Județului T, conform Legii nr.215/2001, republicată, și nu s-a constatat că respectivul act administrativ de autoritate adoptat de Consiliul Local, nu corespunde cu scopul legii sau cu interesul public urmărit de lege.
Pentru considerentele prezentate, instanța nu a putut antrena răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâților, și, întrucât organul de control nu a dovedit că în sarcina lor sunt întrunite cumulativ elementele necesare și obligatorii prevăzute de art.998 și următoarele cod civil și anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite săvârșite de cei trei pârâți, existența raportului de cauzalitate dintre fapta lor proprie și prejudiciu, precum și vinovăția, atitudinea părților nefiind una culpabilă în adoptarea nr.20/25.05.2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta Curtea de Conturi a României solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii încheierii nr.11/04.03.2008 emisă de Camera de Conturi a Județului
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea greșită a legii în condițiile în care prin încheierea nr.11/04.03.2008 a Curți de Conturi s-a dispus sesizarea Tribunalului Timiș în vederea constatării nulității și anulării înscrisurilor în baza cărora s-a efectuat înscrierea în extrasele de carte funciară eliberate proprietarilor de imobile referitoare la înscrierea dreptului de proprietate atribuite gratuit sau cumpărate. Asupra acestui capăt de cerere Tribunalul Timiș nu s-a pronunțat și nu a reținut nici un fel de considerente.
De asemenea, prin aceeași încheiere de sesizare, constatându-se imposibilitatea aplicării măsurii de mai sus s-a solicitat să se dispună stabilirea răspunderii juridice cu privire la prejudiciul adus patrimoniului privat al Statului Român aflat în administrarea Consiliului Local. Răspunderea a fost reținută în sarcina pârâților, tehnician urbanism, referent superior și, primar, în condițiile în care s-a reținut că prin referatul nr.2395/12.05.2004 s-a propus trecerea în folosință gratuită a terenului aferent construcțiilor în favoarea cumpărătorilor construcțiilor conform Legii nr.112/1995 în suprafață de până la 1.000 mp și vânzarea diferenței de teren rămasă cuprinsă în cartea funciară conform raportului de evaluare pentru fiecare solicitant.
Prin urmare se impune atragerea răspunderii pârâților în condițiile în care Legea nr.112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în proprietatea statului nu prevede o procedură specială pentru atribuirea în proprietate a terenului aferent și nici modalitatea în care consiliile locale pot hotărî cu privire la terenul excedentar care rămâne în proprietatea statului și deci pârâți au favorizat înstrăinarea nelegală a acestor terenuri fiind prejudiciat Statul Român.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin încheierea nr.11/04.03.2008 emisă de Camera de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului T în dosar nr.63/2007 s-a dispus sesizarea Tribunalului Timiș în vederea constatării nulității și anulării înscrisurilor în baza cărora s-a efectuat înscrierea în extrasele de carte funciară eliberate proprietarilor de imobile referitoare la înscrierea dreptului de proprietate pentru terenurile aflate în proprietatea Statului Român, atribuite gratuit sau cumpărate cu încălcarea legii.
În subsidiar s-a solicitat ca în situația în care instanța în urma analizării documentelor dosarului va constata imposibilitatea aplicării măsurii anterioare să dispună prin sentință stabilirea răspunderii juridice cu privire la prejudicierea patrimoniului privat al Statului Român aflat în administrarea Consiliului Local în suprafață totală de 37.415,38 mp și o valoare de 1.808.903,43 lei.
Prima instanță prin sentința civilă nr.980/CA/24.11.2008 a respins încheierea de sesizare anterior menționată reținând exclusiv imposibilitatea antrenării răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților întrucât organul de control nu a dovedit întrunirea cumulativă a elementelor necesare și obligatorii pentru atragerea răspunderii civile delictuale în condițiile art.998 și următoarele Cod civil și anume existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, raportul de cauzalitate dintre acestea precum și vinovăția, atitudinea pârâților nefiind una culpabilă în adoptarea nr.20/25.05.2004.
Se observă astfel că prima instanță nu a analizat decât capătul de cerere subsidiar privind stabilirea răspunderii juridice a pârâților și nu a procedat la analizarea sesizării principale ce viza constatarea nulității și anulării înscrisurilor ce au stat la baza înscrierilor în cartea funciară privitoare la dreptul de proprietate asupra terenurilor aflate în proprietatea Statului Român, terenuri pentru care s-a dispus atribuirea gratuită sau cumpărarea cu încălcarea legii.
Aceasta echivalează astfel cu pronunțarea unei soluții fără a intra în cercetarea fondului în ceea ce privește sesizarea principală astfel încât devine incident motivul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art.312 alin.5 Cod procedură civilă și văzând și prevederile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, instanța urmează a admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.980/CA/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Primăria, și, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, ocazie cu care prima instanță se va pronunța și asupra sesizării Curții de Conturi privind petitul principal din încheierea nr.11/04.03.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.980/CA/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Primăria, și.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
aflată în semnează
vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/16.03.09
TEHNORED:/16.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
