Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 485/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.485
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Dacu Cristian Alexandru
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de către recurenții pârâți G și împotriva sentinței civile nr.370/2.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant Primăria Comunei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că recurenții au cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.370din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, s-a admis în parte încheierea de sesizare nr.26/24.07.2007 a Camerei de Conturi C-S - Direcția de Control Financiar Ulterior în contradictoriu cu pârâții G și, a obligat pârâții, în solidar, față de bugetul local al Comunei la plata sumei de 16535 lei cu titlu de despăgubiri civile, sumă actualizată la data plății cu dobânda de referință a BNR de 7% pe an.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 26/24.07.2007 înregistrată sub nr-, Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi C-S în contradictoriu cu Comuna și pârâții G și, a sesizat această instanță în vederea stabilirii răspunderii juridice pentru prejudiciul cauzat în sumă de 17.183,18 lei în sarcina celor doi pârâți.
În motivare a arătat că, urmare verificării contului de execuție și a bilanțului contabil încheiat pe anul 2006 la Primăria Comunei, s-a încheiat raportul de control intermediar nr.821/13.07.2007.
În urma examinării acestui raport, C-S a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.94/1992, de obținere a descărcării de gestiune, ordonatorul de credite pentru exercițiul bugetar 2006; s-a reținut existența unui prejudiciu total de 17.183, 18 lei adus bugetului, ca urmare a efectuării unor plăți nelegale în valoare de:
-3465,29 lei reprezentând spor de dispozitiv la care se adaugă și suma de 130,29 lei reprezentând foloase nerealizate;
-625,62 lei reprezentând contravaloarea unui curs de masterat plus suma de 25,62 lei cu titlu de foloase nerealizate;
-1870,32 lei, reprezentând "prime pom C" plus foloase nerealizate în sumă de 70,32 lei;
-11.221, 95 lei reprezentând indemnizații pentru haine și hrană acordate în baza colectiv de muncă salariaților ( în valoare de 10.800 lei) și 421,95 lei foloase nerealizate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, susținând că prejudiciul în valoare de 17.183, 18 lei, a fost reținut eronat în sarcina lor, întrucât toate plățile au fost efectuate în baza prevederilor contractului colectiv de muncă nr.882/27.09.2006 și 83/28.09.2006 înregistrat la C-S între angajator, Primăria Comunei și Sindicatul, care reprezintă legea părților.
Referitor la plata sporului de dispozitiv, în raportul de control intermediar s-a reținut că au fost efectuate plăți, în sumă brută de 3.335 lei, de la capitolul 51 " autorități publice" și de la cap. 67 " cultură, recreere și religie " încălcându-se prevederile art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, art.157 din CM și art.14 din OUG nr.95/2003 privind finanțele publice.
Instanța reține că dispozițiile art.25 din CCM în 882/2006 se stipulează acordarea unui spor de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, iar disp. art.29 al.2 din același contract colectiv prevăd că toate drepturile acordate salariaților sub denumirea de " spor" se vor acorda din veniturile proprii.
Or, potrivit constatărilor menționate la pct.2 din raportul intermediar, sporul de dispozitiv acordat nu provine din veniturile proprii ale comunei ci din creditele bugetare repartizate bugetului local, de altfel, potrivit pct.1 din același raport de control intermediar, rezultă că primăria comunei nu a încasat impozitele și taxele locale cuvenite bugetului local în valoare de 38.811,58 lei, ce reprezintă veniturile proprii ale bugetului local pe anul 2006.
Așa fiind, plățile, cu titlu de spor de dispozitiv, acordate salariaților în anul 2006 sunt plăți nelegale fiind acordate contrar prevederilor legale ale CCM.
Răspunderea juridică revine în solidar pârâtului G, primar, în calitate de ordonator de credite și pârâta, în calitate de contabil, pârâți care în virtutea atribuțiilor lor legale și respectiv de serviciu, au avizat, aprobat și efectuat plăți nelegale în valoare de 3335 lei.
Referitor la suma de 600 lei, reprezentând în opinia controlorilor financiari plată nelegală pentru achitarea unui curs de masterat pentru pârâtul G, tribunalul reține că potrivit disp. art.42 din CCM prin bugetele locale se vor asigura sumele necesare pentru perfecționarea tuturor salariaților cu studii superioare prin cursuri post universitare, iar potrivit disp. art.43 al.4, programele de perfecționare vor fi organizate și coordonate de Institutul Național de Administrație Publică.
Tribunalul constată că suma de 600 lei este o plată nelegală, în primul rând pentru că nu a fost achitată din veniturile bugetului local și, în al doilea rând, pentru că masteratul a fost organizat de Universitatea și nu de, așa cum este stipulat în CCM.
Răspunderea pentru prejudiciul cauzat bugetului local revine pârâților care au aprobat și efectuat plata, în virtutea atribuțiilor lor legale și de serviciu.
Referitor la prejudiciul de 1800 lei reprezentând "primă pom C", controlorii financiari au consemnat în raport că suma a fost plătită din creditele bugetare alocate la cap. 51 " autorități publice" și de la cap.67.02 "Cultură".
Este adevărat că prin art.30 al.1 din CCM s-a prevăzut că unitatea va aloca fondurile necesare oficierii de cadouri cu ocazia pomului de C, sărbătorilor de Paști fără a se preciza sursa de finanțare pentru aceste fonduri.
Tribunalul reține că potrivit art.14 din legea finanțelor publice locale, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în aceste bugete și nici nu poate fi efectuată dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială; de asemenea, nici o cheltuială din fondurile publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
În concluzie, plățile efectuate pentru primele "pom de C", din creditele bugetare alocate bugetului local de la bugetul de stat reprezintă o plată nelegală, prin care s-a cauzat o pagubă bugetului local de către pârâți, care în calitatea lor de ordonator de credite și respectiv contabil, au aprobat și efectuat plățile.
Cu privire la suma de 10.800 lei reprezentând indemnizații, haine și hrană, din creditele bugetare alocate la cap.51 "autorități locale" și cap.67.02 "cultură", instanța apreciază că plata efectuată este una nelegală pentru aceleași considerente expuse anterior.
Tribunalul mai reține că toate sumele achitate în baza contractului colectiv de muncă sunt nelegale, pentru că plata acestora s-a efectuat din veniturile proprii ale bugetului local cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute în art.36 al.4 lit. din Legea nr.215/2001 potrivit cărora doar consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și virările de credite, iar pârâții nu au făcut dovada că pentru plata sumelor prevăzute în contractul colectiv de muncă pe anul 2006 există hotărâre consiliului local prin care să se fi prevăzut și aprobat plata acestora.
Totodată, pârâții au încălcat și dispozițiile art. 14 al.4 din Legea nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, potrivit cărora nici cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii ( respectiv prin hotărâre consiliului local ) și nu au prevederi bugetare și surse de finanțare.
Prejudiciul cauzat astfel bugetului local se datorează de asemenea celor doi pârâți, primarul G și contabilul.
Referitor la plata foloaselor nerealizate calculate sub forma dobânzii, în sumă totală de 648, 18 lei ( 130,29+25,62+70,32+421,95 lei), tribunalul urmează să admită în parte acest petit al încheierii de sesizare pentru următoarele considerente:
Potrivit art.71 al.2 din Legea nr.94/1992 despăgubirile civile se actualizează pe baza taxei scontului stabilită de BNR la data pronunțării hotărârii și nu la data constatării prejudiciului sau întocmirii raportului de control intermediar.
Începând cu luna februarie 2002 taxa scontului a fost înlocuită cu dobânda de referință care pentru luna noiembrie 2007 este de 7% pe an.
Față de considerentele de mai sus, văzând și disp. art.71 din Legea nr.94/1992, tribunalul a admis, în parte încheierea de sesizare nr.26/24.07.2007 a - - Camera de Conturi C-S și, în consecință a obligat pârâții G și la plata, în solidar față de bugetul local al Comunei, a sumei de 16.535 lei ( 3335+600+1800+10800 lei) reprezentând plăți nelegale; suma va fi actualizată la data plății cu dobânda de referință a BNR de 7% pe an.
Împotriva acestei hotărârii, au declarat recurs G și și au solicitat modificarea setinței și respingerea în totalitate a Încheierii nr.26/2007, a Camerei de Conturi.
În motivarea recursului, pârâții arată următoarele:
În conformitate cu prevederile Legii nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, cu completările și modificările ulterioare, negocierea contractului de muncă s-a desfășurat sub incidența prevederilor art.12 din legea sus amintită, care stipulează "contractile collective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare".
Pornind de la precizările legale care au stat la baza încheierii contractului colectiv de muncă, consideră că sunt netemeinice și nelegale prejudiciile reținute în sarcina reclamanților de către Camera de Conturi C-
Camera de Conturi reproșează reclamanților nerespectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 republicată și actualizată, prinvind contractul colectiv de muncă, potrivit cu care, prin aceste contracte nu se pot negocia clause referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă reprezentanții Camerei interpretează textul legii în sensul că "nu se pot negocia clause referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legal".
Mai arată faptul că, în cazul instituțiilor publice se poate negocia doar ceea ce nu este reglementat special prin acte normative distincte.
O asemenea interpretare a legii nu poate fi primită, în primul rand că nu se poate adăuga la lege, și apoi pentru că, potrivit art.8 alin.4 din aceeași lege, la încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal.
Prin uramre, nimicnu împiedică părțile să negocieze clauze mai favorabile salariaților, ceea ce s-a întâmplat la încheierea contractul colectiv de muncă al reclamanților.
Potrivit art.25 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Județeană, care are obligația să sesizeze părțile contractante în situația în care contractul conține clause negociative lovite de nulitate.
Aceste nulități sunt de strictă interpretare, pe de-o parte, iar pe de altă parte Camera de Conturi nu a dovedit că instituția prevăzută în lege ar fi sesizat părțile că în contract sunt clause nule. Prin urmare, contractul care se bucură de prezumția de legalitate, trebuia respectat de părți, deoarece el este legea părților, iar plățile făcute în baza lui sunt legale.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs, și dinoficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că, prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis în parte Încheierea de sesizare și a obligat pârâții, în solidar, la plata despăgubirilor civile, în sumă de 16535 lei față de bugetul local al comunei.
Prima instanță a reținut în mod corect că pârâții, în calitate de primar și respectiv de contabil la Primăria Comunei județului, C-S, au efectuat diferite plăți, salariaților, cu titlu de spor de dispozitiv, contravaloarea unui curs de masterat "prime pom de C", și indemnizația pentru haine și hrană, în mod nelegal, având în vedere că plățile s-au efectuat din veniturile proprii ale bugetului local, prin încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.36 alin.4 lit.a din Legea nr.215/2001, și art.14 alin.4 din Legea nr.45/2003 privind finanțele publice locale potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată prin hotărâre a Consiliului Local, și nu există dispoziții bugetare sau surse de finanțare.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâți sunt neîntemeiate, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții G și împotriva Sentinței civile nr.370 din 2 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
Red./-28.05.2008
TEHNORED:LC / 28.05.2008 /2.ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Judecător:
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Dacu Cristian Alexandru
